Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Un interviu interesant cu Laura Codruta Kovesi

Un interviu interesant cu Laura Codruta Kovesi

kovesi2 Un interviu interesant cu Laura Codruta Kovesi
kovesi2
DNA nu mai are 4500 de dosare in lucru. Are 7000. Dan Cristian Turturica: Cu ceva timp in urma spuneați ca DNA are in lucru 4500 de dosare in care apar nume de politicieni, din lumea afacerilor. Cum mai stați cu aceasta statistica, este in creștere, in scadere?Laura Codruta Kovesi: Numarul dosarelor inregistrate la DNA este in creștere. Doar in primele trei luni ale anului 2015 am inregistrat peste 1.500 de dosare noi. Deci la cele 5.300 de dosare pe care le aveam la inceputul lunii ianuarie s-au mai adaugat 1.500. Avem un stoc de aproape 7.000 de dosare, la care lucreaza 86 de procurori. Tot ceea ce se vede ca face DNA se face cu 86 de procurori, ajutați in activitate cam de 190 de polițiști. Prin urmare, nu este adevarat ca suntem mii de oameni in DNA. Sunt doar 86 de procurori și 190 de polițiști. Rata de creștere a numarului dosarelor inseamna ca, practic, aceasta etapa, a anchetelor mari, de care vorbea recent fostul șef al SRI, George Maior, nu se va termina prea curand.L.C.K.: Sunt convinsa ca nu se va termina prea curand. Cred ca exista doua cauze care determina o explozie, daca vreți, a volumului de activitate in DNA. Una dintre ele este creșterea increderii in aceasta structura pentru ca sunt foarte mulți cetațeni care vin și depun sesizari penale la noi. Numarul persoanelor care depun sesizari s-a majorat cu peste 75% fața de anul anterior. In al doilea rand, avem și foarte multe sesizari care vin de la alte instituții publice. Sunt convinsa ca volumul dosarelor se va mentine și in acest an la un nivel destul de ridicat. Arestații ies din DNA cu catușe la maini. De ce țineți ca arestații sa ­defileze in fața presei cu catușe?L.C.K.: Catușele nu au fost inventate in 2015 și nu au fost inventate de DNA. Incatușarea persoanelor nu este o activitate care ține de procuratura. Noi suntem procurori. Nu noi decidem acest lucru. Modul in care se face incatușarea unei persoane este stabilit prin regulamente și ordinele ministrului de Interne, ale șefului Poliției Romane, sunt regulamente polițienești pe care polițiștii noștri din DNA le respecta și le aplica. Eu pot sa raspund pentru ce se intampla in interiorul instituției. Catușele au devenit o problema o data cu filmarea persoanelor care ies din DNA. Dar sunt și persoane care au fost filmate incatușate și la Inalta Curte și cand intra sau ies din arestul Poliției, cand sunt duse la tribunal, la Curtea de Apel. Din pacate, toata lumea vorbește despre aceia care ies incatușați din DNA. Nu noi am facut regulile, noi doar le aplicam, prin polițiștii care lucreaza cu noi. Sunt reguli foarte clare, cand se pun catușele, de ce se pun catușele, cum se pun catușele. DNA s-ar impotrivi unei schimbari a regulilor, care ar face ca mult mai puțini reținuți și arestați sa poarte catușe?L.C.K.: Nu avem noi caderea sa stabilim cum trebuie facuta escortarea, care sunt condițiile de securitate pentru a transporta un reținut sau un arestat. Daca exista un regulament in vigoare, noi il respectam. La fel, daca CSM stabilește un alt mod de comunicare publica, noi il respectam. Nu stabilim noi azi punem catușe, maine nu punem catușe. Sa vorbim de relația SRI-DNA. Are domnul Coldea, prim-adjunctul SRI, un birou aici, la DNA, așa cum s-a spus?L.C.K.: Nu. Nu exista așa ceva. Oricum avem o problema cu birourile pentru procurori. Unii stau ingramadiți cu polițiștii pentru ca avem o problema de spațiu. Este exclus ca o persoana din afara instituției sa aiba birou aici. Cat de des vine domnul Coldea ­la dumneavoastra?L.C.K.: Cred ca ne-a vizitat in doi ani, de patru, cinci ori. Impreuna cu colaboratori de ai sai. Aveți dumneavoastra birou la SRI?L.C.K.: Nu, exclus. Insa, daca o alta instituție a statului ne va pune la dispoziție niște birouri, pentru a mai rezolva problema spațiului, nu avem nimic impotriva. Sigur, este o gluma. Nu am birou la SRI, nimeni din SRI nu are birou aici. Cat de stransa este relația cu SRI?L.C.K.: Avem o relație foarte buna cu Serviciul Roman de Informații. Cat timp SRI a fost condus de domnul George Maior am avut o colaborare instituționala foarte buna, care s-a bazat pe respect profesional, pe respectarea legilor și a protocoalelor care reglementeaza aceasta colaborare.. Relația SRI este in continuare foarte buna chiar daca intre timp directorul SRI s-a schimbat. Este unul dintre partenerii instituționali cu care colaboram, dar nu este singurul. Colaboram și cu alte servicii de informații, de exemplu cu serviciul de informații al Ministerului de Interne. Faptul ca unele cauze nu sunt atat de mediatizate duce probabil la aceasta interpretare ca ne-am baza in activitatea noastra exclusiv pe ce vine de la SRI. In același timp, daca și celelalte servicii de informații din Romania ar avea o dorința de colaborare mai mare și ne-ar trimite mai multe sesizari probabil și cooperarea cu ele ar fi mult mai buna. Noi cooperam cu cei ce ne trimit informari. Exista un val de critici privind ­modul in care DNA se folosește de denunțatori. Nu apare o problema de credibilitate daca va bazați prea mult pe declarațiile unor foști ­complici care ar spune cam orice ca sa scape?L.C.K.: Niciun dosar facut de DNA nu se bazeaza doar pe denunțuri sau pe interceptari. Ca regula, nu exista condamnari date pe un singur mijloc de proba. Nu exista o regina a probelor in procedura penala romaneasca. Nici macar recunoașterea faptelor de catre suspect nu iți ajunge pentru a obține o condamnare sau pentru a trimite pe cineva in judecata. Chiar și daca persoana pe care o cercetezi recunoaște faptele trebuie sa o coroborezi cu celelalte probe din dosar. Exista dosare in care nu avem interceptari, de exemplu dosarele ANRP. Intr-un dosar daca avem interceptari, acele interceptari trebuie coroborate și cu alte probe.La fel ca și denunțurile. Am vazut in spațiul public foarte multe discuții despre denunțatori, ca vine un denunțator, face un denunț și gata noi arestam persoane. Noi nu arestam persoane doar pe baza unui denunț. Avem foarte multe denunțuri care nu au finalitate, nu iți permit sa ajungi la o trimitere in judecata. Nu ai cum sa dovedești fapta. Daca o anumita persoana spune i-am dat o geanta lui x, nu poți ­dovedi…L.C.K.: Nu poți dovedi, nu ai de unde sa știi ca acel denunț este unul serios, credibil. Ai un denunț serios și credibil in momentul in care poți sa dovedești fapta cu alte mijloace de proba. Cum ar fi?L.C.K.: Extrase de cont bancare, daca persoana spune “am scos bani din banca și am dat mita”, sau marturiile altor persoane care pot confirma acest lucru. Sunt foarte multe situații in care mita se ofera și se deghizeaza sub forma unor contracte de publicitate sau de sponsorizare. Dosarul in care vameșii de la Otopeni au fost achitați a fost un eșec.L.C.K.: Este un dosar care a fost facut in 2005, sau 2006, daca nu ma inșel, nu eram nici macar Procuror General la vremea aceea, eram la Sibiu. Un dosar in care, in prima instanța, au fost date condamnari cu executare. Este foarte dificil sa analizezi dupa 10 ani modul in care a fost instrumentat un dosar. Cu toate acestea, in astfel de situații noi facem o analiza a motivelor pentru care s-a dispus achitarea. Acolo unde constatam ca este o culpa a procurorului in administrarea probelor sau in a le interpreta reținem aceste achitari ca fiind imputabile. Vom analiza acest dosar la finele semestrului dar și la finalul anului. Care este rata de eșec a DNA?L.C.K.: Rata de condamnari este de peste 90 la suta, este un procent apreciat chiar și in raportul Bancii Mondiale ca fiind foarte bun. Media europeana de condamnari este undeva pe la 75 %, ceea ce arata ca toate dosarele noastre sunt supuse unui control foarte riguros din partea instanțelor de judecata.Multe din achitari au survenit ca urmare a modificarilor legislației, ca urmare a unor incriminari și dezincriminari. Sunt achitari care s-au dat dupa 10, 11 ani. Anul trecut a fost fost o achitare pentru un dosar din 2002, nici macar nu era inființat DNA, dar sigur se contabilizeaza in statistica noastra.Ce este important insa este ca noi ne uitam la fiecare achitare, o analizam pentru a vedea unde sunt greșeli care pot fi indreptate și unde apar vulnerabilitați. Avem inclusiv multe intalniri profesionale cu judecatori, la seminarii, in care incercam sa ne armonizam, sa vedem unde sunt greșeli. Mai exista dosare tergiversate ani de zile in instanțe și care se apropie de termenul de prescripție, cum este cazul dosarului “Caprioara”, in care este implicat Marian Oprișan?L.C.K.: Au mai ramas foarte puține dosare care se apropie de termenul de prescripție și le monitorizam cu atenție. Relația cu instanțele este foarte buna. In special cu Inalta Curte. Dovada este ca in ultimii ani instanțele de judecata au pronunțat condamnari cu pedepse la inchisoare cu executare. In 2014, o treime din totalul condamnaților executa pedeapsa in inchisoare. In 2006 erau 161 de inculpați condamnați, in 2010 erau 155 de inculpați. In 2014, sunt de zece ori mai mulți inculpați condamnați. 1.138 de condamnați.Acesta este rezultatul unui efort depus de judecatori pentru a finaliza dosarele. Foarte mulți dintre ei dau termene saptamanale pentru a soluționa dosarele care se apropie de prescripție sau pe cele foarte vechi.Inca o data, aș vrea sa apreciez colaborarea cu Inalta Curte și in special cu doamna președinte Livia Stanciu, care a luat cateva decizii manageriale importante. In ultimii ani, Inalta Curte de Casație și Justiție a reușit sa devina cea mai importanta instanța din Romania. Este instanța care da tonul. In același timp, nu vreau sa neglijez efortul Tribunalului și al Curții de Apel București, unde noi avem foarte multe dosare. Mulți vad o problema serioasa in faptul ca mulți judecatori sunt foști procurori și ca trecutul lor le poate influența deciziile.L.C.K.: Este o interpretare extrem de subiectiva, așa putem spune și ca exista foști procurori care s-au facut judecatori dupa un conflict cu un coleg. Desigur, cei care sunt judecatori și au fost anterior procurori cunosc sistemul din interior și cred ca acest lucru poate constitui un avantaj. Pot sa ințeleaga mai bine cum s-au administrat probele, pot sa vada mai bine anumite vulnerabilitați riscuri in dosare, dar nu cred ca sunt diferențe intre judecatorii care au fost inainte procurori și ceilalți. Soluțiile difera in funcție de probele din fiecare dosar. O publicație din Gorj a semnalat recent o situație foarte ingrijoratoare privind un potențial conflict de interese in care s-ar afla procurorul Danuț Volintiru, adjunctul șefului secției de combatere a corupției din DNA, subalternul dumneavoastra. Soția sa, notar, a caștigat 120.000 de euro din autentificarea mai multor contracte derulate de Complexul Energetic Oltenia, al carui director, Laurențiu Ciurel, este urmarit penal in dosarul Șova. Ce masuri ați luat impotriva procurorului Volintiru?L.C.K.: Este o verificare in curs, verificarea se face de catre Inspecția Judiciara, doarece ține de competența acestei instituții. Eu am transmis inspecției judiciare un memoriu pe care l-am primit cu privire la publicarea acestui articol și in acest moment se fac verificari. Nu știu rezultatul acestor verificari, probabil ca inspecția judiciara urmeaza sa il anunțe. Totuși, sunteți șeful procurorului Volintiru. Sigur v-ați facut o parere despre acea dezvaluire. Cu atat mai mult cu cat ultima tranzacție autentificata de Daniela Volintiru a fost in 18 martie, ziua in care Comisia Juridica a Senatului incuviința cererea DNA de arestare preventiva a lui Dan Șova, in dosarul in care este implicat și Laurențiu Ciurel.L.C.K.: Eu nu am pareri personale, ci doar instituționale. Am citit articolul și cred ca toate aspectele care sunt prezentate acolo trebuie verificate și daca sunt reale și ele reprezinta abateri disciplinare sau incalcari ale unor norme deontologice Inspecția Judiciara le va constata. Acesta este și motivul pentru care am sesizat Inspecția. Doar Inspecția Judiciara poate lua o decizie in privința procurorului Volintiru?L.C.K.: Da, doar Inspecția, cu privire la aceasta problema. Eu nu pot trage concluzii doar citind un articol. Este important insa ca se verifica și vom afla daca așa stau lucrurile sau nu. Personaj principal in acest scandal este Laurențiu Ciurel, unul dintre suspecții din dosarul Șova. De ce nu cereți și arestarea lui Ciurel?L.C.K.: Nu pot sa comentez cazuri particulare. Ca observație generala, exista situații in care, in același dosar, doua persoane pot fi cercetate una in stare de libertate, alta in stare de arest. Conteaza foarte mult daca este vorba despre aceeași fapta, sau daca una dintre persoane este cercetata pentru mai multe fapte. Daca vorbim despre infracțiunea de luare de mita, conteaza suma, daca este mai mare sau mai mica. Sunt și situații in care propunem arestarea preventiva doar a unor persoane pentru ca incearca sa distruga probele sau sa influențeze martorii. Acesta constituie in sine un motiv de arestare preventiva. In cazul lui Ciurel, care dintre situații se aplica?L.C.K.: Nu pot comenta cazuri particulare. O alta persoana al carei nume a fost vehiculat in cazul Șova este premierul Victor Ponta. Este Victor Ponta anchetat in vreun dosar al DNA?L.C.K.: Pana la acest moment nu are calitatea de suspect sau inculpat in niciun dosar DNA. Alt dosar in care a fost vehiculat numele lui Victor Ponta ca potențial inculpat este cel privind ordonanța de urgența prin care un vicepreședinte al ASF a fost inlaturat din funcție. Dosar in care ar fi trebuit anchetat și fostul ministru de Finanțe, Daniel Chițoiu. Este Ponta anchetat in acest dosar?L.C.K.: Dosarul a fost finalizat prin trimiterea in judecata a lui Dan Rușanu, premierul nu are calitate in acest dosar. Cat despre domnul Chițoiu nu am primit aviz de inceperea urmaririi penale din partea Parlamentului motiv pentru care nu am putut sa investigam acea parte din dosar. Nu am putut sa facem nicio investigație cu privire la acea infracțiune pentru care il suspectam. Nu am putut sa ii luam nici macar declarații. Acea parte a anchetei este inchisa din cauza parlamentului. Dar implicarea lui Victor Ponta in dosarul Duicu?L.C.K.: Dosarul este finalizat prin trimiterea in judecata, se judeca la Curtea de Apel București. Nici in acest dosar, premierul Victor Ponta nu are nicio calitate. Din probele administrate in cauza nu a rezultat ca ar fi avut vreo implicare in faptele comise de domnul Duicu. Aici noi vorbim de probe și de ce putem dovedi. Nu ne putem baza invinuirile pe prezumții sau percepții. Dar implicarea sa in dosarul votului in strainatate?L.C.K.: Dosarul se afla in lucru, este un dosar complex care vizeaza foarte multe persoane care au domiciliul in strainatate, sute de persoane. Avem nevoie de foarte multe informații din strainatate și de aceea nu cred c-o sa il putem finaliza intr-o luna, doua. Pot sa va spun insa ca se lucreaza la el. Recent, tot Victor Ponta lua apararea ANAF și spunea ca nu aceasta instituție este vinovata pentru ca nu s-a reușit decat recuperarea unei mici parți din sumele care ar fi trebuit confiscate de la cei condamnați. Care este adevarul?L.C.K.: In 2014, instanțele au dispus confiscarea și recuperarea unor prejudicii de peste 310 milioane €. Daca aceasta suma ar fi fost efectiv incasata, s-ar putea dubla salariile medicilor. Este o suma definitiva și care nu poate fi contestata. Și cat a fost recuperat din ea?L.C.K.: Asta sa ne spuna ANAF. Noi nu am primit de la ANAF un punct de vedere cu motivele pentru care ei nu executa. Avem imobile sechestrate, mașini sechestrate, sume de bani blocate in conturi, treaba statului este sa execute aceste bunuri. Daca facem comparație cu situația unei persoane fizice care nu și-a platit impozitele este evident ca exista destule parghii prin care statul ii recupereaza. I se pune poprire pe conturi, de exemplu. Daca nu ți-ai platit un impozit de 100 de lei, ți se blocheaza contul in care primești salariul. Același lucru trebuie sa se intample și in cazul persoanelor condamnate pentru corupție. Mai ales ca multe dintre bunurile acestora sunt indisponibilizate. Sa ințeleg ca veți candida la președinție…L.C.K.: Nu!. Nu am nicio intenție sa candidez la președinție. Anul acesta implinesc 20 de ani de cand sunt in magistratura și aș vrea ca toata experiența pe care am acumulat-o s-o folosesc in interesul sistemului judiciar. Nu doresc sa candidez la președinție. Nici in 2016, nici in alt an. Cei ce fac astfel de speculații vorbesc in nume personal. Nu mi-am exprimat niciodata dorința de a candida la președinție și cred ca rolul și rostul meu e sa-mi duc la capat mandatul in fruntea acestei instituții. Multe persoane publice, in special politicieni, acuza un exces de zel din partea DNA. Ați primit semnale din partea partenerilor externi ca impartașesc aceasta ingrijorare și ca așteapta clarificari sau explicații in anumite dosare?L.C.K.: Nu! Dimpotriva. Am primit felicitari pentru activitatea noastra și in special pentru ca ne-am implicat in zone care pana acum pareau de neatins – miniștri, parlamentari, persoane care au deținut funcții importante, persoane care au traficat sume mari de bani. Persoane care pareau intangibile. Ati facut o analiza pe tipurile de infractori care comit fapte de corupție?L.C.K.: In funcție de faptele comise, investigam și anumite tipologii. Spre exemplu, in achiziții publice am constatat ca de multe ori exista legaturi foarte puternice intre oamenii de afaceri și anumiți politicieni care primesc bani sau bunuri, care-și exercita influența pentru ca acei oameni de afaceri sa obțina anumite contracte sau informații confidențiale din procedurile de atribuire. Din pacate, numarul persoanelor implicate in astfel de dosare nu este in scadere. Putem sa punem creșterea numarului de dosare nu neaparat pe creșterea fenomenului de corupție, ci pe creșterea eficienței autoritaților in a combate fenomenul corupției. Spuneați ca a crescut foarte mult numarul sesizarilor. De la cine vin aceste sesizari?L.C.K.: In jur de 90% dintre dosare se constituie ca urmare a sesizarilor venite de la persoane fizice și juridice, cele mai multe fiind altele decat instituțiile statului, iar un procent de sub 5% il constituie sesizarile din oficiu. In acest procent se includ și sesizarile care vin de la seviciile de informații. Deci, vedeți, mai nou dosarele DNA nu se bazeaza pe sesizari venite de la serviciile de informații, ci se bazeaza foarte mult pe sesizari venite de la persoane fizice și persoane juridice. Cand vorbim despre sesizari vorbim și de denunțatori.L.C.K.: Da. Exista o temere serioasa in ­societate ca denunțatorii deschid calea unor potențiale abuzuri.L.C.K.: Este, poate, o percepție greșita cu privire la acest gen de denunțatori. Avem doua situații. Prima, cea a persoanelor care sunt cercetate și iși recunosc propriile fapte. Acum, dupa intrarea in vigoare a Codului Penal și a noului Cod de Procedura Penala, avem tot mai multe persoane care sunt invinuite, arestate și care doresc sa-și recunoasca vinovația pentru ca pedepsele pot fi foarte mari. Spre exemplu, pentru un dosar de corupție cu fapte comise dupa intrarea in vigoare a noului Cod s-a ajuns la o pedeapsa de 20 de ani de inchisoare cu executare, mai mult decat s-a dat, poate, intr-un caz de lovituri cauzatoare de moarte. Din aceasta perspectiva, sunt foarte multe persoane care doresc sa-și recunoasca faptele pentru ca noul Cod permite ca atunci cand recunoști la primul termen comiterea faptei pe care ai savarșit-o și de care ești invinuit sa ți se reduca pedeapsa cu o treime. Și exista și denunțatori…L.C.K.: Apoi, exista situația celui care denunța o fapta de natura penala. Acesta scapa de pedeapsa doar daca organul judiciar nu știa de acea fapta penala. Spre exemplu, cand ai un caz cu doi oameni de afaceri care fac afaceri impreuna, ofera mita pentru a obține un contract, iar unul dintre ei vine și denunța, prima condiție pentru a putea scapa este ca organul judiciar sa nu știe de aceasta fapta. Atunci scapa. Și nu pentru ca așa vrea procurorul, ci pentru ca, inca de cand era in vigoare Codul din 1968, el este aparat de pedeapsa pentru ca a dezvaluit o fapta penala. El este aparat de pedeapsa doar pentru fapta penala pe care o denunța, dar poate fi cercetat sau investigat pentru alte fapte legate de activitatea sa comerciala. Mai ­exista și alte situații in care se poate face un denunț. Spre exemplu, persoane care sunt cercetate intr-o anumita cauza, potrivit legii, beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor de pedeapsa daca denunța autoritaților și ajuta autoritațile sa dovedeasca o fapta de corupție. Nu este vina organului judiciar sau a DNA ca parteneri care la un anumit moment desfașoara activitați ilicite impreuna incep sa se parasca unul pe celalalt. Dar cine decide cine scapa cu un denunț și cine nu?L.C.K.: Aceste reduceri ale limitelor de pedeapsa nu le aplica DNA. Le aplica o instanța de judecata. Practic, tot ce face un procuror din DNA este controlat de o instanța de judecata. Sumele care se dau ca obiect al mitei, sau ca obiect al traficului de influența, intotdeauna se confisca potrivit legii. Se confisca, de exemplu, de la cel la care le gasești. Avem situații in care s-au produs prejudicii și nu s-au putut confisca bunurile. Aceasta situație, in prezent, este mult mai rara, pentru ca avem aceasta lege a confiscarii extinse și poți extinde confiscarea bunurilor și valorilor și la alte persoane decat la cel care este suspect. Avem o evoluție a legislației care ne ofera mult mai multe instrumente. Intrebarea este de ce nu exista obligația ca un judecator sa valideze ințelegerea dintre procuror și un denunțator, pentru a elimina riscul unor ințelegeri ascunse.L.C.K.: Ba da, va contrazic. Pentru ca toate actele care se intocmesc in DNA intr-un anumit dosar pot fi verificate de instanța de judecata. Spre exemplu, intr-un dosar in care se prezinta un denunțator, denunța fapta penala și persoana pe care o denunța este trimisa in judecata, judecatorul studiaza dosarul și vede toate documentele care sunt depuse – data la care s-a deschis dosarul, data la care s-a prezentat denunțatorul. Orice denunț care se face trebuie sa se inregistreze intr-un dosar penal, care poate fi verificat de instanța de judecata, de la prima hartie pana la ultima. Exista, concret, dosarul Microsoft și denunțurile facute de Dinu ­Pescariu și Claudiu Florica. Procurorul a dispus netrimiterea in judecata pentru cei doi. Dar ­sesizarea inițiala legata de acest dosar a venit, din cate se știe, de la Fujitsu Siemens Austria, de la ­procurorii austrieci. Nu inseamna asta ca denunțurile au fost ulterioare sesizarii inițiale?L.C.K.: Nu pot sa comentez un caz in lucru. Pot doar sa va spun ca soluția de clasare fața de cele doua persoane a avut ca obiect doar acele fapte despre care procurorul nu avea cunoștința. Dosarul Microsoft este un dosar complex. Intr-adevar, sunt mai multe sesizari care au fost trimise și care sunt cercetate in cadrul aceluiași dosar. Una este modul in care s-au atribuit contractele și vorbim de eventuale abuzuri in serviciu; una tine de sumele de bani care s-au dat pentru a se incheia acele contracte și putem vorbi eventual de infracțiuni de luare/dare de mita sau cumparare sau trafic de influența. Strict la acele fapte se refera decizia de clasare. Acest lucru nu inseamna ca persoanele in cauza nu sunt cercetate pentru alte fapte sau ca in cadrul investigațiilor care se deruleaza nu pot fi invinuite pentru alte fapte pe care nu le-au denunțat sau despre care organul judiciar avea cunostinta. Insa, in acest moment noi nu putem sa facem publice aceste informații. Ce se intampla cu banii pe care i-a luat mita in decursul anilor in care a activat ca intermediar sau chiar beneficiar?L.C.K.: I se pot lua și acei bani. Sunt situații in care chiar și contractele incheiate in decursul actelor de corupție pot fi reziliate și pot fi desființate, dar asta nu mai e treaba DNA. Treaba DNA este sa verifice modul in care s-a incheiat un contract, sa stabileasca un eventual prejudiciu, sa stabileasca daca s-a luat sau nu mita pentru incheierea acelui contract. Dar sigur, autoritatea contractanta poate oricand sa rezilieze un astfel de contract. Sunt și astfel de situații. Contractele sunt altceva. Exista vreo cale prin care i se pot confisca sumele pe care le-a obținut in anii in care a derulat afaceri ilegale?L.C.K.: Depinde foarte mult de situația de fapt. Mi-e foarte greu sa comentez o situație ipotetica, dar, in general, va spun ca sumele de bani care fac obiectul infracțiunilor de corupție, indiferent ca este vorba de mita sau trafic de influența, se confisca. Avem legea confiscarii extinse, dar care se poate aplica, conform Curții Constituționale, doar pentru infractiunile de dupa anul 2012. Judecatorul ar putea sa infirme ințelegerea dintre procuror și denunțator?L.C.K.: Nu. Dar o persoana care este nemulțumita de soluția care s-a dat poate sa faca plangere impotriva soluției și judecatorul trebuie sa verifice daca soluția este legala sau temeinica. Soluția procurorului.L.C.K.: Da. Revin la bani. Daca denunțatorul ­vine și spune sincer tot ce a facut, motiv pentru care și primește clemența in final: am primit un ­milion si jumatate de la X, am dat un milion lui Y și am pastrat eu 500.000. Acești 500.000 ­procurorul ii confisca sau nu?L.C.K.: V-am zis, depinde foarte mult de dosar. Sunt situații in care un denunțator este cercetat, spre exemplu, și pentru alte fapte. E foarte greu sa delimitezi 500.000 luați pentru fapta A, sau 500.000 pentru fapta B. Trebuie stabilit cu probe și nu ma pot pronunța pe un caz general. Dar daca nu se gasesc acei bani, i se pot confisca alte bunuri?L.C.K.: Poți sa nu gasești, dar daca se ofera, spre exemplu, mita un milion de euro și nu gasești banii, confiști contravaloarea – autoturisme, case, bijuterii, alte obiecte de valoare. Este confiscarea prevazuta in Codul Penal. Deci, inca o data, pentru toți oamenii care au aceasta nelamurire legata de ințelegerile pe care procurorii le fac cu…L.C.K.: Sa va lamuresc cu ceva, nu exista o ințelegere facuta de procuror. Exista doar un procuror care respecta dispozițiile legale. Aceasta clemența nu este data de procuror pentru ca așa vrea el, ci e prevazuta in Cod, inca din 1968. E prevazuta in toata lumea, și in sistemul american. Daca cineva vine și denunța și colaboreaza cu autoritațile, primește imunitate totala pentru faptele pe care le-a denunțat inainte ca autoritațile sa știe. Nu este ceva inventat in Romania, nu e ceva nou. Este de fapt o clemența pe care o ofera legiuitorul, prin urmare procurorul nu face niciun fel de ințelegere cu nimeni. Procurorul primește o persoana care dorește sa faca un denunț, denunțul se face intotdeauna scris, se inregistreaza, dupa care vede daca acel denunț indeplinește condițiile legale sau nu, pentru a i se acorda acea clemența. Problema este absența unui control asupra ințelegerii procuror – denunțator…L.C.K.: La noi e foarte riguros reglementata situația in care o persoana nu e pedepsita daca denunța fapte de natura penala. Și sunt doua situații diferite. Acele persoane care fac autodenunț sau denunța fapte despre care organul judiciar nu știe sau care, poate, in cursul urmaririi penale, recunosc. Exista toata aceasta dezbatere in spațiul public, privind persoanele care in primul rand și-au recunoscut propriile fapte pentru a beneficia de reducerea cu o treime a pedepsei și pentru a mai beneficia de o reducere au denunțat și fapte despre care organul judiciar nu știa. Dar haideți sa fim serioși, cand s-a mai intamplat in Romania sa avem persoane care sa recunoasca ca au traficat influența sau ca au primit mita de milioane de euro? De ce este acum așa de diferit? Conteaza valoarea mitei – poate conteaza, sigur ca da – dar faptul ca din 1968 au fost persoane care au oferit mita, dupa care au denunțat și au scapat nu este un lucru nou, nu este un lucru care s-a intamplat in 2015 sau in 2014. Se intampla din 1968 incoace. Deci, sunt foarte multe cazuri publice care, ma rog, nu au toate sentințe definitive. Dar in care persoane importante au venit, au denunțat fapte comise de alte persoane importante care sunt trimise in judecata sau condamnate, și atunci nu și-a pus nimeni problema de ce sunt denunțuri. Dar trebuie sa recunoaștem ca au fost foarte puține cazuri din ’68 ­pana foarte de curand..L.C.K.: Sa luam ultimii doi sau trei ani. Dintre cazurile DNA sunt foarte multe cele care au ca obiect infracțiuni de luare de mita și care au plecat de la denunțuri. V-am spus, cu 75% a crescut situația denunțurilor. De ce in 2015 problema denunțatorului este atat de importanta și in 2014 sau 2013 nu a fost? Pentru ca dosarele se soluționau la fel, la fel se aplica aceasta clauza de nepedepsire, la fel se faceau denunțuri, sunt foarte multe dosare – o sa gasiți și in 2012, și in 2013. Haideți sa luam un exemplu care vizeaza ANRP-ul – fostul vicepreședinte al ANRP-ului care a fost trimis in judecata și condamnat tot pe baza unui denunț. Nu și-a pus nimeni problema atunci: de ce persoana care l-a denunțat nu este pedepsita? Noul Cod nu a adus modificari acestor prevederi?L.C.K.: Din acest punct de vedere nu avem nicio modificare. Singurul element nou este ca anumite denunțuri au vizat anumite persoane. In rest, vorbim de o dispoziție care se regasește in administrația romaneasca inca din ’68. Singura dispoziție noua se refera la recunoașterea faptei la primul termen de judecata. Mergi pe o procedura simplificata și primești o reducere a pedepsei cu o treime. Dar cu privire la denunțator nu avem nimic nou fața de 1968, nu avem nimic nou fața de dosarele soluționate in DNA de-a lungul celor 10 ani de existența. Și atunci cum va explicați ca fostul președinte Traian Basescu se declara atat de deranjat de acest val de denunțuri?L.C.K.: Nu ma intereseaza ce zice domnul președinte Basescu. Dar pot sa va spun ca aceasta instituție a denunțatorului nu a fost inventata in Romania și nu este in legislație din ianuarie 2015, nici din 2014, nici din 2013. Aceasta clauza de nepedepsire exista din 1968, in Codul Penal. Credeți ca știa acest lucru?L.C.K.: Nu știu și nu pot sa comentez ce știe fiecare. In spațiul public am vazut de foarte multe ori luari de poziții fara ca oamenii sa se informeze in prealabil. Sunt dispoziții publice care se regasesc in Codul Penal, in Codul de Procedura Penala și care pot fi citite. Probabil ca aceasta discuție despre denunțatori s-a amplificat in acest an datorita importanței funcției pe care au deținut-o anumite persoane, prezenți in anumit dosare. Insa, din punctul de vedere al investigatorilor, regulile sunt aceleași. Noi nu schimbam Codul și nu schimbam modul in care aplicam Codul in funcție de persoana pe care o cercetam. Este aceeași reglementare din 1968. De ce nu și-a pus problema in 2012, in 2014? Au mai fost dosare cu denunțatori, dar atunci n-a existat problema aceasta. Cat de dese sunt cazurile in care inculpații recunosc fapta la primul termen de judecata?L.C.K.: Sa știți ca aceste situații au aparut dupa intrarea in vigoare a noului Cod de Procedura Penala. Problema cea mai mare pleaca de la modul in care se calculeaza pedepsele dupa noul Cod Penal, și anume acel cumul aritmetic. Practic, daca primești o pedeapsa de 5 ani de inchisoare pentru o mita și mai ai inca o fapta de mita de 5 ani inchisoare primești 10 ani din start. Ceea ce este o noutate și se poate ajunge la niște pedepse foarte mari și atunci sigur ca șansa de a petrece un timp mai lung in pușcarie poate sa-i determine pe unii sa faca aceste denunțuri. Anterior acestui Cod nu erau așa dese situațiile in care persoanele recunoșteau faptele comise sau doreau sa denunțe. O sa vedem mai multe dosare finalizate pe zona achizițiilor publice?L.C.K.: Da. Este o prioritate pentru noi. Investigarea cauzelor cu fraude in achiziții publice și a celor cu fonduri europene reprezinta prioritați. Insa, ceea ce sesizam noi de mai mult timp este faptul ca nu trebuie sa așteptam ca DNA sa rezolve aceasta problema. Eu cred ca este extrem de important sa se identifice vulnerabilitațile in astfel de proceduri și sa se ia mai multe masuri preventive. Eu cred ca oamenii de afaceri iși doresc un mediu concurențial curat și sa fie siguri la o licitație ca criteriile de selecție sunt corecte, sunt transparente. Același lucru il vedem și in sistemul de educație, și in sistemul de sanatate. De exemplu, cel mai simplu caz: au fost arestați profesori pentru examenele la bacalaureat și totuși nu se schimba nimic. Or, nu așa rezolvam noi problema. Cred ca este foarte important sa se revizuiasca aceasta legislație privind procedura de achiziții publice, pentru ca doar studiind hotararile de condamnare in dosarele DNA se pot trage foarte multe concluzii privind riscurile și vulnerabilitațile care apar in astfel de proceduri. Vorbeați de curand de domeniile prioritare pentru DNA. Ați amintit de domeniul sanatatii. Cand vom vedea primele rezultate aici?L.C.K.: Cand se vor finaliza dosarele. Și cand vom reuși sa strangem probe. Este foarte greu sa estimam un termen in care un dosar poate fi soluționat. Pentru ca termenul de soluționare a unor dosare poate fi influențat de foarte mulți factori. In primul rand de termenele in care se poate finaliza o expertiza sau o constatare tehnico-științifica, de timpul in care pot fi audiați martorii. Majoritatea dosarelor care vin din DNA sunt complexe. Microsoft este unul dintre acestea?L.C.K.: In Dosarul Microsoft au fost sute de audieri. Va dați seama, o audiere poate dura 6 – 7 ore pentru un martor, ca sa lamurești toate aspectele. Și daca avem sute de oameni, iți trebuie sute de zile ca sa termini o audiere. Apoi, dureaza mult daca ai de verificat conturi bancare in strainatate, spre exemplu, sau ai nevoie de diferite documente din strainatate și ai comisii rogatorii. Intotdeauna depinde foarte mult de modul in care partenerii noștri ne dau raspunsuri. Deci, depinzi foarte mult de ceea ce cere apararea unui suspect. Daca vine o lista de 20 de martori sau iți cere sa faci o expertiza – acum, potrivit Codului de Procedura Penala este obligatoriu sa dispui expertiza daca inculpatul cere acest lucru, chiar daca ai deja o constatare tehnico-științifica facuta. Sunt foarte mulți factori care-ți pot influența o ancheta. Legat de aceste comisii rogatorii, au fost multe situații in care avem și companii internaționale implicate. De ce nu au fost anchetați și cei de la Microsoft, de exemplu, in Dosarul Microsoft?L.C.K.: E foarte simplu. Au fost licențe Microsoft, dar compania Microsoft, practic, nu are nicio calitate in acest dosar. Contractul in cauza a fost facut de alte companii cu statul roman. Toata lumea spune dosarul Microsoft, dar Microsoft nu are niciun fel de calitate in acest dosar. Dar in cazul incalcarii ordinului care reglementa prețurile la medicamente, o ilegalitate dezvaluita de „Romania libera“, sunt implicate firme internaționale. Vor fi investigate?L.C.K.: Cred ca acest dosar e la Parchetul General, nu e la noi. Deci DNA nu are nicio problema sa ancheteze și companii straine atunci cand ele sunt implicate in afaceri de corupție din Romania?L.C.K.: Nu. Nu avem niciun fel de problema. Avem situații in care anchetam persoane care, spre exemplu, n-au cetațenie romana. Atunci cand avem nevoie cooperam și cu colegii din strainatate. Deci n-avem niciun fel de reținere in a ancheta pe nimeni. Indiferent ca e roman, ca e strain, ca are funcție importanta sau mai puțin importanta. De ce nu avem evoluții in dosarele EADS?L.C.K.: Sunt evoluții. Faptul ca ele nu sunt facute publice nu inseamna ca nu sunt evoluții. Cele doua dosare Microsoft și EADS la un anumit moment se suprapun pe anumite faze, motiv pentru care sunt lucrate de aceeași echipa de procurori. In dosar au fost dispuse masuri preventive fața de cateva persoane, ceea ce a determinat urgentarea finalizarii investigațiilor cu privire la persoane fața de care existau masuri preventive. Va asigur ca se lucreaza ritmic. In fiecare zi se desfașoara activitați. Nu este un dosar in care sa nu dam soluție sau in care sa nu lucram. Insa o sa facem public aceste lucru cand vom putea. Cum decurge cooperarea cu autoritațile germane in acest dosar?L.C.K.: Și cu autoritațile germane și cu alte autoritați avem o cooperare buna. Sunt foarte multe aspecte care trebuie verificate in dosar. Sunt dosare complexe. Procurorii care au acest dosar in lucru au și alte dosare, și atunci sigur ca incerca sa le termine cat mai rapid. Aș vrea sa va zic ca anul trecut, cu un efort foarte mare, procurorii au soluționat peste 4.100 de dosare. Cele mai multe dosare soluționate intr-un an de cand exista DNA. Cu tot acest efort, la sfarșitul anului tot au mai ramas 5.000 de dosare. Deci imaginați-va ca noi, ca sa terminam toate dosarele pe care le avem in lucru, sa fim la zi cu dosare noi, inregistrate in 2015, ar trebui ca un an de zile sa nu lucram in dosarele nou-inregistrate. Și gandiți-va ca acum avem 7.500 de dosare la 86 de procurori. Acesta este și motivul pentru care, uneori, dosare care s-au inregistrat in DNA in 2010 sau in 2011 sau in 2012 sunt finalizate abia acum. Acest lucru se intampla in special in cauzele care au ca obiect infracțiuni de achiziții. Acolo trebuie sa ridici documente sau sa faci ­diverse expertize și este mult mai greu sa le finalizezi in 6 luni sau intr-un an de zile. Totuși, exista dosare care privesc fapte de care mass-media vorbește de 10 ani. Cum este EADS.L.C.K.: El a fost inregistrat la DNA in 2010. Cum va explicați ca, deși se refera la fapte comise incepand cu 2004, au ajuns sa fie inregistrate in 2010?L.C.K.: Acuma e foarte greu sa raspunzi pentru ce s-a intamplat inainte de anul 2013, pentru ca n-am fost aici. Pot doar sa va spun ca aceste dosare – unele in 2009, unele in 2010 – au fost conexate. Au fost mai multe dosare, mai multe sesizari diferite care sunt stranse intr-un singur loc. In același timp și DNA a trecut prin diverse reorganizari administrative. Au fost foarte mulți procurori care au plecat, care au venit. Problema volumului de activitate in DNA nu este de anul acesta, dar va amintiți și domnul Morar a aratat de foarte multe ori ca sunt procurori care efectiv erau sufocați de dosare – 150 de dosare din care unul este dosarul Microsoft și EADS. Insist pe acest dosar, pentru ca s-au vehiculat nume foarte importante care și-au pus semnatura pe documentele afacerii EADS. L.C.K.: Și acum credeți ca noi facem activitațile publice cand vrea X sau Y? Noi o sa facem publice activitațile atunci cand se poate. Pentru ca interesul nostru este sa securizam ancheta, sa facem investigații serioase și pe toate aspectele – atat EADS cat și Microsoft. Noi nu reacționam la stimuli externi, pentru ca scrie un jurnal X, ca cineva se plange ca știe el ca in dosar e ceva și noi nu facem. Nu știe nimeni ce este in dosar, in afara procurorului de caz, iar la momentul la care procurorul strange toate probele, are toate indiciile, atunci poate sa faca publice anumite activitați. Dar repet, faptul ca nu spunem zilnic ce facem in dosare, asta nu inseamna ca nu se lucreaza. In afacerea Microsoft primele sesizari au fost facute in 2005. Ce s-a intamplat intre 2005 și 2012?L.C.K.: Au fost mai multe dosare, unul in 2009, unele in 2010. Au fost și foarte multe soluții care s-au dat intre timp pe anumite aspecte. Și in 2013 au fost sesizari. Daca au existat sesizari anterioare, inseamna ca au existat și soluții de NUP.L.C.K.: In 2013 cand toate dosarele s-au conexat, s-au verificat și sesizarile anterioare – o parte dintre ele au fost infirmate, o parte nu. Ceea ce am facut noi in cele doua dosare a fost sa reunim toate informațiile și absolut toate sesizarile la o singura echipa de anchetatori. Practic s-au verificat cu aceasta ocazie și soluții anterioare – unele erau legale, altele au fost infirmate. E posibil ca in 2010 procurorul sa nu fi avut toate informațiile. In clipa de fața nu suspectați ca anumite dosare legate de afacerea Microsoft ar fi fost bagate sub preș, in trecut?L.C.K.: Nu. Dar eu n-am suspectat niciodata acest lucru. Sigur, au fost dosare care au stat in nelucrare in DNA, dar sunt convinsa ca ele au stat in nelucrare din cauza supraaglomerarii procurorilor sau poate pentru ca procurorii la vremea respectiva au avut, eu știu, o alta prioritizare a dosarelor. Au fost și procurori care de-a lungul timpului au fost revocați din DNA sau care au plecat din DNA pentru ca nu intruneau exigențele de profesionalism și de rigoare care sunt necesare unei astfel de structuri, dar sunt convinsa ca marea majoritate au lucrat dosarele in mod corect. Cum va explicați ceea ce acuza președintele Basescu, și anume ca in timpul mandatelor sale prezidențiale foști miniștri, foști premieri, oameni de afaceri, precum Voiculescu, Nastase, au putut fi condamnați fara sa fi stat macar o zi in arest preventiv, in timp ce acum avem numeroși demnitari arestați?L.C.K.: Am vazut ca subiectul care privește arestarile e foarte mult dezbatut in spațiul public. Dintr-un punct de vedere nu este rau, este bine sa explicam. In primul rand, DNA nu aresteaza. Nu procurorii au competența sa aresteze, ci instanțele de judecata. Ce inseamna acest lucru – pe care foarte multa lume il ignora, dar este extrem de important? Inseamna ca o propunere a procurorului este intotdeauna cenzurata de un judecator. Avem situații in care, mergand cu o propunere de arestare, se admite sau nu se admite. Ați vazut, in unele situații primim, in altele nu. Este un control pe care-l face judecatorul asupra probelor, asupra oportunitații masurii, de foarte multe ori. Și atunci cred ca este un lucru pe care toata lumea trebuie sa-l aiba in vedere. Nu e vina DNA ca persoanele sunt arestate mai mult sau mai puțin in Romania. Acum, nu știu ce criterii au in vedere cei care critica DNA, la ce se raporteaza. Eu am doua criterii și la niciunul nu spun ca DNA aresteaza intr-un procent in care pot exista temeri. Spre exemplu, in 2014, din 7.147 de persoane arestate, numai 178 erau arestate doar in dosarele DNA. Deci daca ar fi sa o spun in procente – 2,49% din arestații din 2014 erau arestați in dosarele DNA. Daca ne raportam la anul anterior, la 2013, au fost 155 de arestați. Practic in 2014 a crescut numarul arestaților DNA cu 23 de persoane. Nu e mult. In condițiile in care și numarul dosarelor a crescut in același timp.L.C.K.: A crescut și numarul de dosare, deci daca ne raportam la numarul total al arestaților din Romania, procentul este foarte mic. Ceea ce a starnit o emoție cu aceste arestari a fost calitatea persoanelor pe care noi le investigam. Și in ultimii ani scopul DNA a fost sa se axeze pe corupția la nivel inalt. Este vina noastra ca miniștrii sau deputații sau senatorii au comis fapte de corupție? Sigur, noi trebuie sa investigam aceste fapte, sa luam masurile care trebuie. Au fost multe situații in care nu avem fapte actuale, ci comise in 2012 – acolo este destul de dificil sa ceri arestarea preventiva daca nu ai fapte noi, daca nu ai indicii noi ca s-au comis fapte sau daca persoanele pe care le cercetezi n-au incercat sa distruga probe sau sa influențeze intr-un anumit fel procesul. Condițiile in care se dispune arestarea sunt foarte stricte, sunt prevazute in lege. Propunem arestari acolo unde sunt intrunite condițiile prevazute de lege. Și in cazul Valcov ce s-a intamplat?L.C.K.: Nu vreau sa comentez un caz in lucru. Sunt situații in care noi suntem sesizați in acest moment cu fapte anterioare, de foarte multe ori avand in vedere funcția pe care o deține o persoana, cuantumul – daca vreți, obiectul mitei, valoarea pe care o are, faptul ca este o activitate care se desfașoara pe perioada mai lunga de timp – acestea sunt criterii ce trebuie avute in vedere cu ocazia unei eventuale propuneri de arestare preventiva. N-aș putea sa va dau o rețeta, daca vreți, clara pentru fiecare caz. Fiecare caz depinde foarte mult de probele pe care le administrezi, de sume, de importanța funcției pe care o deține persoana. Pana la urma, o persoana cu funcție importanta in stat este un model in societate și trebuie sa indeplineasca niște condiții de corectitudine. Și atunci, faptul ca deții o funcție și comiți totuși o fapta de corupție, poate fi un criteriu pentru a decide daca se impune sau nu arestarea preventiva și poți sa soliciți acest lucru.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000