Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Mame mici. Cum nasti si cum cresti un copil, la 15 ani!

Mame mici. Cum nasti si cum cresti un copil, la 15 ani!

educatie copii

 Mame mici. Cum nasti si cum cresti un copil, la 15 ani!
E vara lui 2015 si, în salonul Maternitătii Bucur din Bucuresti, Florentina motăie un somn dulce. Se trezeste când îi sună telefonul, un Samsung vechi, cu butoanele roase. Întinde mâna ascunsă de mâneca pijamalei mov, imprimată cu maimute mici, si prinde telefonul cu palma. „Da, mami. Sunt bine, mă doare putin capul si nu prea mă pot ridica din pat. Mi-a zis domnul doctor să mai astept câteva zile.”

Îsi pune capul pe pernă. Pe chipul ei se strecoară o rază de soare si Florentina se încruntă. Lumina care intră prin cele patru geamuri ale salonului e prea puternică. Peretii sunt albi, asternuturile paturilor – aliniate câte patru pe douâ rânduri – la fel. În dreptul usii se află o masă de lemn cu un singur scaun, iar lângă ea un frigider cu câteva pete de rugină.

Lângă pat, Florentina are rucsacul ei roz. N-are cărti sau caiete în el, ci tot ce s-a gândit că i-ar fi de folos într-o maternitate: un halat alb, două rochite de vară, pantaloni, tricouri, hainele cu care a venit să se interneze, o sticlă de 0,5 litri de apă plată si ceva mâncare – pâine, mezeluri, cascaval. Nu-i place mâncarea de spital. Mai are un ursulet mic, alb, cu o inimioară, si o brosă pe care scrie „I love you”. L-a primit de 1 martie, împreună cu un parfum, de la Ionut, tatăl copilului ei. Desi sunt certati, iar Ionut a gonit-o din casa lui si a părintilor cu trei luni înainte de nastere, Florentina nu poate renunta la ursulet. Fetita ei, Mihaela, se va juca cu el când va creste mare.

Are 15 ani si sase clase terminate. După primul semestru din clasa a VII-a, când i s-a confirmat că era însărcinată, a încetat să mai meargă la scoală. Majoritatea timpului si-l petrece în patul de spital; nu poate face prea multă miscare. Cu trei zile înainte de nastere, Florentina trece prin stări mixte: suferă că tatăl copilului ei i-a abandonat, o emotionează gândul că va deveni mamă de fetită, e obosită si vrea să nască cât mai repede.

În România, numărul tinerelor care nasc până la vârsta de 19 ani este îngrijorător de mare
. Conform unor statistici ale Ministerului Sănătătii, peste 18.000 de adolescente au devenit mame în 2014. Dintre ele, 662 nu aveau nici 15 ani, iar cele mai multe provin din mediul rural. Dacă în 2010, conform datelor UNICEF, România se situa pe locul doi în Europa după numărul de nasteri în rândul tinerelor cu vârste cuprinse între 12 si 19 ani (în urma Marii Britanii), în 2013 trecuse, conform datelor Eurostat, pe locul I în Europa, cu un procent de 15,6 nasteri în rândul mamelor adolescente. Fenomenul e răspândit atât în comunitătile rome, cât si în familiile de români. Autoritătile nu detin statistici defalcate, însă organizatii non-guvernamentale sustin că ponderea tinerelor din familii nerome a crescut în ultimii ani, iar principalele cauze sunt lipsa educatiei sexuale si sărăcia.

Când l-a cunoscut pe Ionut, băiatul de care s-a îndrăgostit si pe care nu l-a mai putut uita, Florentina avea 11 ani. Era într-o zi de vară cu călduri teribile, zile pe care copiii din Comana, judetul Giurgiu, si le petrec în parc ori la gârlă. Purta o pereche de pantaloni scurti, roz, si un maiou alb. „Nu arăta de 11 ani, părea mai mare”, îsi aminteste Ionut. Băiatul, care avea 15 ani pe vremea aceea, a analizat-o putin de la distantă, apoi, dezghetat cum a fost întotdeauna, s-a dus glont la ea. A întrebat-o ce face si câti ani are si, după câteva minute, i-a spus direct că i-ar plăcea să fie prietena lui.

Ionut e înalt si vânjos. Are părul brunet, niste ochi căprui si un zâmbet fermecător, cu gropite în obraji. Pe Florentina, sfioasă si retrasă de felul ei, a cucerit-o cu îndrăzneala. I-a spus că se mai gândeste, dar a făcut-o doar ca să-l tină pe ace. În aceeasi seară, s-a trezit cu el la poartă. Atunci i-a si spus că da, voia să fie prietena lui. Relatia lor a început timid, cu pupături discrete sub poartă si iesiri rare la gârlă ori în centrul satului, pe băncile din fata scolii. Florentina s-a îndrăgostit lulea, însă lui Ionut îi fugeau ochii si după altele. Iar el recunoaste asta. „Am fost si cu altele, inclusiv cu sora ei mai mare, măritată acum într-un alt sat.”

Florentina era si ea curtată de alti băieti dar, desi unora le răspundea, o făcea doar ca să-l întărâte pe Ionut. Închidea poarta, se strecura în casă si tot la el îi fugeau gândurile.

La 13 ani a încercat să se sinucidă. Era singură acasă, s-a dus în bucătărie, a luat cutitul si toate pastilele pe care le-a găsit prin casă: pentru dureri de inimă, pentru dureri de cap. S-a întors în camera ei, a înghitit pumnul de medicamente, apoi s-a tăiat la încheietura mâinii. Oana, verisoara de 18 ani a Florentinei, stă în aceeasi curte cu ea si, când a intrat să o salute, a găsit-o pe jos, albă la fată si inconstientă. A început să tipe si s-a dus la bunica si la mătusa Florentinei. Femeile, socate si speriate, l-au sunat pe tatăl Florentinei, apoi au dus-o rapid la dispensarul din sat. De acolo, au chemat o ambulantă si au mers la un spital din Giurgiu. Mama Florentinei, Ioana, era la serviciu, cu telefonul dat pe silentios. Când l-a verificat, a descoperit 18 apeluri ratate de la fata ei cea mai mare. A sunat acasă, iar atunci a aflat că Florentina era în spital, stabilă. Nu-si mai aminteste nimic din acel moment si până când a intrat în salonul ei, pe la 10 seara.

Pe drum a alergat, a plâns, l-a blestemat pe Ionut. Paul, fratele cu un an mai mic al Florentinei, e slab si măruntel. Are părul lung în vârful capului si e tuns periută în părti, copiat după Mihai, fratele mai mare. Pe el nu l-a surprins gestul Florentinei; si-a văzut sora de câteva ori cu cutitul si mâinile tăiate. Nu-l place pe Ionut pentru că e cocosat, betiv si a luat-o de câteva ori la palme pe Florentina în centrul satului. Uneori, la nervi, o scuipa pe fată.

Florentina văzuse în telenovele scene cu sinucideri. Până acum a încercat să-si ia viata de trei ori, dar a fost găsită la timp de fiecare dată. Prima dată când si-a tăiat mâna, s-a speriat chiar ea când si-a văzut sângele si si-a bandajat-o pe loc. Îl iubea enorm pe Ionut, chiar dacă el umbla cu alte fete, si voia să dispară, să nu mai sufere.

Tot 13 ani avea când Ionut a dezbrăcat-o si a încercat să se culce cu ea pentru prima dată. Copila s-a speriat si i-a sărit din brate. Pe 14 octombrie 2014 nu l-a mai putut opri. Se aflau la o petrecere la vărul ei, iar în jurul lor erau numai cupluri. După multă muzică si băutură, oamenii au început să dispară de la masă. Ionut a tras-o pe Florentina într-una din camere. Copilei nici măcar nu i-a trecut prin cap să-l întrebe dacă are un prezervativ la îndemână. Îi era rusine. După chef, Florentina s-a dus, cu tot cu rucsacul roz de scoală, la el acasă. A doua zi, după ore, l-a întrebat dacă s-a protejat, iar Ionut i-a spus că nu. „Boule, vrei să rămân gravidă!?”, a tipat la el. „N-ai cum, femeie”, i-a spus Ionut. „Nu poti rămâne gravidă din prima.” Se culcase cu mai multe fete înaintea ei si nu se proteja niciodată din prima noapte. „Eram convins 100% că suntem în sigurantă.”

Luiza Udrea e psihoterapeut si, când a lucrat la emisiunea Mamă din întâmplare de la Kanal D, a mers prin toată tara, la sate si în orase, pentru a oferi consultatii si terapie mamelor tinere. În prezent consiliază mame cu depresie postnatală, femei care se pregătesc să nască, adolescente care încă nu stiu dacă vor să păstreze copilul, dar si părintii acestora, care-si resping copilul pentru că o consideră o rusine în familie. „Ai zice că e o prostie, că avem internet si toată lumea are acces la informatii despre sexualitate, protectie si boli”, spune Udrea. „Nu există programe de educatie sexuală eficiente”. Tinerele sunt predispuse să creadă tot soiul de legende urbane, iar informatia pe care o preiau de pe forumuri este trunchiată si, de cele mai multe ori, gresită.

Într-unul din cazurile pe care le-a avut, o fată de 14 ani a rămas însărcinată pentru că prietenul ei îi spusese că foloseste prezervativ, iar ea, pentru că nu stia cum arată un prezervativ, l-a crezut. O altă elevă era convinsă că, dacă se protejează în timpul primului act sexual, nu i se mai poate întâmpla nimic la al doilea. Când află că sunt însărcinate, cele mai multe fete intră într-o negare totală. După nastere se deprimă si se înfurie pe copil. „Multe nu mai pot să alăpteze pentru că stările emotionale influentează alăptarea, nu mai iau copilul în brate, îl privează de afectiune si contact matern”, spune Udrea.

Cele mai mici, de 12–13 ani, nici nu au instinctul matern. „Se uită la copii ca la niste păpusi.” Cele mai multe fete care rămân însărcinate cât sunt la scoală provin din familii disfunctionale, medii în care există abuz verbal, fizic sau moral, în care unul dintre părinti este absent fizic sau emotional sau în care nu există foarte multă comunicare. Când i-a întârziat menstruatia prima dată, Florentina a crezut că a răcit. Undeva, în adâncul sufletului, stia că e însărcinată, dar gândul acesta o înspăimânta atât de mult, încât l-a alungat pe loc. Apoi, a început să simtă tot felul de dureri în burtă. Se certase din nou cu Ionut, asa că cea mai mare parte a timpului si-o petrecea acasă. Se simtea rău, avea ameteli si greturi, dar nu mai voia să afle nimeni. Se ruga intens să nu aibă un copil în burtă. „Dacă ajungea la mami si la tati, bătaie scria pe mine.”

Dacă i se făcea rău seara, când ambii părinti erau acasă, Florentina le spunea că o doare stomacul sau o înteapă inima. Mintea că i-a venit ciclul. Când a întrebat-o mama ei dacă avea tampoane, Florentina i-a spus că a rămas doar cu unul. Mama, Ioana, a aflat pe 21 decembrie. Era în bucătărie, trebăluind la porcul pentru Crăciun, când a primit un telefon de la mama lui Ionut. „Cuscră, copiii nostri au făcut ceva.” Aflase de la Ionut, căruia Florentina i-a spus printr-un mesaj. Ioana e la fel de minionă ca Florentina. A devenit mamă la 16 ani, atunci când a născut-o pe sora mai mare a Florentinei. Provine dintr-o familie la fel de săracă si nu stia nici ea ce înseamnă contraceptie. A locuit o vreme cu tatăl copilului, apoi s-au certat si s-au despărtit. După doi ani, l-a cunoscut pe Petru, tatăl Florentinei si al celor doi băieti. Desi si fata cea mare a născut primul copil la 15 ani, Ioana n-a discutat niciodată cu fetele ei despre sexualitate. Singurele informatii pe care le-a primit Florentina au fost de la mătusa si de la bunica ei care, uneori, când le găsea pe Florentina si pe verisoara ei Raluca susotind prin curte, le spunea să fie cuminti si să nu facă prostii cu băietii, fără a intra în alte detalii.

Când a sunat-o mama lui Ionut, Ioanei i s-a oprit inima în loc. A crezut că se prăbuseste peste porcul din bucătărie. Mereu i-a fost teamă că si Florentina va face aceeasi greseală, dar n-a stiut cum să o prevină. O jumătate de oră mai târziu, mama lui Ionut, o femeie blajină, croitoreasă la o fabrică din Jilava, a venit împreună cu soacra ei si cu un test de sarcină. Florentina s-a dus să-l facă în toaleta din fundul curtii. Când s-a întors, erau două liniute. Tatăl Florentinei a început să râdă, iar tânăra s-a ascuns în camera ei, de teamă să nu primească bătaie. La putin timp după ce-au plecat cele două femei, Ioana a primit un alt apel, de la tatăl lui Ionut de data asta. „Cuscră, să trăiesti!”, i-a zis. „Lasă copiii, să nu bati fata si să n-o certi. Nu sunt nici primii, nici ultimii. Noi o iubim si o vrem noră în casa noastră.” Mama încă nu întelegea ce se întâmplă. În tot acest timp, remarcase niste schimbări la fiica ei, dar nu se astepta la sarcină. N-au discutat niciodată despre sex, desi mama stia de relatia fiicei de vreo doi ani. Nu-l plăcea pe Ionut – auzise din vecini că-i place băutura si că juca fotbal cu bidoane de bere si a rugat-o pe Florentina de nenumărate ori să-l uite. Însă comunicarea dintre mamă si fiică n-a trecut niciodată de „să faci aia!”, „bine, mami”. „Dacă voiam să o învăt ceva, îmi spunea că sunt foarte rea”, spune Ioana.

Fiica îsi aminteste că, legat de relatii sexuale sau sarcină, mama ei doar a amenintat-o: „Dacă rămâi bortoasă, te dau afară!”. La scoală, colegii fetei bănuiau că era însărcinată. Diriginta Florentinei, profesoara Ana Anghel, îsi aminteste că elevei i se făcea rău din ce în ce mai des. „Desi din comportamentul ei în afara scolii si din absentele din ultimele luni am dedus că era însărcinată, nu puteam face nimic doar pe baza zvonurilor din sat. Aveam nevoie de confirmarea părintilor.” Diriginta Florentinei e o femeie în vârstă, cu părul blond si o pată uriasă pe obrazul stâng. Vorbeste în soaptă, cu sfială, de parcă ceea ce spune ar fi necuviincios. Profesoara îsi aminteste că Florentina era o elevă mediocră. Era ascultătoare, nu crea probleme de disciplină si nu lipsea. La materiile de bază, matematică si română, stiinte, limbi străine, lua note de promovare; îi salvau media celelalte discipline, artele plastice si muzica. Diriginta Florentinei e si vecină cu ea. O cunoaste de când era doar un pui de om si făcea primii pasi pe ulită. Îi stie si pe părinti, spune despre ei că mereu au avut probleme materiale.

Până în clasa a V-a, părintii Florentinei erau prezenti la toate sedintele. După aceea, au încetat să mai meargă la scoală. „Un copil care face un alt copil nu poate avea sansa la un alt viitor”, spune diriginta. „Mamele acestea mici sunt niste copile sacrificate de părinti. Ei i-au acceptat comportamentul libertin. Ea a avut întâlnirile cu Ionut nu la scoală, ci acasă, în timpul ei liber. E imposibil ca părintii să nu fi stiut, că doar n-a fost o întâlnire, a fost o iubire, nu?”.

Într-o zi, când a ajuns acasă de la scoală, Florentina a lesinat. Când s-a trezit, s-a ridicat cu greu, s-a asezat pe scaun si a început să halucineze. Asa a găsit-o Raluca, verisoara si colega ei de clasă. Florentina tremura din toate încheieturile si era palidă ca o păpusă de ceară. Raluca s-a speriat, s-a dus rapid în bucătărie si s-a întors cu un pahar de apă, pe care i l-a turnat pe fată. După acest episod, Florentina a încetat să meargă la scoală, iar verisoara ei le-a zis copiilor că s-a măritat. Când au aflat de sarcina Florentinei, elevii au râs. Diriginta a trebuit să le explice că nu e frumos, desi recunoaste că n-a vorbit mai multe cu ei despre sex, dragoste sau contraceptie. „Se pare că sunt lucruri care mă depăsesc”, spune ea. „La vârsta lor, ei află multe de pe internet, dar dacă părintii te lasă de capul tău, aici ajungi.”

Informatiile despre educatie sexuală se regăsesc în materia educatie pentru sănătate, un curs optional care poate fi inclus în programa elevilor dacă administratia scolii ia această decizie împreună cu părintii, în cazul gimnaziului, si cu elevii, în cazul liceului.

În România, în jur de 6% din elevii din anul scolar 2014–2015 au beneficiat de aceste cursuri. La Comana nici nu s-a pus această problemă. Florentina a auzit de menstruatie si a învătat cum se fac copiii la ora de biologie. Tinerei îi e în general rusine să vorbească despre sex. Se înroseste când o întreabă cineva de ce nu s-a protejat. Nu stia cum. În seara în care mama lui Ionut s-a întors acasă cu testul cu două liniute, viitorul tată a chemat-o să stea la el. „Haide, dacă avem copil, haide.” Ioana a apucat doar să-i spună fiicei să se gândească bine, că o căsnicie e pentru toată viata. I-a propus să facă avort – „Apoi, mergi si tu, mamă, să-ti termini scoala. Acolo, cât poti să mai faci tu, opt-nouă-zece clase. Să nu stai la mâna soacrei sau a bărbatului” –, dar Florentina n-o mai auzea. Era fericită că o primea Ionut la el.

După patru luni, Ioana a primit un telefon de la Florentina. Era în drum spre casă. Mergea greu, cu burta în fată, si gâfâia în telefon. „M-am certat cu Ionut”, i-a spus. „M-a alungat.” O trimisese acasă împreună cu un tovarăs care-i căra sacosele cu haine. În cele patru luni, relatia Florentinei cu Ionut a trecut de la fericirea naivă din primele zile până la cele mai urâte certuri. Înainte să plece, Ionut i-a reprosat Florentinei că stă toată ziua pe telefon si ascultă muzică.

Florentina nu stia să gătească, dar, desi îi crestea burta sub ochii lui, se ducea si dădea de mâncare la porci si la iepuri si făcea ordine în camera lor. Când s-a întors acasă, a suferit teribil. Umbla plânsă prin casă, ca o fantomă. Nu mânca, nu făcea nimic. Dacă iesea pe stradă, sătenii se uitau la ea cu milă. Unii râdeau. Florentina s-a simtit rusinată, mai ales fată de cei în vârstă. Stia că, într-un sat, toată lumea bârfeste pe toată lumea si spera că usor, usor, se vor obisnui cu ideea si o vor lăsa în pace.

Doctorii i-au spus că e prea mică pentru o nastere naturală, asa că au programat-o pentru cezariană pe 16 iulie 2015, la 08:30. În acea dimineată, pe la ora sapte, mama Florentinei era în holul spitalului. Copila, îmbrăcată într-un halat alb, stătea pe o bancă de fier. Iesise din salon pentru că mama ei nu avea voie să urce. Ioana era emotionată si nervoasă. Se învârtea cu banii de spagă în geantă si o irita că nu stia cum merg lucrurile, cui ar fi trebuit să-i dea. Într-un final, a luat-o pe una dintre asistente deoparte si s-a rezolvat.

Florentina, cu ochii si degetele umflate, abia astepta să nască. Pe masa de operatie, doctorii au anesteziat-o, iar Florentina a amortit de la piept în jos. Când au tăiat-o, nu a simtit durere, ci mai degrabă un soi de gâdileală.

La 11:40 a venit pe lume, prin cezariană, Mihaela. Avea 47 de centimetri si două kilograme 490 de grame. Un bot de om cu ochi albastri. Când i-au dat-o în brate, Florentina a avut o emotie pe care n-o mai simtise până atunci. Era fericită, dar într-un mod nou, neasteptat. Un alt nivel de fericire. A pupat-o pe frunte si i-a spus: „Esti frumoasă, fata mea“. Fetita a început să plângă în hohote. Era mai mică decât ar fi trebuit să fie, însă Florentina stia asta. Doctorii o avertizaseră că fetita nu a crescut cum trebuie. La început i-au arătat asistentele cum să tină copilul. Apoi Florentina s-a descurcat singură. Asistentele au dus-o pe Mihaela în incubator, iar pe Florentina la Reanimare. A stat acolo o zi si o noapte.

Îsi aminteste totul ca prin ceată. Stie că o durea locul unde au tăiat-o. Când a putut să se ridice si să meargă, s-a dus în salon. Scăpase de ameteli, însă durerile post-operatorii erau tot acolo. În salon mai era o mamă de 14 ani. Ionut a aflat a doua zi că e tată de fetită. Era la magazinul din sat, spre seară, când s-a întâlnit cu viitorul nas al copilului, unchiul Florentinei, paznic de noapte la primăria din Comana. A început să tremure de emotie când a auzit că e fată – înainte să se certe, i-a spus Florentinei că dacă-i face o fată, va bea o săptămână, iar dacă e băiat, o zi – si s-a gândit să meargă la spital, însă nasul i-a spus să stea cuminte acasă.

După ce-a născut, Florentina s-a întors acasă, iar camera pe care o împărtea cu fratele ei Paul a devenit a ei si a fetitei. Paul dormea pe jos, în bucătărie. Încăperea era mică, cu un pat imens în dreapta, iar în mijloc, culcată pe un prosop, motăia de obicei Mihaela. La 2,5 kilograme, era atât de mică si fragilă încât Florentinei îi era teamă să o ia în brate. O atingea usor, îi tinea cu atentie capul mic si o aducea la piept, s-o alăpteze. Mama Florentinei a învătat-o să lege picioarele fetitei cu o sfoară, apoi să le înfăsoare în cearsaf, „ca să crească drepte”.

În camera ei, peretii, masa si aproape toate jucăriile de plus erau mâzgălite cu numele lui Ionut, tatăl copilului. „De când a născut, l-a mai sters pe alocuri”, spune Paul, „însă înainte scria peste tot «Ionut, te iubesc, Flori»”. (Paul a fost primul din familie care a stiut că sora lui e însărcinată. A păstrat secretul.)

Ca să-si mai aline supărarea, Florentina scotocea uneori în cutiuta ei cu cercei, lăntisoare si brose după cadourile primite de la mama lui Ionut. „Ea m-a iubit mult.” Celelalte daruri, un parfum si ursuletul de plus de la spital, mic cât o portocală, stăteau la loc de cinste pe birou, lângă calculator. Tinea atât de mult la ursulet, încât Florentina l-a luat peste tot cu ea: la scoală, apoi la spital, când a născut-o pe Mihaela. Avea si alte jucării de plus, dar celelalte zăceau în dulapul de haine: ursuleti, inimioare, stelute, câini, delfini, tot soiul.

Fără niciun semn de la Ionut, zilele treceau lent. Se trezea dimineata, la sapte, îsi alăpta fetita, lua micul-dejun, apoi, când Mihaela adormea, făcea putină ordine prin casă. După-amiaza se uita împreună cu verisoarele ei Oana si Raluca la Te vreau lângă mine, pe Kanal D. Era emisiunea preferată a Florentinei. Uneori, se gândea chiar să meargă si ea acolo – „poate-mi găsesc si eu jumătatea” –, dar stia că nu o primeste nimeni până nu împlineste 18 ani.

În zilele cele mai bune, o vizita mama lui Ionut. Cele două familii nu se întelegeau, asa că femeia se strecura în timpul zilei, când părintii fetei nu erau acasă. Venea singură, fără Ionut, dar îi făcea mereu poze cu telefonul nepoatei. Când a venit prima dată, i-a adus celei mici un pătut. O dată a venit însotită de sora ei, mătusa lui Ionut, iar atunci a încercat să o învete pe Florentina tot felul de trucuri bătrânesti. A întrebat-o dacă o dă pe fetită cu ulei de mir după baie. A învătat-o să-i roadă unghiile cu gura, să nu le taie cu foarfecele, că va fi „furăcioasă”. I-a spus să o dea pe Mihaela cu pudră de talc, că e cea mai bună pentru iritatii. A întrebat-o dacă a făcut furia laptelui – febră, frisoane, sâni întăriti – si ce obisnuia să mănânce. Îi sugera să steargă mereu praful în cameră, iar când îi făcea baie, să apuce fetita de sfârcuri. Să-i schimbe scutecele de mai multe ori pe zi, că se irită. Apoi, să se lege la burtă prin casă, ca să aibă abdomenul frumos, si să poarte sutien. Înainte de plecare, a sfătuit-o să nu-l mai caute pe Ionut. Să nu-l mai sune si nici să nu-i scrie pe Facebook. Să aibă răbdare, să fie cuminte si să astepte. Însă Florentina nu se putea abtine.

Cel mai greu îi era seara, când se făcea liniste în casă, iar fetita ei dormea. Tresărea când auzea câinii în curte. Spera că lătrau la Ionut. Stătea închisă în casă, căci până la moliftă – rugăciunea pe care i-a citit-o preotul din sat după 40 de zile de la nastere – nu a iesit deloc pe afară. Când ieseau fratii ei, se uita cu jind în urma lor.

Cu o săptămână înainte de botez, care urma să aibă loc în curtea părintilor ei, Florentina a plecat de acasă. Ionut a sunat-o si i-a zis „Fii atentă, mâine vin la tine, dar fără să stie maică-ta sau taică-tu”. La opt dimineata era acolo. Părintii Florentinei erau plecati la muncă. Si-a luat lucrurile, le-a adunat pe ale fetitei, a înghesuit ursuletul de la Ionut într-o sacosă si dusă a fost. Când a aflat, familia ei s-a supărat foc; apucaseră să cumpere servetele, pahare de cafea, ulei, cort.

În camera Florentinei s-a mutat Mihai, fratele mai mare. Si el era supărat foc. Apucase să împrumute bani de la seful lui pentru organizarea botezului, iar acum urma să lucreze o lună pe gratis. Avea doar sapte clase si muncea de la sase dimineata până la opt-nouă seara, împreună cu tatăl său, la constructia unei vile. Petrecerea de botez s-a tinut în curtea lui Ionut, pe 26 septembrie. În fata bisericii, Florentina s-a oprit nitel pe o bancă să-si scoată din picioare pantofii rosii, cu două numere mai mari. Vata pe care a îndesat-o în interiorul lor n-a ajutat-o; avea degetele umflate. Si le-a băgat într-o pereche de sandale fără toc si a respirat usurată. Părul i l-a aranjat soacra. Si-l vopsise cu câteva zile înainte, iar mama lui Ionut l-a ondulat si l-a dat cu fixativ cu mult sclipici. Ionut a intrat în curtea bisericii cu o sticlă de vin în mână. Îi luceau ochii. Un băiat cu zâmbet sturlubatic le-a făcut semn să intre în biserică. Câteva rude s-au asezat pe un rând de scaune în dreapta altarului, iar nasa, mătusa Florentinei, tinea fetita în brate. Era îmbrăcată în alb, cu un trandafir roz pe mânecă. Preotul, îmbrăcat în vesminte mov, a pus o cruce aurie pe fruntea fetitei, iar ea s-a trezit brusc din somn.

În prima parte a botezului, a tinut Biblia deasupra copilului si, în timp ce citea din ea, fetita gângurea si se juca cu semnul de carte, o bentită roz. Când a uns bebelusul cu mir, mama lui Ionut a început să plângă. El, în schimb, s-a asezat pe primul rând de scaune si s-a uitat toată ceremonia în gol. După jumătate de oră, s-a ridicat de pe scaun si a iesit afară. S-a întors în biserică la final, după spălatul si schimbatul fetitei, să-si facă poze cu rudele. După botez, alaiul s-a întors acasă. Femeile au scos pe masă snacksuri si sucuri, în timp ce într-un ceaun imens fierbea tocana. Rudele s-au adunat în jurul fetitei, iar bunica lui Ionut, o femeie cu părul scurt si negru, a scos o pătură din casă si-a pus-o pe pământul plin de bălegar din spatele curtii. Nasa Alexandrei a luat cu atentie fetita si a pus-o jos, pe pătură. Florentina si Ionut s-a aruncat asupra ei ca niste porumbei la ciugulit. Obiceiul spune că cel care o ia primul de jos va conduce familia. Florentina a înhătat-o cu putere, iar Ionut a râs si si-a pus mâinile în cap. „Aoleu! M-a păcălit din nou!”

Florentina se simte bine în casa lui Ionut. Se trezeste dimineata, schimbă fetita, o hrăneste, apoi face ordine în cameră si mâncare la bucătărie. A învătat să gătească, pe lângă cartofi prăjiti si ochiuri, tocană, sos si mămăligă, dar socrii n-o pun la treabă în bucătărie. Tatăl lui Ionut e angajat la o firmă de instalatii sanitare. O vreme, băiatul de 19 ani a lucrat cu el, apoi s-a săturat si a plecat. Îsi caută un loc de muncă, dar n-a avut noroc deocamdată. Mai iese seara prin sat, ba la un fotbal, ba la o bere.

Trăiesc din salariile părintilor si din alocatia Florentinei, de 84 de lei, si a fetitei, de 200 de lei. Florentina nu prea iese din casă. Dacă se duc în vizită la vecini, trebuie să se întoarcă într-o oră, cel mult, să o alăpteze pe Mihaela. Desi îti spune că asta e viata de femeie măritată, e tristă. Îi lipsesc părintii si fratii, dar cele două familii nu se înteleg. Se uită pe geam cu jind. I-ar plăcea să se întoarcă la scoală. Îi e dor de orele de muzică si desen, de pauzele în care se plimba cu fetele prin curte, de meciurile de volei pe care le juca, până si de diminetile în care trebuia să se trezească cu noaptea-n cap.

P.S. Numele personajelor minore sunt pseudonime. Celelalte personaje au rămas cu numele reale. Acest material a fost realizat în cadrul programului de burse jurnalistice „Viitor la purtător”, sustinut de NN România si organizat de DoR.



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000