Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
ROBOTELUL DE AUR

ROBOTELUL DE AUR

steluta ROBOTELUL DE AUR
steluta
Eveniment de exceptie maine seara, la Buzau. Cinematograful Dacia gazduieste premiera filmului documentar „Robotelul de aur”, realizat de tinerii regizori Radu Mocanu si Mihai Dragolea. Este povestea buzoiencei Stela Duta, multipla campioana europeana la box, de la copilaria ei in orfelinat si pana la marile succese care au facut-o celebra in toata lumea. Filmul va rula zilnic, la Cinematograful Dacia, in perioada 23 – 28 octombrie. Multipla campioana europeana la box, Stela Duta, a devenit personaj de film. Buzoianca este protagonista filmului „Robotelul de aur”, documentar realizat de tinerii regizorii Mihai Dragolea si Radu Mocanu. Filmarile au durat aproximativ doi ani iar Stela Duta spune ca, desi a fost foarte obositor, a meritat pe deplin efortul. Premiera filmului „Robotelul de aur”, realizat dupa cartea cu acelasi nume scrisa chiar de antrenorul sportivei Constantin Voicilas, va avea loc joi, de la ora 17.00, la Cinema Dacia din Buzau. Drumul in viata al Stelei Duta nu a fost deloc lin: a crescut in casa de copii, a suferit de frig si de foame, a indurat batai crancene, a trait pe strada si s-a salvat prin sport. In documentar, o veti vedea pe Steluta in ring, la antrenamente si in timpul meciurilor. Ii veti cunoaste antrenorul, pe Constantin Voicilas, omul care a salvat-o, si pe fostii colegi de orfelinat, alaturi de care deapana cu impacare si chiar cu umor ororile copilariei. Ii veti vedea pe unii dintre cei care au ingrijit-o in orfelinat, fiecare cu patimile, pacatele si faptele lui bune. O veti insoti in casa mamei ei, intr-o saracie lucie, unde timpul parca s-a oprit acum cateva sute de ani. Filmul „Robotelul de aur” va rula zilnic, la Cinema Dacia din Buzau, in perioada 23 – 28 octombrie. EI MERITA ROMANIA. Lectia de viata spusa cu lacrimi de Steluta Duta, campioana din orfelinat care vrea acum sa-i salveze pe copii. Campania EI MERITA ROMANIA continua. Dupa povestile lui Costel Pirnau, timisoreanul care zideste case cu o singura mana si cea a preotului Manuel Radu, care si-a transformat casa in scoala si gradinisa pentru 25 de copii nevoiasi din Urlati in aceasta seara, gandul va prezinta povestea unei luptatoare: Steluta Duta, tanara care a invins greutatile unei vieti zbuciumate: bataile crunte din internat, anii de foame si noptile petrecute pe strada. La 33 de ani, Steluta Duta practica boxul feminin, postura din care a castigat un perete de medalii de aur, argint si bronz. Cele mai importante sunt cele 10 titluri de campioana nationala, trei medalii de aur de la Europene si trei de argint la campionatele mondiale. Va invitam sa-i urmariti aici povestea. Steluta boxeaza cu ea insasi. O face in fata unei oglinzi fixate de peretele unei sali de box situate sub stadionul Municipal din Buzau. Steluta este la ea acasa. Exerseaza in fata bucatii de sticla serii de crosee, directe si uppercuturi. Este imbracata intr-un tricou alb brazdat pe mijloc de o dunga tricolora. Poarta adidasi albi cu dungi rosii si o pereche de pantaloni de trening albastri, traversati si ei de trei dungi rosu-galben-si-albastru. Loveste scurt, in viteza, se retrage, apoi revine cu noi serii. Expira cu zgomot dupa fiecare lovitura de pumn. Cand incepe sa oboseasca, expiratiile suna ca niste oftaturi prelungi. De pe ringul din spatele ei este urmarita de antrenorul Constantin Voicilas. Omul caruia de 10 ani ii spune, simplu, "tata". Steluta este aici la ea acasa. De 10 ani, sala de box i-a fost casa, la propriu: aici s-a antrenat, aici a mancat, aici a dormit. Un "anume" Vasile si o "oarecare" Dobrita Steluta Duta s-a nascut in urma cu 33 de ani la maternitatea din Ramnicu-Sarat, fiind al saselea copil din cei noua carora le-au dat viata parintii ei. Parinti pe care ea ii numeste un "anume" Vasile si o "oarecare" Dobrita. Le spune asa pentru ca a fost abandonata de amandoi, inca de la nastere. Pentru Steluta, cei "sapte ani de acasa" au insemnat primii sapte ani petrecuti in orfelinat. "Intotdeauna mi-a fost frica", spune ea. Ofteaza lung, ca dupa o lovitura. "Intotdeauna mi-a fost frica de ziua de maine". La 33 de ani, multiplei campioane la box cel mai mult ii este frica de singuratate. De oameni, insa, nu se mai teme deloc. De la 7 ani a inceput sa se obisnuiasca cu bataia. Bataie crunta, de internat de anii 80. "Ma bateau cu coada de matura. Ce spun eu coada... ma bateau cu bata! Ne luau de picioare si ne dadeau cu capul de calorifer", isi aminteste ea. "Am mancat bataie foarte zdravana... Pai, vad dati seama, ce sa mai simt eu pumnii pe care ii iau la box? Cand eu luam bate in cap?" De pe strada, in sala de sport Pana la 19 ani a crescut in strada. Spala parbrize si dormea pe unde apuca. Intr-o zi, a vazut in curtea scolii niste fete care exersau in curte scheme de box. Erau sportive la sala de box din Buzau a antrenorului Constantin Voicilas. Steluta s-a gandit sa incerce si ea. S-a intamplat in ianuarie 2002, intr-o dupa-amiaza rece de iarna. La acea ora, la sala de antrenament, sportivii inscrisi la Clubul Municipal Buzau avea prima intrunire dupa Sarbatorile de iarna. Constantin Voicilas isi aminteste: "Se deschide usa salii, pe care intra un baiat. Tuns scurt, imbracat modest... Zice: domnule antrenor, vreau si eu sa fac box. Si l-am intrebat: Vrei pustiulica sa faci box de performanta sau sa te bati pe strada?" Acel "pustiulica" tuns scurt si imbracat modest era Steluta. "I-am spus: sunt fata, domnule!", isi aminteste ea. L-a mintit pe antrenor ca are ce sa manance si unde sa doarma, apoi a inceput sa se antreneze. Voicilas a observat ca e "pe garda inversa" - un soi de Sfant Graal al boxului - si s-a gandit sa-i acorde atentie. Dupa cateva zile, noptile nedormite si lipsa de hrana au atins in cazul Stelutei masa critica. "Progresa de la zi la zi, pana cand am vazut ca tragea din ce in ce mai greu", spune Voicilas. Epuizata, tanara Steluta a trebuit sa recunoasca faptul ca nu are unde sta si ca nu a mancat de zile bune. Lacrimi ascunse in spatele sacului de box Chiar si acum, cand isi aminteste de acest moment, Steluta izbucneste in lacrimi. Plange infundat, apoi se sterge la ochi cu o miscare rapida. Se intoarce la sacul de box pe care incepe sa-l loveasca cu sete. Uneori, in viata, nu e suficient sa ai doar ambitie. E nevoie si de un dram de noroc. In cazul Stelutei, acesta s-a numit antrenorul Constantin Voicilas. Din acea zi, Steluta si-a gasit steaua norocoasa: de atunci Voicilas i-a devenit tata. I-a facut rost Stelutei de o saltea, pe care sa doarma noaptea chiar in sala de box. Dimineata, Steluta se trezea si incepea antrenamentul. S-a antrenat continuu. A inceput sa lupte apoi in ring. Si sa castige. A obtinut cam tot ce se putea: zece titluri de campioana nationala, trei medalii de aur la Campionatele Europene si trei de argint la Mondiale. Medalii care ocupa acum un intreg perete din noul ei apartament - o garsoniera cocheta, acordata de Primaria Buzau. Acum, in sfarsit, poate spune ca sta pe propriile picioare. Chiar daca imaginile din trecut o mai bantuie, din cand in cand. Pentru Steluta, lupta inca mai continua si in afara ringului. "Mai are momente cand e singura, cand vine si imi spune: l-am visat pe tata", povesteste Voicilas. Pentru Steluta, tatal ei natural, acel "anume" Vasile, nu este atat de culpabil cum este acea "oarecare" Dobrita, mama ei naturala. In ultimi ani, a facut o adevarata investigatie pentru a-si gasi parintii. I-a cunoscut, i-a salutat si a plecat. Acum, insista ca are o singura familie. Cu un singur tata. Cel care ii leaga manusile in fiecare dimineata la antrenament. "M-a ajutat foarte mult acest om. Parca Dumnezeu mi-a iesit in cale. Va dati seama, de 11 ani s-a ocupat de mine, e ca si parintele meu". Dintr-un colt al ringului, Voicilas zambeste pe sub mustata sa carunta. E pasionat de epigrame si are una gata pregatita, pe post de replica: "A binecunvantat-o popa/Iar zanele au fost atente/Sa vada Europa si cateva continente". Se gandeste putin, apoi adauga, hatru: "Si le-a vazut. Ba chiar le-a si batut". Steluta isi reia antrenamentul. Zambeste. Acum ea este antrenoarea, iar invatacelul este un pusti, intrat in sala, "sa vada cum e". Ii intinde bratele mult prea mici comparativ cu manusile uriase, de culoare rosie si il invata cum sa execute un croseu. "Imi place foarte mult sa antrenez copii", spune ea. "O sa ma fac antrenoare de copii si o sa antrenez..." Ii vine sa planga, dar in cele din urma, reuseste sa smulga propriilor sentimente o ultima victorie: la final, Steluta zambeste.
steluta

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000