Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
PLEDOARIE PENTRU VIATA IN DOI

PLEDOARIE PENTRU VIATA IN DOI

Lumea nu e un spectacol si viata nu e o planta agatatoare!Eu si tu nu suntem o categorie ci un caz concret,un om viu cu toate caracterele si valentele lui. A exista si a trai ca femeie inseamna in primul rand a avea constiinta ca existi in acest mod,ceea ce inseamna a avea constiinta tuturor obligatiilor ce le implica acest mod ireductibil de a exista. Femeia nu este nevoita sa traiasca cu orice pret in aventura(cum inteleg sensul vietii foarte multe tinere din ziua de azi),nici in sens social si nici in sens moral sau metafizic,dar este absolut necesar sa evadeze din egoism si banalitate,din peisajul trist al inteligentelor lipsite de inteligenta.EA nu poate trai fara mister,fara pasiune,fara sa creeze,fara ancorare in absolut. Privesc barbatul,privesc femeia;aparent toti ne manifestam la fel:vrem ceva nou,ceva bun care sa ne satisfaca.Amandoi aluneca pe caile vietii purtati de doruri neimplinite si obositi de un consum deseori inutil.Unii isi dau seama de aceasta stare mizerabila si incearca aderari dincolo de existenta lor cotidiana,undeva unde lucrurile capata consistenta;cei mai multi insa raman instrumente deprimante ale unor forte subumane. Femeia si barbatul(eu unul nu pot concepe viata fara aceasta conexiune),fiecare,au o natura si un destin propriu.
Cred ca fiecare dintre noi este locuit de acea aspiratie profunda,neobosita,aproape permanenta si fara indoiala indestructibila catre o stare de unitate,de implinire originala.Este dorinta de a incerca sa gasesti,sa iti apropii si sa te unesti cu un dublu al tau sau de a regasi si acea parte care iti lipseste si din care pastrezi-toti.fara exceptie,o pastram-o urma nostalgica in strafundul fiintei.
Exista in fiecare spatiu privilegiat,un loc special,pastrat pentru fiinta mult asteptat,dorita,visata,care va sti sa ne inteleaga,sa ne iubeasca neconditionat si poate chiar sa ne poarta de grija.Exista la cei mai multi dintre noi nevoia vitala de a ne uni cu un partener care sa stie sa ne primeasca dragostea,atentia noastra si prezenta apropiata.Un partener care sa fie receptaculul dorintei noastre de a iubi si de a fi iubiti.O viata in doi-in care fiecare partener sa-si pastreze individualitatea-necesita o permanenta creatie impreuna.Aceasta presupune ca fiecare dintre protagonisti sa accepte sa-si asigure mijloacele practice,dincolo de intentii,dorinte si asteptari idealizate…
Nici sentimentele,oricat de profunde si de reale ar fie ele,nici dragostea,oricat de vie ar fi ea,nu sunt suficiente pentru a tine doua fiinte impreuna intr-un cuplu,de-a lungul timpului.
In fata intamplarilor cotidiene ale unei vieti comune,doar intensitatea pasiunii si delicatesea afectiunii nu pot reusi,ele singure,sa ingaduie inflorirea si cresterea impreuna in timp a doua fiinte.Dincolo de intalnire si in prelungirea iubirii,ceea ce le va oferi acestor doua fiinte libertatea de a forma un cuplu stabil,fundamentat pe consistenta si continuitatea legaturii dintre ei,este tocmai calitatea relatiei pe care vor fi capabili sau nu sa si-o propuna unul celuilalt.
Astazi,in secolul XXI,doua din patru cupluri se destrama in suferinta,in nefericire sau in mod violent,se despart intr-o confuzie totala sau se instraineaza din nepasare sau din lipsa de intelegere.Acest lucru se intampla adesea din cauza ca nu au stiut sa-si creeze si sa traiasca in baza unei relatii de impartasire,de schimb reciproc sau de extindere reciproca.
Pe de alta parte,dincolo de modalitatile materiale si oficiale de a trai in cuplu,indiferent ca este vorba despre o relatie continua sau discontinua sau sub forma unor intalniri temporare;ce mai e de spus despre variantele indatoritoare si banale ale vietii conjugale sau ale relatiilor de tovarasie?
Ce mai putem spune despre numeroasele forme de a nu mai trai impreuna,partenerii locuind in continuare sub acelasi acoperis?
Ce sa spunem despre cuplurile care se tem sa se desparta?
Despre aceia care se simt apropiati in ciuda distantelor?
Ce putem spune despre modolitatile subtile de a trai impreuna-in continuare-desi cei doi sunt deja despartiti?
Sau despre acele relatii care se prelungesc dupa divort prin conflicte legate de copii,de mobile…sau de imobile?
Si mai sunt apoi partenerii care vor descoperi cu emotie si tandrete ca nu s-au inteles niciodata asa de bine ca dupa o perioada de separare.
In sfarsit,mai sunt si toti aceia care confuza intensitatea sentimentelor cu violenta pasiunii…si care maltrateaza violent,cu o sinceritate fara tagada,sansa unei relatii care ar putea fi minunata daca…
Sa traim impreuna si sa ne pastra individualitatea este o tema despre care am mai vorbit deja in mai multe bloguri.
Inainte de a forma un cuplu,el si ea sunt doi.Dupa ce isi spun juraminte de iubire,el si ea sunt unul,ca in povesti.Toti barbatii si toate femeile ar vrea sa ramana asa.Insa ce se intampla in momentul in care ne dam seama ca suntem totusi doi,doi carora le plac aceleasi lucruri,insa in moduri diferite?
Nu toate intalnirile,oricat de minunate af fi ele,se transforma in relatie.Orice relatie are o durata e viata,independenta de durata de viata bilogica.
Fiecare iubire este unica,de neinlocuit si totusi este legata,alimentata sau alterata de densitatea si de creativitatea unei relatii,de calitatea comunicarii intretinute in ritmul intalnirilor.Sentimentul,trairea si relatia sunt strans legate,desi raman in acelasi timp extrem de autonome.
Mitul fuziunii,al contopirii,functioneaza doar o perioada de timp,in rest cei doi parteneri isi pun in comun tot ce au,bun sau nu,pentru a se alia si a construi o relatie.Relatia este cel de al treilea element al cuplului,este ceea ce construim impreuna din diferentele noastre ca barbati si femei,iar calitatea relatiei este cea care dainuie si ne permite sa ajungem NOI,fara a-l desfiinta pe EU.Ca orice demers de dezvoltare personala,si cel de fata(cuplu-casatoria)prezinta oarecare risc,mult mai mic,insa,decat cel al singuratatii in doi.
Pentru a avea o casnicie fericita,nu este suficient sa te casatoresti cu barbatul sau femeia care te iubeste,mai trebuie sa si iubesti barbatul sau femeia cu care te-ai casatorit!
Cand un barbat si o femeie sunt casatoriti,ei devin UNUL singur;prima mare dificultate este aceea de a afla care dintre ei!

“Te voi recunoaste
Dupa algele marii,
Dupa sarea din parul tau,
Dupa iarba din maini,
Te voi recunoaste
In strafundurile pleoapelor,
Voi inchide ochii,
Iar tu imi vei prinde mainile.”

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000