Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Iubesc din nou, viata fara el

Iubesc din nou, viata fara el

905014 family activities in the kids room Iubesc din nou, viata fara el
905014 family activities in the kids room
Incep sa caut raspunsuri. Dupa o viata daruita pentru cineva de care te-ai legat prin copii, zile negre invinse impreuna, boli, si se pare firesc sa ceri: ”stai mai mult cu mine, lasa FB-ul, prea multe ore de socializare..” ”te-ai schimbat, nu minti, te cunosc prea bine, simt ca nu e bine pentru noi...”,”hai sa ne facem noi planuri, hai sa vedem ce plan nu mai e bun”,”ma simt rau, am nevoie de tine acum...”,”noul job nu-ti aduce mai multi bani, iti consuma prea mult timp, e prea solicitant pentru problemele de sanatate de care abia ai scapat...”. SAU NU? Nu e corecta abordarea? La toate acestea am primit raspunsuri confuze (de fapt, minciuni). Am inceput sa ma informez. M-am reinventat. Am invatat ce poate ascunde o pagina de FB: o alta viata, la sectiunea”privat”. Acolo nu am intrat, dar au vazut copiii, din intamplare. Am invatat sa numar pana la 1500 de apeluri la acelasi numar in cateva luni (in unele zile cu o frecventa de 2 minute)- nu mai aveam tu? pentru imprimanta si m-am oprit, sunt de trei ori mai multe. Am aflat ca inainte sa ma sune pe mine, se consulta cu”celalalt numar”... Am aflat ca si-a construit evadarea din viata DE NESUPORTAT cu mine, recunoscand treptat ca: e curtat, dar nu iubeste pe altcineva, ca ma iubeste, dar stie ca nu-l mai iubesc, ca nu-i respect noul statut la firma( eu i-am gasit jobul, eu i-am cumparat tinute office, dar el voia mult mai mult, mai multe...), ca a incercat ca orice barbat si i-a mers, ca.... m-a inselat... timp de vreo cinci luni, fara sa renunte la avantajele casniciei ale carei precepte le apara riguros fata de altii. A incercat sa plece AMIABIL inainte sa fie descoperit, afirmand senin: ”vreau o despartire civilizata, nu te mai iubesc, nu mai rezonam, vreau sa ma respecte copiii nostri pentru ce am facut pana acum pentru ei, vreau sa-mi traiesc viata cum vreau eu, nu te mai vreau, de doi ani nici nu te mai suportam alaturi de mine (pentru cine stie ce inseamna o histerectomie in viata unei femei...), vreau sa plec de acasa, vreau sa ne salutam daca ne intalnim prin oras, o vreau pe ea, nu pe tine, tu nu ma meriti, vreau iubirea de acum, nu pe cea veche de peste 27 de ani, esti batrana, vreau frumusete”. A avut ghinion. Nu a putut pleca inainte sa fie descoperit. A fost nevoit sa-si recunoasca lasitatea. Dar asta e nimic pentru un indragostit iremediabil... de el. Am aflat in ultimele luni CE am fost pentru el, nu CINE am fost. Am fost un NIMIC, cu probleme de sanatate numite SANTAJ EMOTIONAL, cu ifose de ”mama eroina”, gardianul casei, pentru care mi-a atras atentia sa nu cumva sa stric ceva pana la partaj. L-am invitat de Paste sa discutam serios, impreuna cu cei doi copii ai nostri. Mi-a replicat ca ”stie de ce il chemam, e sarbatoare, nu merita sa-si strice buna-dispozitie cu observatiile noastre”, dar s-a suparat ca nu l-au felicitat copiii, unde e respectul datorat tatalui? Purgatoriul exista. Stiu ca multi trec prin el, cu ochii deschisi, pe lumea asta, nu pe cealalta. M-am luptat cu complexele, remuscarile, umilintele, barfele, depresia mea si a copiilor, ne-am mangaiat reciproc, am sperat... pana am ajuns aproape de moarte. Am simtit-o atat de aproape, dupa doua rezultate la EKG-uri, deloc bune... Doctorul mi-a dat de ales: aleg sa traiesc altfel decat pana acum sau imi caut un loc pe alta planeta? Am ales sa ma iubesc din nou. Pana atunci, traisem pentru el, pentru copii, pentru casa, pentru ideea de a fi acolo pentru ceilalti. I-am cerut mediere, consiliere familiala, sa-mi repar greselile fata de el, sa salvez familia. Care familie? Nu mai existam pentru el demult. Pe de o parte, acea zi atat de periculoasa a devenit un nou inceput pentru mine. Dar si un sfarsit. Iubirea si daruirea pentru salvarea unei casnicii s-au dus, in timp ce tremuram pe masa din cabinetul medical, de nu se puteau pune senzorii pe mine pentru analize. Revelatia din acea clipa ( si o cura cu medicamente) m-au pus pe picioare. Am invatat sa zambesc din nou, sa blochez flash-uri dureroase, sa ascult muzica din nou, sa ma bucur de viata, cu copiii mei- carora le multumesc pentru sprijinul sincer, matur inainte de vreme. Iubesc din nou. Viata fara el. Si el iubeste din nou. Viata fara copiii lui.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2020
martie (2)
2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000