Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
O scoala pentru viata in loc de SCOALA VIETII

O scoala pentru viata in loc de SCOALA VIETII

educatie copii

 O scoala pentru viata in loc de SCOALA VIETII
De ce merg copiii la școală?

Nu, pe bune, de ce ducem copiii la școală, obligați fiind de lege, încă de pe la 5-6 ani, un deceniu și chiar mai mult, zi de zi, lună de lună?

Nu ca să-nvețe cum se scrie și cum se citește. Nu e nevoie de 8-10 ani pentru asta – deși școlii românești pare să-i fie insuficient chiar și-atâta, în unele cazuri.

Nici ca să-nvețe în detaliu și pe dinafară matematică, fizică, chimie, biologie și toate celelalte. Serios. E bine să le știi, nu-i rău (deloc) că le afli, dar dacă nu te pasionează, cu adevărat, dacă nu știi din clasa a IV-a că o să faci o carieră în matematici speciale sau fizică cuantică, degeaba ți le toarnă-n cap cu pâlnia și polonicul. Adică, să fim cinstiți: câți dintre noi mai știm ce-i aia o integrală, sau măcar să extragem un radical? Și chiar dacă știm, la ce ne folosește? La ce ne-a folosit să știm acum 20 de ani, unul-două trimestre și-o ieșire la tablă, în afară doar de-a lua o notă rezonabilă la o teză care mucegăiește acum într-o pivniță, asta în cazul fericit – dar fără semnificație – că s-o fi păstrat doar pentru c-o fi fost uitată acolo?

Școala românească obligă copiii să memoreze mecanic și să rețină prin repetiție, dar totul e fluid și nici o oportunitate nu-i la fel în viață, încă de-a doua zi după ce termină liceul.

Elevii noștri sunt învățați să lucreze de unii singuri și să-și apere cu gelozie observațiile, dar când se angajează, în lumea reală, trebuie să se adapteze, deodată, la paradigma foarte diferită a lucrului în echipă.

Copiii ar trebui să facă acea școală care să-i pregătească pentru viață, nu pentru extemporale. Calitatea, nu cantitatea, fondul, nu forma, mă rog, chiar mai simplu spus, pădurea, nu copacii, asta ar trebui să fie obsesia școlii românești.

Cu doi ani înaintea examenului meu de facultate, părinții mi-au angajat un meditator (de fizică). Era un moment crucial. Fără facultate, pe vremea aia ajungeai, la terminarea școlii, inevitabil “trupete”, în armată, 16 luni de tâmpire instituționalizată, apoi muncitor “la șaibă”, și cu asta viața de proletar cu viitor de neschimbat în Republica Ceaușistă era amorsată.

Profesorul a venit la noi acasă, mi-a cunoscut părinții și m-a întâlnit și pe mine. Mi-a dat câteva teste, a stat de vorbă cu mine apoi vreo oră, două, despre câte-n lună și-n stele, apoi s-a-ntors brusc spre maică-mea:

Băiatul nu e prost, doamnă – i-a zis – doar că nu știe să gândească.

Maică-mea a oftat, eu l-am strâns de gât în gând. Apoi, profesorul a continuat:

Ce vreți, doamnă? Să-l învăț mecanic, doar ca să intre la facultate, cu riscul să nu facă față mai târziu în viață, sau să-l învăț să gândească, lucru mult mai greu, dar care s-ar putea să fie o investiție mai bună pe termen lung?

Și, în timp ce eu strângeam tare-tare pumnii, sperând la răspunsul simplu, la calea cunoscută și nesurprinzătoare a repetiției și reflexului condiționat, am auzit-o pe maică-mea trimițându-mă în lumea reală:

Învățați-l să gândească, domnule profesor, să vedem și noi dacă poate.

Azi, 30 de ani mai târziu, am dat peste un interviu în care o profesoară spune așa: “Educația începe cu 20 de ani înainte de a ne naște și continuă până în ultima zi în care ne aflăm pe Pământ”.

Am zâmbit, pentru că eu știu ce spune. Nu este elitism, așa cum și-ar dori egalitariștii să răspundă. E mai simplu și mai inteligent decât un clișeu. Este despre răspunderea părinților față de copiii lor și despre răspunderea societății față de generațiile viitoare. Suntem definiți și șlefuiți, până la un punct, de educația părinților, apoi de nivelul de educație al societății și de propria noastră voință, iar părinții preocupați de viitorul copiiilor lor, ca și societatea, în ansamblu, îi învață pe aceștia să gândească, nu să papagalicească.

Profesoara pe care o citez predă la un colegiu privat din București, Avenor College, o școală internațională care folosește sistemul Cambridge. O cheamă Mihaela Ancuța și dă un interviu pentru blogul liceului în care spune și de lucruri interesante (alte articole de pe blogul Avenor College, aici):

– despre sistemul Cambridge: În sistemul Cambridge, profesorul este coordonatorul elevilor: el le facilitează învățarea și planifică cine ce să facă și când. Încerc să le dau roluri. De exemplu, de ce să-l verific eu pe Florin dacă a înțeles, când știu că a înțeles? Mai bine să-l verifice colegul lui, altfel o să aibă și el o imagine despre ce se întâmplă. Încet, încet, vor ajunge să fie foarte sinceri cu ei și cu cei din jurul lor și să fie obiectivi.

– despre tehnica de învățătură: în sistemul românesc, examenele sunt de nivel mediu, bazate foarte mult pe repetiția tipului acela de examen. Există zeci de culegeri pe care, dacă elevii le parcurg, vor fi la curent cu ce înseamnă examenul și care sunt tipurile de exerciții pe care trebuie să le știe. În sistemul Cambridge, nu există nici măcar o culegere. Nu există teste. Există materia, există cărțile și exercițiile după fiecare lecție. Eu nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic. Îmi doresc ca, aflați în fața unui exercițiu, să gândească, să aibă cunoștințele necesare să îl rezolve și să facă față testului, indiferent care este el.

– despre lucrul în echipă: O altă idee preluată din curriculum Cambridge este lucratul în echipă. Chiar dacă suntem la ora de Matematică, îi rog să rezolve un exercițiu în grupuri de câte doi. Când vor termina școala, ei vor trebui să învețe să lucreze în echipă.

Se fac înscrieri în perioada asta la Avenor College, pentru clasa a IX-a (pentru mai multe detalii, click aici). Nu e un liceu ieftin, dar educația ieftină e araeori o investiție bună pentru viitor. Avenor College are și un program de burse pentru elevii merituoși, prin care costurile pot fi acoperite în procentaj de până la 100%. Liceul respectă programa Cambridge International Examination, construită special ca să dezvolte curiozitatea elevilor și preocuparea permanentă pentru învățare – practic, un pașaport internațional către succes. Elevii sunt antrenați să-și dezvolte gândirea logică, să prezinte argumente coerente și să facă judecăți motivate în discuții și controverse și să prezinte explicații clare în exprimările lor.

Adică ce-ar trebui să facă școala în general în lumea asta. Motivul adevărat, singurul, pentru care ne trimitem copiii la școală.



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000