Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Spune-mi cine te apara ca sa-ti spun cine esti

Spune-mi cine te apara ca sa-ti spun cine esti

Motto: „Nu exista ceva mai imoral decat purtarea acelora care cauta sa apara drept oameni de treaba tocmai atunci cand sunt cei mai necinstiti oameni” (Marcus Iulius Cicero) In ultimele zile s-a declansat o polemica ce lamureste vrand nevrand starea de facto a Romaniei. Este vorba de polemica dintre Andrei Plesu si moderatorul Mihai Gadea. Ambele parti pun in joc pe langa acuze grave si doua echipe de sustinatori ferventi. Verificandu-le chiar superficial trecutul, constatam ca, din punct de vedere etic si juridic, cangrena descompunerii a cuprins in intregime Romania. Daca nimeni nu-si poate face iluzii ca in urmatorii 5-6 ani vom trai un boom economic, probabil ca unii idealisti inca viseaza la intronarea adevarului absolut. Sa analizam putin faptele. Cunoscutul eseist Andrei Plesu este acuzat ca si-a construit o statuie de disident in perioada Ceausescu, fara ca el sa fi fost macar cat de cat opozant al regimului. Mihai Gadea repune pe tapet scrisorile lui Plesu catre Ceausescu. Partea adversa nu ne spune daca aceste scrisori sunt autentice sau nu! Se multumeste doar sa arate din ce „cloaca” media provine Mihai Gadea, recte Felix Voiculescu. Insumand acuzele ambelor parti, ajungem la o situatie paradoxala: ambele tabere au dreptate, numai ca adevarul vehiculat de ele este partial color. Se pot astfel constata cateva adevaruri dureroase: Andrei Plesu nu numai ca nu a fost disident, dar a putut sa calatoreasca in vremea odiosului regim comunist cu bursa in RFG, in vreme ce, desi demascat de documentele de la CNSAS, Dan Voiculescu nu a fost turnator, ci un admirabil om de afaceri! Ca intr-un dialog totalmente absurd, argumentele nu mai au o finalitate carteziana. Sa vedem si ce personaje intra in acest joc. Sa privim lista indignatilor care-l sprijina pe dl. Plesu iar aici il vom descoperi pe Ioan T. Morar. Acesta a fost jurnalist la „Viata Studenteasca”, autor care nu a deranjat cu nimic regimul Ceausescu, ba chiar dimpotriva, iata-l astazi vajnic agitator anticomunist. Obraz gros si talent subtire! Jurnalistul Ioan T. Morar scria, nu demult, astfel: „(...) in con­ceptia partidului nostru, de realizare a legaturii cu masele, credem ca intreg corpul didactic din invatamantul superior trebuie sa fie preocupat de formarea complexa a per­sonalitatii studentului, viitor specialist, de formarea lui politica prin mentinerea interesului si fata de cartea social-politica.” (Ioan T. Morar, Popularitatea si popula­ri­za­rea cartii social-politice, „Viata Studenteasca”, nr. 11, anul XXV, 18 martie 1981, p. 9). In partea cealalta, in tabara pro Voiculescu, zis si „Varanul”, il remarcam pe jurnalistul Dan Constantin, celebru prin trecutul sau pro-comunist. Mai departe echipele fac marcaj pe tot terenul. in tabara disidentului Plesu, membru PCR de la varsta de 19 ani (cand majoritatea tinerilor de aceeasi varsta erau numai UTC-isti), un alt sustinator, care si semneaza protestul, este Mihai Razvan Ungureanu. Eu stiam despre dl. ex-premier ca a avut o fructuoasa activitate pe linie UTC la sfarsitul anilor 80! Astazi el este, culmea ironiei, reprezentant de marca al dreptei romanesti. Cred ca Emil Cioran si Nae Ionescu s-ar rasuci in mormant revoltati si cuprinsi de greata. Sa vedem acum cu ce raspunde echipa propagandistilor de la Antena 3: cu asa-numitii „maestri” de tipul Sergiu Andon, fost scanteist si autorul unui monumental pamflet antiregalist pe cand lucra la „Adevarul” si semnat „Pescarul Andon”. Langa acest „maestru” apare un alt „maestru”, batranul PRM-ist Lucian Bolcas. Ca lucrurile sa se lamureasca definitiv, in echipa domnului Plesu isi face aparitia si celebrul „anticomunist” Tismaneanu. Pe cand nu era anti-comunist, profesorul democrat de azi sustinea ca „(...) spiritul revolutionar comunist valorifica toate traditiile umaniste. (...) intr-o epoca in care unele constiinte in­te­lectuale isi pierdusera axul de rotatie, Partidul Comunist Roman a reusit sa focalizeze intr-o lupta, intr-un suvoi unic al libertatii si sperantei, dorintele tuturor oamenilor de buna credinta de la noi, de a se impotrivi urgiei brune, abjectului spirit gregar. (...) in anii de dupa razboi, logica actiunii revolutionare aducea la ordinea zilei lupta cu dusmanul de clasa, reconstructie, entuziasmul eroic al brigazilor de munca voluntara. (...) Spiritul revolutionar se afir­ma ca nascator de valori, ca substrat al tuturor acti­u­nilor menite sa duca la inaintarea noastra spre comunism. (...) Spiritul revolutionar presu­pu­ne curajul de a gandi realitatea in toata complexitatea ei, pentru ca, asa cum sublinia secretarul general al Partidului Comunist Roman, tovarasul Nicolae Ceausescu: «A fi cu adevarat marxist-leninist inseamna a fi un explorator indraznet si expe­ri­men­tat al drumului nou pe care-l deschid omenirii socia­lis­mul si comunismul (...)». Studen­timea, alaturi de intreg tineretul, de toti oamenii muncii, da viata prin fapte spi­ri­tu­lui revolutionar comunist, este angajata plenar in efortul de transformare revolutionara a societatii noastre pe dru­mul comunismului.” (Vladimir Tismaneanu, Spiritul Re­volu­tionar, „Convingeri Co­mu­niste”, anul I, nr. 1, aprilie 1974, p. 10). Pentru istoricul presei romanesti de dupa 1945, aceste derapaje de constiinta mi se par exemplare. Ca cei care pun in scena un spectacol atat de grotesc mizeaza pe memoria scurta si lipsa de cultura a masei votante, si asta mi se pare firesc. Dar in Romania mai sunt si intelectuali onesti, care nu pot fi pacaliti de excrescentele meciului ideologic Basescu-Dan Voiculescu. Nu poti printr-o simpla tragere din condei sa anulezi texte, biografii si implicatii. Nu poti peste noapte sa faci din „Scanteia” si „Adevarul” primilor ani de dupa 1989 o publicatie pro-regalista! Dupa cum nici publicatia „Romania Mare” nu poti pretinde ca o vei albi facand din ea o revista democratica. In partea cealalta nu poti crea eroi din cei care nu au fost deloc eroi, ba chiar cu oarecare larghete ii putem numi simpli colaboratori ai PCR. Din nefericire, exista doua tabere de mediocri, care si-au ocupat locul in tribune. Unii striga cu furie „Jos Gadea” si „Sus Plesu”. Ceilalti ridica pancarte cu scrisorile lui Plesu adresate lui Nicolae Ceausescu. Cunoscand aceste fapte, putem vedea diagnosticul trist al viitoarelor alegeri electorale din Romania. Concluzia este urmatoarea: independenta intelectualilor se plateste greu, inclusiv cu marginalizare, iar obedienta politica cel mai adesea este sinonima cu mediocritatea profesionala. Cum ar spune dl. Plesu: „minima moralia”, dar imprumutata de la un autor german. ii lasam pe cei curiosi sa-l identifice pe cel care a rostit primul aceasta sintagma.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000