Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Partea nevazuta a Bisericii

Partea nevazuta a Bisericii

patriarhul daniel Partea nevazuta a Bisericii
patriarhul daniel
Pe Patriarhul Daniel l-am cunoscut in cer. La propriu: eram in avion, insotind-o pe doamna Annick de Souzenelle, eminent antropolog al religiilor, care tocmai urma sa tina o conferinta la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Iasi. Mitropolitul Daniel de atunci (anul 2000, cred), mi-a facut o impresie agreabila, de om cult, de rafinat teolog, cu inteligenta spirituala, cu simtul umorului. Iata una din partile mai putin vizibile ale Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), mi-am spus. Si doamna Annick de Souzenelle, ea insasi trecuta de la catolicism la ortodoxie acum mai bine de 60 de ani – astazi are peste 90 si este mai tanara ca mine –, a ramas incantata de intalnire, caci cunoscuse in viata ei ceva marimi ale crestinismului si ale spiritualitatii contemporane. Nu am mai discutat nicicand de-atunci cu Patriarhul, am evitat, in general, sa-i caut pe ierarhii BOR, cu exceptii rarisime, in probleme strict profesionale. Vadit stingherit, coborat brusc pe pamant, dupa imense gafe de comunicare, actualul Patriarh Daniel a vorbit zilele trecute intr-un video-interviu dat – in premiera – in masina catorva ziaristi despre faptul ca lumea a pierdut pacea launtrica. Iata o expresie cu totul ignorata ulterior in oricare alte luari de pozitie mediatice ale „analistilor”, ale oamenilor de presa etc. Poate ca PF Daniel nu este obisnuit cu presa, ba chiar o trateaza uneori cu ostilitate, dar oare ce a vrut sa spuna amintind despre pacea inimii tocmai in aceste zile febrile, dar triste ca urmare a dezastrului de la Clubul Colectiv (Bucuresti)?? Sunt cumva si dimensiuni spirituale, nerostite, nevazute ale acestui dezastru, pe care parintele Patriarh, el insusi duhovnic, ceea ce nu se prea stie, a vrut sa le aminteasca? Habar n-am. Deocamdata, in asteptarea acelei paci launtrice, observ o multitudine de parti nevazute ale BOR. Eu insumi am fost suficient de critic la adresa multor neajunsuri ale Bisericii careia ii apartin. De aceea am citit cu real interes articolele semnate recent pe aceasta tema in „Adevarul” de domnul Andrei Plesu, ori de cercetatorii Andrei Gaitanaru ( vezi textul ) si Petre Guran ( vezi textul ) chiar pe acest site. O prima concluzie: se poate observa ca una din partile nevazute cele mai tonice si mai pretioase ale Bisericii se vadeste a fi, tocmai in aceste zile, intelectualitatea laica!… A spune lucrurilor pe nume, a nu te (mai) feri de adevar, este un castig pentru Biserica. Poate clericii ori teologii prea „inregimentati” ar vrea s-o spuna, dar au oprelisti obiective sau subiective, poate ca nici nu sesizeaza anumite aspecte, poate au uitat, vai, indemnul lui Iisus cel Inviat: „Nu va fie frica!”. Frica de ierarhia BOR, frica de deteriorarea continua a „imaginii” Bisericii intr-o lume din ce in ce mai meschina si intoleranta, frica de credinciosi – caci ne considera prea necopti, si chiar suntem in buna masura! –, dar aceasta nu este firesc sa degenereze nici in ipocrizie, nici in ascunderea gunoiului sub pres. Iata de ce intelectualii imbisericiti precum Andrei Plesu, Petre Guran ori Andrei Gaitanaru sunt precum sarea pamantului in aceste zile de incercari pentru BOR! Si sunt multi altii care au scris cu bun simt, asemenea lor, de-a lungul timpului. Laicatul ortodox critica neajunsurile cunoscand binisor, dinlauntru, intreaga panoplie de vectori vazuti si nevazuti care actioneaza in viata BOR. Dar tot ei au aparat Biserica Ortodoxa atunci cand s-a pus problema religiei in scoli, tot ei au aplaudat opera filantropica, din ce in ce mai prezenta in viata BOR etc. Laicatul ortodox onest, uneori critic, este partea nevazuta, nefolosita, mai ales de ierarhi, caci sunt cultivati yesmenii, caci este preferata plecaciunea si „ascultarea” acolo unde nu este cazul. Nu poti face ascultare atunci cand esti chemat sa repari un computer sau sa schimbi o roata la masina – fie preot, fie ierarh al Bisericii nu are ce sfaturi sa-ti dea la acest capitol, decat daca se pricepe in domeniu. Iata de ce intelectualii Bisericii – unii sunt chiar teologi ori preoti! – au sesizat adesea dupa 1989 cum sunt eludate domeniile de competenta, cum un duhovnic ori un ierarh emite verdicte in subiecte cu totul improprii – vezi chestiunea gazelor de sist, vezi vaccinarea, ori, mai nou, diabolizarea in corpore, fara de nuante, a muzicii rock… Este politicul o zona improprie Bisericii? In dimensiunea sa sociala sau morala, nu. Biserica ar trebui sa fie mai indrazneata, amintindu-si de versantul sau profetic, daca nu vrea sa se creada ca este gata sa cautioneze coruptia. De ce oare nu se vede o actiune mai hotarata in probleme esentiale ale politicului care interfereaza cu credinta, in schimb sunt decorati anumiti politicieni taman in preajma alegerilor, ca sa fie dat un anume semnal electoratului? De ce lipseste Biserica de la gravele apeluri ale istoriei, precum condamnarea comunismului, ori in cazul serioaselor derive de la democratie – cum a fost tentativa de lovitura de stat din 2012 etc.?? Raspunsurile sunt mai multe: (1) ortodoxia a stat mai totdeauna in istorie sub cizma puterii politice; (2) din prostie si interes financiar; (3) din lasitate, din comoditate, din lipsa de inteligenta duhovniceasca. Decuplarea totala a Bisericii Ortodoxe Romane de politic ar presupune in primul rand ca aceasta sa nu mai primeasca bani de la stat, decat pentru anumite proiecte bine definite (culturale, sociale, cercetare etc.) – iata inca o parte nevazuta si o imensa sansa…! Atunci cand este scris un comunicat aspru, o replica oficiala a Patriarhiei BOR catre cineva care a criticat Biserica, este preferata aroganta in defavoarea tonului calm al unui profesionist, al unui specialist in comunicare. Este si aceasta o epura terestra la celesta pace a inimii… In mod evident, unul din aspectele indelung si pe buna dreptate criticat este cel privitor la comunicarea BOR. Sunt multe de (re)facut aici – am vesti incurajatoare, se lucreaza deja la o resetare a acestui departament la Patriarhie. Da, buna parte din mass-media ignora cu metoda orice veste buna despre BOR, cultivand deriva, scandalul, anecdota. Dar in ultimii ani si Patriarhia BOR si-a ostilizat partea de presa bine intentionata care ar putea fi macar corecta. De ce? Pentru ca, dincolo de anumite gafe, nu a existat o strategie de comunicare coerenta, profesionista. Va dati seama ce potential imens, nevazut, exista aici, astfel incat, indiferent de ignoranta sau reaua credinta a presei, Patriarhia BOR sa se comporte imperial, dar parinteste, informand corect, dar fara a mai ataca, nici macar ironiza, niciun ziarist, indiferent de derapajele acestuia? Intorcand si celalalt obraz adica, si, mai ales, zambind… Ceea ce, iarasi, nu se observa in privinta BOR este ca, in realitate, lucrurile s-au schimbat enorm in ultimii 25 de ani. Si noi, cei din Biserica uitam asta, adesea, unde eram in 1989 si unde am ajuns! Un singur exemplu: uluitoarea dezvoltare a BOR in diaspora, un aspect prea putin cercetat, in mediile intelectuale, deloc analizat in media romaneasca. Cu consecinte vazute si nevazute nu numai la nivel spiritual, ci si cultural, ba chiar in ceea ce priveste politica interna si externa a tarii. Ce important ar fi ca in locul unor articole ieftine despre BOR, cum sunt majoritatea in presa romaneasca, sa gasim, de pilda, macar de cateva ori pe an si studii serioase cu privire la impactul acesta pozitiv in diaspora al crestinismului ortodox (dar si al altor culte recunoscute de stat), cu totul ignorat, din pacate. Cine sa o faca si unde, ma intreb? Sunt mii de absolventi de teologie ortodoxa din 1990 incoace, dar la nivel de cercetare BOR sta in continuare foarte, foarte prost. Avem oameni cu dubla specializare: teologi si, totodata, matematicieni sau fizicieni, teologi si economisti, teologi si istorici, teologi si lingvisti etc. etc. Cate din aceste persoane, dintre care, unii, admirabili, fac cercetare? Cati au loc in universitati si in institutele de cercetare romanesti? Oare n-ar fi timpul ca BOR sa investeasca mai putin in constructia de biserici, schituri si manastiri, si mai curand in aceasta imensa parte nevazuta a sa, fara a mai astepta nimic de la statul roman!? Un institut de cercetare crestin ortodox care sa incurajeze toate domeniile cunoasterii academice ar putea fi, in timp, cel putin la fel de important precum catedrala patriarhala!… Ca sunt multe de facut, este limpede. Ceea ce se uita insa si, din nou, este mai putin vizibil, este ca Biserica Ortodoxa, contaminata de vesnicie, actioneaza in general in ritmurile unui metabolism mai amplu, in registrul unor unitati de timp mai lungi. Concret, BOR nu se poate decupla de celelalte Biserici Ortodoxe – poate ca am vrea sa facem pasi mai rapizi acolo unde chiar este nevoie, dar, din pacate (dar si din fericire!), nu putem decat laolalta, in simfonie cu ceilalti ortodocsi. La nivel de mentalitate, ortodocsii romani par ceva mai aproape de catolici decat grecii sau rusii. Miscarile spectaculoase nu sunt insa la locul lor atunci cand cerem in media ori pe strada, pausal, „deschidere” – nici macar in privinta Bisericii Catolice, cu atat mai putin referitor la Biserica Ortodoxa. Iata de ce intelectualii care nu prea au de-a face cu realitatile spirituale ale Bisericii, dar isi dau cu parerea pornind doar de la ceea ce se vede in imediat, ar trebui sa cantareasca mai atenti astfel de cerinte radicale de „modernizare”, lipsite de orice suport. Schimband ceea ce este de schimbat: uitati-va ce greoi se misca administratia UE si are inca avantajul tineretii… La scara vesniciei, unde chiar nu conteaza cateva sute de ani, sunt convins ca si Biserica Ortodoxa Romana va deveni asa cum ne-o dorim cu totii… dupa pacea din inima fiecaruia. Dar asta inseamna sa recurgem cu fermitate si la potentialul de onestitate, la potentialul de creativitate – in limitele nicicand epuizate ale traditiei si ale canoanelor –, la potentialul de indrazneala, la potentialul de incredere in aproapele, ca prima treapta spre iubire, la potentialul de generozitate, la potentialul de inteligenta spirituala, la potentialul de zambet. Toate aceste nevazute ale Bisericii care impreuna cu dimensiunile liturgice, teologice ori spirituale reprezinta infinit mult mai mult decat ceea ce se vede fac parte din cautarea imparatiei, celelalte ni se vor adauga noua. Atentie, insa! Dezechilibrele generate de aceasta lume bruiaza nu numai pacea launtrica, ci si nevazutele Bisericii – iata de ce intelectualii onesti care vorbesc dinlauntrul crestinismului trebuie astazi ascultati.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000