Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Undeva in inima Romaniei, de Ziua Nationala

Undeva in inima Romaniei, de Ziua Nationala

fotounion 5605 Undeva in inima Romaniei, de Ziua Nationala
fotounion 5605
M-am trezit azi dimineata, de ziua nationala a Romaniei, intr-un pat din satul Crit, comuna Bunesti, judetul Brasov. Am ajuns acolo cu o seara inainte, punand degetul fix pe centrul hartii si dupa vreo cinci-sase ore de condus din capitala Romaniei. Vorbisem la telefon cu doamna Rozalia, a carei pensiune am gasit-o pe net si a carei voce calda m-a convins imediat. De ce Crit? Nu stiu… Poate pentru ca e la doar cativa km de Viscri, un loc magic, care a intilnit deja norocul. In inima Romaniei de la Crit, viitorul arata bine doar daca vor (vom) avea noroc. Pe vremuri, satul era frumos si prosper. Fiindca era locuit de sasi – oameni dintr-o alta specie a Responsabilului – care, insa, au plecat in Germania prin anii ‘80 platind spagi de mii de euro statului roman. Dupa Revolutia de acum 25 de ani, unii, foarte putini, s-au intors, altii prefera sa vina in vizite scurte, de numai citeva zile sau saptamini. Sotul doamnei Rozalia imi povesteste ca printre cei care s-au intors in tara este Michael Schmidt, actualul director al BMW Romania, un roman de origine germana care-a crescut in Crit. Ca sa va dati seama ce oameni erau sasii astia, o sa incerc sa redau cit mai exact un fragment dintr-o poveste spusa de sotul doamnei Rozalia: “Cind eram eu mic, toti copii din sat trebuiau sa invete sa cante la un instrument. Era un sas la noi, foarte avut si destul de riguros, asa, care ne obliga sa invatam sa cintam la un instrument. Am fost coleg cu Michael Schmidt…” Doamna Rozalia si alte citeva familii din sat au pastrat ceva din Responsabilul sasesc. Ei bine-au facut. Caci doar asa mi-am amintit perfect de bucatele pe care le mancam in urma cu 30 de ani la rudele mele de la tara. Ei de mirosul de foc de lemne. Ei de dulceturile copilariei. Etiti cit costa la doamna Rozalia o cina, un mic-dejun si-un pat pe noapte? Fix 108 lei. Circa 25 de euro. E incredibila starea de bine la domna Rozalia. Iar dulceturile ei (gutui, soc, rubarba, zmeura, coarne etc, la doar 8 lei borcanul) sunt magie pura. Daca vreti sa-ntilniti viitorul care suna bine, mergeti la doamna Rozalia ( click aici ). Dac-o faceti mai la vara, e foarte posibil sa va intilniti cu un grup de 50-60 de studenti englezi care vin deja de doi ani la doamna Rozalia, cu corturile, sa studieze plantele in curtea din spatele casei. Altfel, in sat sunt foarte multi amariti. Multi dintre ei, tigani ce-au ocupat asezarile dupa exodul sasilor. Iar ei…, ei nu prea disting viitorul. Revolutia care a surprins Ziua Romaniei Sloganul "mandri ca suntem romani" a invins pana la urma, ironic si in ciuda faptului ca partidul si candidatul care au pus monopol pe aceste cuvinte au pierdut intr-un mod rusinos. Privind la declaratiile si manifestarile de bucurie si mandrie care au umplut spatiul public de Ziua Nationala, e si mai usor de inteles cat de mult au gresit pesedistii cand si-au imbracat candidatul in hainele nationalismului "Marea Unire a romanilor" - bagand cu forta pe gat singurul lucru care ramane in vremuri de criza - mandria de a fi ceea ce esti... Nationalismul nu e in sine un lucru negativ, el poate fi inteles usor privind modul in care s-au format de-a lungul istoriei marile state nationale. Dar el este in acelasi timp si cea mai periculoasa arma cu care politicienii se pot juca in timpuri de criza. Marile razboaie ale secolului trecut au avut ca motor principal, pe langa crizele economice, exploatarea irationala a sentimentelor nationaliste. O lectie parca niciodata invatata. Dar asta e o alta poveste, iar lectia pe care ar trebui sa o fi invatat politicienii e ca nu e bine sa te joci prea mult cu sentimentele unui popor, cu atat mai mult daca nu stii cum pot ele evolua si scapa de sub control in doar cateva zile. Si totusi, de dragul Zilei Nationale, sa admitem pentru o zi ca nu exista in prezent prea multe semne de ingrijorare si sa ne bucuram impreuna laolalta cu toti romanii oriunde ne-am afla, in tara sau pe meleaguri straine. Gratie sentimentelor de unitate si mandrie care azi sunt atat de mult invocate, e si cea mai buna ocazie pentru a reflecta o clipa la ceea ce ne desparte si ne invrajbeste in restul timpului. Si, mai mult decat atat, la cauzele si motivele care ne-au condus aici. Iar alegerile prezidentiale care tocmai s-au incheiat sunt cel mai bun pretext pentru a porni discutia. Dincolo de toate cele comentate si analizate, un lucru a ramas mai putin discutat - mesajele invingatorilor: de la "ne-am luat tara inapoi" pana la "revolutia" infaptuita de tinerii din diaspora. Ponta si PSD au primit exact ce meritau pentru toate prostiile, exagerarile si falsitatea pe care le-au promovat la guvernare si in campania electorala. Dar dincolo de asta, de la cine si-au luat ei tara inapoi? De la ceilalti cinci milioane si ceva de votanti ai lui Ponta? Asta vrem sa facem din Romania - o tara din care categoriile votantilor traditionali ai social democratilor sa nu mai aiba, eventual, dreptul la vot? Si asta doar pentru ca unii isi imagineaza ca votul lor e mai usor cumparat sau influentat? Ura invingatorilor impotriva votantilor din mediul rural, impotriva celor mai putin educati sau impotriva categoriilor sociale care se simt, totusi, mai bine reprezentate de un candidat social democrat a fost mai infioratoare decat ura propagandistilor care s-au activat mai cu seama intre cele doua tururi. Pe langa asta, ideea bizara ca tinerii din diaspora au faptuit o "a doua revolutie", care ne-a salvat de pe drumul pierzaniei, e mai nociva decat toate celelalte la un loc. Pentru ca asta inseamna in fond sa uiti sau sa negi realitatea ultimilor 10 ani. E timpul in care din Romania a plecat cea mai mare parte a celor care azi formeaza diaspora, dar e si perioada in care in Romania s-a guvernat aproape exclusiv dupa masuri de dreapta. Iar astazi, daca romanilor din strainatate le este tot mai greu acolo, acest fapt este cauzat, in mare, tot de masurile de austeritate adoptate de guverne de inspiratie de dreapta. In concluzie, cata ironie sta in bucuria diasporei de a fi faptuit o revolutie care pastreaza puterea in partea dreapta a politicii, principalul vinovat de destramarea si polarizarea societatii din ultimul deceniu? Ca in acelasi timp, nici la noi si nici aiurea, nu mai exista un partid veritabil de stanga, care sa reduca inegalitatile tot mai mari din societate, e o alta discutie. Iar asta ar trebui sa ne spuna doar cat de false sunt toate anatemele si stereotipurile pe care ni le aruncam unii altora in dorinta de a gasi vinovati pentru esecurile noastre.
fotounion 5605

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000