Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Invatam, prin repetitie, sa murim nedrept

Invatam, prin repetitie, sa murim nedrept

Adrian Vizireanu si Iulian Dumitrescu

 Invatam, prin repetitie, sa murim nedrept
Eroii din Afganistan au urcat la îngeri

Peste cinci sute de persoane au asistat astazi la funeralii, în Cimitirul Eroilor din Buzău. În semn de recunoştinţă faţă de modul în care şi-au dus misiunea la capăt dar şi din respect pentru durerea familiilor, ministrul Apărării Naţionale, Mihnea Motoc, a venit la înmormîntare.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de un sobor de preoţi iar la final cînd cei care i-au cunoscut pe cei doi militari şi-au luat adio au fost trase salve de foc în memoria lui Adrian Vizireanu şi Iulian Dumitrescu.  

Decoraţii de război

Sublocotenenţii Iulian Dumitrescu şi Adrian Vizireanu au fost decoraţi de preşe­dintele Klaus Iohannis cu ordinul Naţional „Steaua României”, iar lui Bogdan Dragomir, militarul rănit în evenimentul din Afganistan i-a fost conferită me­dalia „Serviciul Credincios”.  De asemenea, Consiliul Judeţean Buzău a decis ca cei doi militari, care şi-au pierdut viaţa, să fie numiţi de cetăţeni de onoare ai judeţului. Administraţia prezidenţială a precizat într-un comunicat de presă: „Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat luni, 9 mai a.c., de­cretele de decorare post-mortem a sublo­cotenentului Dumitrescu Marian Iulian și a sublocotenentului Vizireanu Gheorghe Adrian-Ion, căzuţi la datorie sîmbătă, 7 mai a.c., în Afganistan. Astfel, în semn de recunoștință și apreciere pentru dăruirea și curajul manifestate sub culorile drapelului național, pentru spiritul de sacrificiu dovedit pe timpul executării unei misiuni de luptă în Teatrul de Operații din Afganistan, Preşedintele Româ­niei, domnul Klaus Iohannis, a conferit post-mortem Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, de război, sublocotenentului Dumitrescu Marian Iulian și sublocotenentului Vizireanu Gheorghe Adrian-Ion. Totodată, în semn de recunoștință și apreciere pentru devotamentul excepţional dovedit în timpul executării unei misiuni de luptă în Teatrul de Operații din Afganistan, în timpul căreia a fost rănit, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit Medalia Naţională „Serviciul Credincios” Clasa a II-a,  cu însemn pentru militari, de război, sergentului major Dragomir Paul Bogdan-Emanuel.

Moartea lui Patrick Ekeng înseamnă mai multe lucruri deodată

Şi iată că s-a ajuns până aici: moartea neaşteptată a fotbalistului Patrick Ekeng, băgat într-o ambulanţă fără defibrilator, ne-arată că, dacă leşini pe stradă, posibil să mori tot acolo. Moartea asistată a devenit a doua noastră natură căci am început să ne obişnuim cu gândul ăsta. E de prisos să mai încercăm să căutăm o logică în toate lucrurile astea, să mai recurgem la o ordine proprie.

Nu mai simţim nici frică, deja îi aparţinem, ne este transmisă: frica de injecţie a dispărut, a fost inlocuită de teama că acul seringii ar putea fi infectat, la fel şi gândul că am putea avea o boală fatală, a fost şi el înlocuit de teama că nu vom avea medicamentele care ne-ar mai cruţa din durerea ultimelor zile din viaţă.

Moartea lui Patrick Ekeng se deosebeşte fundamental de moartea altor oameni. Ce i s-a întâmplat ni se înfige-n creier şi rămâne acolo pentru că e înspăimântător de nedrept. Moartea lui, din timpul unui meci unde trebuia să existe dinainte o ambulanţă dotată corespunzător, înseamnă mai multe lucruri deodată. Statistic vorbind, au murit asistat atât de mulţi oameni în ultimii ani că parcă noi, ceilalţi, începem să ne pierdem dreptul la o moarte corectă.

Când ajungi în România, toate lucrurile înghesuite în bagaje, de la simple obiecte până la cele mai importante dintre ele, se dovedesc a fi zadar: trebuie să-ţi faci bagajul cu gândul la o posibilă moarte când vii aici. Dacă privim doar puţin dincolo de imaginea lui Patrick pus pe o targă şi băgat într-o ambulanţă fără defibrilator, când doar puţin ne imaginăm ce ar fi trebuit să se întâmple— ce ar fi fost normal să se întâmple, ne înfuriem, dar o facem în chip familiar pentru că nu e prima dată.

Şi dacă facem cel mai insignifiant lucru, ne putem aştepta tot la o moarte asistată. E ce învăţăm, e ce ne-a învăţat cazul Colectiv, ancheta Gazetei Sporturilor şi atâtea multe alte cazuri. Învăţăm să ne obişnuim cu o moarte nedreaptă, învăţăm prin repetiţie, să murim nedrept.

Tot statistic, în ultima oră au trecut trei ambulanţe pe bulevardul Magheru şi nu putem să nu ne gândim câte dintre ele se îndreaptă spre moarte nedotate corespunzător. Şi cine aşteaptă la celălalt capăt: un copil sau un tânăr de 26 de ani. Ei sunt la fel de nepregătiţi pentru moarte cum este şi ambulanţa care se îndreaptă spre ei. Noi, ceilalţi, asistăm neputincioşi de pe margine şi ne-aşteptăm, încolonaţi, rândul.



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2020
martie (2)
2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000