Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Oligarhii Romaniei. Adevarurile care dor.

Oligarhii Romaniei. Adevarurile care dor.

ghita_10 Oligarhii Romaniei. Adevarurile care dor.
ghita_10
“Eu l-am facut pe Vintu”. Asta-i este cartea de vizita daca-l intrebi ce stie sa faca mai precis, care-i este meseria. Oligarhii romani, fie ca se numesc Ghita sau Voiculescu, fie ca s-au numit Vintu, fiecare a avut in viata ca principala grija “sa faca” pe cineva. Voiculescu de noua ani vrea sa-l faca pe Traian Basescu, Vintu cel atotputernic a vrut la fel, si a sfarsit prin “ a-l face ”, din greseala si din propria-i sete de putere, pe Geoana, Ghita “ l-a facut ” pe Vintu si acum vrea “ sa faca ” pe absolut toata lumea. Pe opozanti, lideri politici, afaceristi, jurnalisti, pe propriul partid, pe Victor Ponta mare si pe Traian Basescu mic. Daca se poate, chiar mititel. Niciunul dintre ei nu si-a dedicat energia construind ceva benefic, pozitiv si durabil pentru societate, pentru oameni pe spatele carora, inevitabil, au trait. Nici nu s-au gandit la asta, nu le-a pasat. Toti si-au consumat vigoarea daramand ceva, pe cineva, dand cu statul de pamant, parazitandu-l, tintele fiind aceleasi pentru toti: capturarea, prin orice mijloace, a Presedintei si coordonarea, prin mijloace oculte, a Justitiei. Pana acum, n-au reusit. Dar lupta lor inca nu s-a sfarsit. In esenta, niciunul n-a dat dovada in toti acesti ani de prea multa imaginatie, fantezie. Niciunul n-a stralucit. Toti au folosit aceeasi reteta - presa – ca bici politic aflat exclusiv in mana si slujba intereselor lor. Cine n-a ingenucheat, a fost sfartecat, flagelat. Cine n-a pupat talpi sau n-a facut intelegeri, a fost sfasiat, rupt in bucati si aruncat prada poporului pe spatele caruia chiar ei, in mod nerusinat, s-au imbogatit. Au facut-o diferit, pentru ca la mijloc s-au aflat, ca de obicei, niste oameni. Iar de aici incep particularitatile. Fiecare dintre oligarhi are sau a avut un modus operandi, un stil si-o personalitate. Fiecare dintre ei poseda o istorie aparte. Tocmai de aceea, niciodata nu s-au iubit. Doar interesele politice in momente cheie si tintele comune i-au unit. Daca n-ar fi acestea, si acum s-ar jumuli intre ei. Spre deosebire de Vintu sau Voiculescu care vin din negura incerta a vremurilor de dinainte de Revolutie, de exemplu, “oligarhul recent”, Sebastian Ghita reprezinta rezultatul unui calcul constient, cinic, rece, matematic aproape, in care nu oamenii sau moralitatea au contat, ci numai interesele de moment. Asta este trist. In fapt, Ghita si-a luat viteza in ultimii trei ani dupa ce a fost ales “ sa-l faca ” pe Vintu. Avea profilul perfect. Un baietas nabadaios, “un golan tanar” crescut politic de Mircea Cosma si de zona sulfuroasa a informatiilor intruchipata de Gioni Popescu, nu foarte istet, venit din Ploiesti si parca umflat de nicaieri. Dupa ce-a fost fabricat, a fost ajutat sa ajunga numarul unu in materie de oligarhie, castigand in ultimii ani cu o dinamica fantastica contracte importante cu statul din banii cetatenilor, dandu-i-se un vechicul mediatic pe mana si exercitand o puternica influenta, mai ales, in ultimii doi ani, in interiorul nucleului politic si de stat. "Golanul tanar" si-a indeplinit cu succes misiunea: “ l-a facut ” pe cel batran, asa cum a povestit chiar cel de-al doilea- "fara mama, fara tata, fara prizonieri". Tranzitul a fost ca-n filmele proaste. Mortal Kombat si racketi. In esenta, se stinsese un bec si s-a aprins imediat, cu putere un altul. Astazi, vedem cu totii si cu ochiul liber ca "proiectul Ghita", ce niciodata nu va fi asumat, a esuat. Initial, marele atuu a devenit, in crescendo, si marea vulnerabilitate a lui Sebastian Ghita. Ei asta a reprezentat-o personalitatea, caracterul. De la inceput, a fost fara limita. in momentul in care a simtit ca are puterea, ca e pe val, nu s-a mai putut opri. Fire agresiva, razboinica, dinamica, impulsiva, Sebastian Ghita la un moment dat n-a mai stiut si nici n-a mai vrut sa faca diferentele. Ei-a pus la zid rand pe rand, bucata cu bucata, oponentii politici, a continuat cu jurnalistii si a finalizat, inevitabil, prin dese conflicte cu tot mai multi colegi in partidul in care a fost parasutat, creand in timp adevarate fracturi. A vrut totul pentru ca a crezut si poate inca mai are credinta ca totul chiar i se cuvine. A pus mana pe telefon si a sunat, vrand sa-i alinieze pe toti. in ultimul timp, chiar n-a mai contat cine e la capatul firului. Numai un om extrem de sigur pe el, rapace si care avea certitudinea unui spate puternic, putea face asa ceva. in numele cui a exercitat el atata putere? Limitele fusesera demult depasite. La turatie maxima, fabricatia scoatea scantei si mult fum. Ei bine, a facut, cum se spune, de buna voie, un mic scurtcircuit. In aceasta saptamana, presa i-a numarat nu mai putin de trei plangeri penale depuse pe numele sau la Parchet si DNA pentru amenintare, santaj si trafic de influenta. Pentru nimeni nu a fost o noutate. “Robert Negoita si Carmen Rosu par niste conserve care sar atunci cand primesc cate un impuls ”, a comentat pentru Hotnews ceea ce i se intampla Sebastian Ghita. Asadar, pentru el "impulsul" este adevarata problema, nicidecum "conservele". Ei ca sa continuam comparatia, e ca si cum, din lacomie, ti-ai umple intr-un timp foarte scurt toata camara de conserve, fara limita si fara incetare. La un moment dat, cand vei deschide usa ca sa mai pui inca una la pastrare, poti sa te astepti ca din inertie, si nu din impuls, sa ti se pravaleasca toate conservele in cap. Asa, te mai si accidentezi. Ce n-a inteles niciodata Sebastian Ghita este un vechi proverb romanesc: ulciorul nu merge de multe ori la apa. Se mai si sparge uneori. Chiar atunci cand nu te astepti. La 24 de ani avea dosar penal, la varsta cand tinerii se apuca in mod cinstit sa-si croiasca prin forta proprie cariere. L-a plimbat prin instante 12 ani, a fost achitat de acelasi judecator care-l judeca si acum, desi faptele i s-au prescris. O ciudatenie veti spune. Dar de ce vrea Ghita sa fie judecat in continuare, daca procesul nu mai are niciun efect? Foarte probabil, ca sa-si certifice, printr-o decizie irevocabila si definitiva, imaginea de “oligarh curat”, la care tine foarte mult. De ce n-a vazut nimeni in aceasta tara ca judecatorul care are dosarul in acest moment e acelasi care l-a achitat acum cativa ani? De ce oare Parchetul – care instrumentase dosarul- n-a reactionat, cerand recuzarea magistratului? De ce chiar si acum Parchetului General i-au trebuit trei zile sa declanseze o urmarire penala pe o plangere pe care, pe lege, urmarirea se produce aproape automat? De ce alte institutii- gen ANI, ANAF, ITM- bag capul in nisip cand aud pronuntandu-i-se numele pe diverse spete? La intrebarile acestea si la multe altele nu pot raspunde jurnalistii. Explicatiile adevarate trebuie sa le dea chiar institutiile. Indiferent daca le place asta sau nu. Un procuror, intr-o zi, mi-a oferit o insigna. Sunt convinsa ca a facut-o cu buna credinta. Dupa ce mi-a pus-o in palma, mi-a zis la ureche, in soapta si foarte zambitor: “ Etiti, sunteti a doua persoana cu care fac acest gest. I-am mai dat una patronului dumneavoastra, Sebi Ghita ”.Din acel moment, fara nicio suparare, insigna pe care niciodata nu mi-am pus-o in piept, mi-a amintit mereu si mereu de acele vorbe. Am pastrat-o intr-un buzunar, ca o trista amintire. Am considerat si consider in continuare, ca simbolurile institutiilor nu pot fi puse pe reverul oamenilor politici sau al oligarhilor, indiferent cum s-ar numi ei, fabricati sau mosteniti, oricat de puternici ar fi. Nu, nu se pun nici macar la gulerul jurnalistilor. Ei lucreaza pe principii, valori, credinte, fapte, actiuni si sunt mereu in slujba publicului, ca de altfel si magistratii si institutiile. Nimeni nu trebuie sa aiba pe rever absolut nimic. Asa este firesc. O constanta a oligarhilor o reprezinta chiar acesta misiune unica a jurnalistului: niciunul n-o intelege, niciunul nu-i pretuieste munca si meseria. Pentru oligarhi, toti ziaristii sunt la fel, toti trebuie sa fie supusi, toti trebuie sa slugareasca, toti sunt pioni, niste masinute care vorbesc si nu gandesc, intoarse cu cheia potrivita. Nu dau doi bani pe ei. Nu conteaza cariere, nu pun pret pe etica si morala. Nu, ei niciodata nu-si bat capul cu asta. Pentru ei conteaza doar interesul pentru ca, in general, au cu totul si cu totul alte preocupari. Aceleasi: banii, puterea si influenta. Astfel, inevitabil, “nesupusii” devin tinte, ca si restul adversarilor pe care ii aleg. Fara niciun fel de menajamente. Un om care n-a construit in presa, care n-a simtit nicio clipa frumusetea acestei meserii, niciodata nu va putea intelege un jurnalist. Asta este cert. “ Nu sunteti liberi, nene! Va convine lucrati, nu va convine, plecati, ce mare cacat! Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie sa creada ceea ce este: este organizatia lui Vintu si raspunde la comanda lui Vintu. Da, batrane, de asta am nevoie, de o constructie foarte eficienta, sa raspunda comenzilor economice la care este supusa. Nimic altceva ”. Vorbele ii apartin, bineinteles, lui Sorin Ovidiu Vintu. Asa vorbea cu redactia. Oligarhul a distrus cariere, a manjit si schimonosit cu bani, cu privilegii, cu orice a putut oameni pe care odata ii pretuiam. A cumparat tot, la kilogram si la bucata. Cati dintre jurnalisti au avut puterea sa-l infrunte? Cati dintre oamenii politici i s-au opus? Etiti foarte bine: extrem de pu tini. “ Dar daca concurentul meu ajunge ministru si se apuca sa faca afaceri in locul meu? Ce sa fac? Sa stau sa ma uit cum ala imi fura viata? Asa ca ma apuc sa fac politica, il stric, il dau jos, fac articole despre el, fac orice numai sa supravietuiesc. Lucrurile sunt simple: cat politicienii se baga in afaceri, ne bagam si noi in politica ”. Vorbele ii apartin, de asta data, lui Sebastian Ghita. “ Daca eu simteam ca vreau sa-l bat pe unul, nu stiu de ce altii ar fi putut si eu nu ”, a mai spus, in 2010, in acelasi interviu. Cati dintre jurnalisti, oameni politici au chiar si acum puterea si taria de caracter sa-i spuna verde-n fata ca a luat-o pe drumul gresit, ca nu asa se face, ca e pe total contrasens cu normalitatea? Cati dintre ei au putut sa-i zica: nu poti cumpara tot si pe toata lumea! Va spun eu: aceia si, foarte putini. Cu orice costuri, cu orice fel de presiuni, amenintari, avertismente, intimidari sau hartii, eu ca si altii am facut-o. Ei da, suntem mandri ca suntem liberi. Din pacate si cu regret, nu pot spune acelasi lucru despre multi. Dupa cum vedeti, la capitolul credinte si libertate a presei, intre Vintu si Ghita, diferentele nu sunt foarte mari, sunt aproape insesizabile. Poate Vintu, venit “din mahala, din parnaie, din contrabanda”, dar putin mai copt, cu scoala vietii si cu vreo doua carti citite, nu era totusi chiar atat de agresiv. iti spunea: baiete, esti incorigibil, tu esti pierdut, eu nu ma pot intelege niciodata cu tine. Il rodea, te citea si te respecta. Ei te lasa pana la urma in pace. A facut asta cu un jurnalist, printre cei foarte putini care atunci cand Vintu era mare, a avut taria sa-l infrunte. Ba chiar sa scrie in propriul ziar impotriva lui. Cati au facut asta? Nu mie, ci voua trebuie sa va dati acest raspuns. O practica separata are insa Dan Voiculescu. Pe “oligarhul old school” niciodata nu-l veti vedea sunand pe toata lumea, in nestire. Nu-l veti vedea dand cu usile de pereti. Nu-l veti vedea cu plangeri pentru amenintare pentru ca nu e atat de naiv si neexperimentat. Intotdeauna il veti vedea in subteran, avand grija si discutand doar cu anumiti oameni din cercul sau de incredere. Daca i se pune pata pe un jurnalist, pac, ii trimite o hartie. Ei el e procesoman, dar nu e agresiv. in ani, a incercat sa-si cladeasca din trust o adevarata familie care sa-i impartaseasca, culmea, si opiniile. Ei, place sau nu, a reusit. La ora actuala, Romania mai are doi oligarhi. Vintu din puscarie a venit si tot acolo s-a intors. Iar anii patimilor nu i s-au sfarsit. Adrian Sarbu, mogulul alb, se prabuseste, Zoltan Teszari construieste si misuna iar Dinu Patriciu, cel din in linia intai, nu mai exista. Toti, dar toti, au aliniat la telefon guverne si politicieni. Dan Voiculescu, "oligarhul old school", are la activ o comandare de cinci ani cu executare, in prima instanta, care-i da emotii si doua suspendari de presedinte esuate. Sebastian Ghita, "oligarhul recent", are pana acum trei plangeri penale si-o suspendare sustinuta cu trei sferturi de gura in palmares. Ambii care, in ultimul an si-au dat mana, sunt pe radarul SUA la capitolul “a sa nu”. Lui Ghita- aflat la rasarit- nu-i convine pentru ca presa-l expune si se gandeste la viitor, lui Voiculescu- cel de la apus- nici ca-i mai pasa. Vor supravietui ei sau nu bataliei pentru cucerirea redutei finale- Presedintia Romaniei- nimeni nu stie cu exactitate. Declinul lor este insa vizibil. Ei cert. In toti acesti ani, cel mai important, fundamental aproape, este ca, in ciuda puterii exercitate, tuturor eforturilor supraomenesti depuse, in pofida agresivitatii, fluxurilor financiare nemaiintalnite, niste fiinte si caractere au ramas, in fata acestor personaje, drepte, in picioare, cu coloana vertebrala, infruntand absolut orice. Fie ca sunt jurnalisti sau nu, numeric, va spun: sunt o mana de oameni. Ei insa conteaza. Asta ii doare. Ei vor avea intotdeauna parte de atat cat eu le pot oferi: respectul meu.
ghita_10

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000