Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Tacerea care ruineaza relatiile

Tacerea care ruineaza relatiile

relatii

 Tacerea care ruineaza relatiile
„După o ceartă în care eu ajung să fiu furios și foarte critic pentru că sunt nemulțumit, ea se închide în ea și devine rece și distantă, nu îmi mai vorbește zile întregi. Mă simt rănit si descumpănit.”

„Îl întreb ce este cu el și el îmi spune „nimic”, dar eu îl văd supărat, și, cu cât vorbesc mai mult, cu atât îmi spune să îl las în pace, că asta e tot ce vrea de la mine. Și, la un moment dat, izbucnește cu furie și eu nu mai înțeleg nimic. Am o stare de neliniște teribilă când îl văd așa, aș vrea să vorbească cu mine. Mă simt respinsă.”

„Tratamentul” tăcerii este cea mai frecventă și distructivă formă de interacțiune în cuplu. Un partener este cel care face solicitările, plângerile, critică și celălalt care se retrage, se închide în el, evită discuțiile. Cu cât unul dintre parteneri este mai nemulțumit și exprimă mai multe plângeri care devin critici, cu atât celălalt devine și mai evitant, nu exprimă direct ceea ce simte și ceea ce vrea. Tăcerea devine o formă de pedeapsă pentru că fiecare îl vede „vinovat” pe celălalt și fiecare are credință că el are dreptate și simte că este nedreptățit că nu este „corect” și „tăcerea” este forma de recâștigarea controlului asupra relației. Este o tăcere ce ascunde supărare, furie și resentimente față de partener. Îmi retrag afecțiunea, atenția, aprecierea ca o formă de putere asupra relației. Consecința însă asupra relației este și mai multă distanță și resentimente.

Fiecare dintre cei doi au nevoie să facă schimbări. Cel care își exprimă prea multe nemulțumiri și care devine critic să învețe să fie apreciativ și să exprime nemulțumirile fără să fie critic (ceea ce nu este deloc ușor) și să respecte spațiul celuilalt și să aștepte să vorbească cu partenerul când acesta este pregătit. „Mă simt îngrijorată și am o stare de neliniște în legătură cu vizita noastră la părinții tăi, am nevoie să vorbim când te simți pregătit înainte de a merge la ei te rog.”

Cereți un timp pentru discuțiile dificile emoțional, partenerul care evită, se închide în el are nevoie să se simtă confortabil cu momentul discuției. Cu cât de mult învățați să vorbiți despre subiectele dificile fără să îl atacați pe partener, fără critică, fără să fiți reactiv, ci doar să îl ascultați cu atât o să vă reapropiați unul de celălalt fără să vă răniți.

Cel care alege „tratamentul tăcerii” trebuie să conștientizeze că acest comportament este un comportament care poate deveni abuziv emoțional pentru partener, un comportament pasiv-agresiv în care nu spun direct ce simt, ce am nevoie, „sunt supărat și îl pedepsesc pe partener retrăgându-mi afecțiunea față de el” și arătă o lipsă de grijă emoțională față de cum se simte partenerul.

Nu evitați discuțiile, chiar dacă sunt dificile

Comportamentul meu îl afectează pe partener. Îl rănește. Dacă ai nevoie de timp, exprimă direct „Am nevoie să stau o oră singur să mă gândesc la ce am vorbit. Discutăm după. Acum sunt confuz cu ceea ce simt.” Și discutați după ce îți clarifici gândurile, sentimentele, fără să eviți discuția, chiar dacă este dificilă. Și atunci când vorbești vorbește despre tine, care este perspectiva ta, cum vezi tu lucrurile, ce ai tu nevoie și cum te simți. Fără să devii critic și să îl judeci pe partener. „M-am simțit nesigură când ai sunat după câteva ore de când ai promis că suni.”

Sănătos pentru relație este ca divergențele, conflictele să se rezolve în ziua în care au apărut, ambii parteneri să vorbească despre ei și să își asume responsabilitatea a ceea ce simt și a ceea ce fac. Și cu o atenție deosebită față de realitatea faptului că ceea ce facem are un impact asupra celuilalt, comportamentul nostru îl poate răni pe partener. Comportamentul pasiv-agresiv, “nu spun ce simt și ce vreau”, este o formă de abuz emoțional și nu voi obține de la partener ceea ce îmi doresc de fapt, adică și mai multă iubire, afecțiune, atenție, apreciere. Multe persoane spun că: „Am tot spus ce vreau și el/ea nu m-a ascultat, așa că am renunțat să spun, nu-i pasă de mine, mai bine tac, măcar evit și mai multe certuri.”

Este adevărat că acest mod de reacție, „tăcerea și retragerea afecțiunii”, este frecventă la persoanele cu narcisism, însă pentru marea majoritate este un comportament învățat și din modul în care noi am răspuns cererilor lor. Recomandarea mea pentru amândoi este să reînvățați să vă exprimați nevoile direct cu grija de a-l asculta pe partener și de a nu-l răni sau critica.

Vorbiți direct, cu grijă, cu respect pentru ritmul fiecăruia!




Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000