Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
O trista poveste despre un banal vaccin

O trista poveste despre un banal vaccin

vaccinare copii

 O trista poveste despre un banal vaccin
Fetita mea, la 10 ani, are două mari slăbiciuni: Johhny Depp si Roald Dahl. Cel din urmă e scriitor, autor, printre altele, al romanului “Charlie si fabrica de ciocolată”. Ultima carte de-a lui Dahl pe care ea a citit-o se numeste “Uriasul cel prietenos” si e dedicată unei anume Olivia. În romanul cu pricina, o fetită si un urias se întovărăsesc să salveze lumea de la pieire.

“Mama, cine e Olivia?” m-a întrebat Anais. I-am spus că e fetita domnului Dahl. “Aha, cred că Sophie (fetita din carte) e de fapt Olivia si uriasul e Roald Dahl, nu crezi?” I-am zis că da, cu sigurantă, prea se înteleg bine. Ce n-am avut suflet să îi zic este că Olivia n-a trăit decât 7 ani. A murit în 1962, într-o familie iubitoare si bogată, de rujeolă. Da, de pojar, banala boală a copilăriei.

Pe vremea Oliviei nu exista vaccin pentru asta. Copiii făceau pojar, cei mai slabi, mai prost hrăniti si mai săraci, mureau. Câteva milioane pe an. Restul făceau bubite, niste febră si în general, supravietuiau. Olivia Dahl asculta cum tatăl ei îi spunea o poveste când s-a simtit ametită. A adormit, părea obosită. În 12 ore, Olivia plecase într-o altă lume, poate cea a uriasilor prietenosi. Ca si atunci, si acum, nu există medicamente care să vindece această boală banală, în schimb noi avem un vaccin sigur, testat în multi ani, eficient. Domnul Dahl a scris o scrisoare părintilor, cu rugămintea să-si vaccineze copiii. Nu pentru binele celorlalti, nu pentru o lume mai bună, nu pentru salvarea universului, ci pentru ca odraslele lor să nu moară ca micuta Olivia.

Suntem o societate ultra egoistă si nu cred că prea curând vom înceta să mai avem obrazul atât de gros. Când eram gravidă în primele luni, prin oras zburda rubeola. Adultii care se procopsiseră cu ea n-aveau absolut nici o problemă să si-o plimbe în comunitate: “e o boală banală, nu e mare lucru, mă simt bine deja”. Nu contează că, dacă eu mă molipseam cumva de rubeolă, năsteam un copil cu handicapuri grave. “N-o să ti se întâmple tocmai tie” e argumentul suprem în discutiile despre pericolele biologice. Da, dar dacă o să ti se întâmple tie, cum va fi?

Stiu părinti care nu si-au imunizat copiii pentru poliomielită. “Ce folos, dacă boala e oricum eradicată?” La noi, pe plaiurile românesti si deocamdată, dar ce te faci dacă într-o bună zi, un microb din Pakistan coboară din avion la Bucuresti? Sau copilul tău se întâlneste cu un virus din India în aeroportul din Qatar, în drum spre fabuloasele vacante în care îl duci? Că după aia îl îmbolnăveste pe al meu e altă poveste, nu te pot obliga să fii altruist, dar dacă tot esti egoist, fii unul destept.

Destept într-un anumit sens. Pentru că am cunostintă de doamne care nu si-ar lua sfaturile despre modă din reviste de bucătărie sau consultă ghidul Parker ca să stie ce vinuri să bea, dar informatiile despre vaccinuri si le culeg din niste surse de o incredibilă dubiosenie, cu o voluptate si-o înversurnare iesite din comun. S-a mai vorbit de anxietatea pe care ne-o dă praful si pulberele sistem medical românesc, dar acum avem acces online la informatii din sisteme care nu-s deloc praf. De ce am folosi surse credibile si experti omologati când e vorba de haine, cosmetice ori restaurante si ne-am refugia în bloguri îndoielnice atunci când e vorba de sănătate? De ce credem în statistici când e vorba de starea vremii sau industria auto, dar le ignorăm cu desăvârsire când e vorba de sănătatea copiilor nostri? De ce stim să discernem foarte bine opiniile online postate despre un hotel la care vrem să mergem în vacantă, dar în cazul vaccinurilor purtăm ochelari de cal si citim acelasi cor de bocitoare format din vedetute, medici care au rămas fără drept de practică si persoane atinse de darul miracolului? V-ati alege vacantele, masinile sau hainele după oamenii ăstia?

Am scris asta pentru că ultimele statistici privind vaccinarea cu ROR arată înfiorător. “Doar 75% dintre copiii români născuţi în iulie 2015 au primit vaccinul contra rujeolei-oreionului-rubeolei (ROR), şi pentru alte vaccinuri acoperirea scăzând sub pragul de siguranţă de 80%” zice comunicatul Institutului de Sănătate Publică. Asa că vă rog, nu vă gânditi la copiii mei, ci gânditi-vă la copiii vostri. N-ati avea inima să le schimbati soarta lor cu cea a Oliviei Dahl, nu-i asa?

Copilul tau neimunizat e un risc pentru copilul meu imunizat. Sunt biochimist, sunt deschis la curentele alternative in orice domeniu - inclusiv in medicina, consider ca influxul de idei noi este unul dintre factorii principali de evolutie in orice aspect al vietii noastre. Dar pe cat de admirativ ma uit la cei care forteaza limitele cunoasterii, pe atat de tare ma ingrozesc cei care nu-si apreciaza cu bun simt propriile limite si sfarsesc intr-o dispretuitoare ignoranta. Cand vine vorba de chestiuni grave cum este cea a sanatatii populatiei, pe acestia din urma îi consider nu mai putin decat criminali.

Copiii trebuie vaccinati , asa e corect, si noi am fost vaccinati candva. Aduceti-va aminte! Multe informatii de pe net sau de la piata sunt doar folclor, nu au nimic comun cu studiile stiintifice sau cu statisticile medicale.

Cititi AICI. Tot despre o boala care se poate preveni cu un vaccin. Sau pe care poti sa o iei de oriunde, la fel de usor cum spui buna ziua.

Intrebarea e de ce noi am trait bine mersi cu 3-4 vaccinuri, si acum se fac peste 30? In conditiile in care bolile respective, pentru care se da vaccinul, sunt pe cale de disparitie? Pute a Big Pharma? Si a comisioane grase?

Organizatia Mondiala a Sanatatii spune ca diferenta o face nu numai vaccinul ci si calitatea vietii, igiena si alimentatia.

Data: 10 martie, 2016

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000