Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Familia este comoara copilului

Familia este comoara copilului

educatie copii

 Familia este comoara copilului
Capcana lui ”Ți-am dat tot ce-a fost mai bun!”

Evident, nu e cazul meu, dar am prieteni cărora părinții chiar le-au dat tot ce a fost mai bun.

Îmi amintesc cât de mult visam în copilărie să învăț să cânt la pian. Nu știu de unde îmi venea dorința asta, că pian adevărat am văzut destul de târziu în viață, pe scena Sălii Palatului, dar eu visam să fiu mare pianistă.

Întâlnirea mea cu pianul, după cum am scris mai sus, s-a petrecut târziu și de la distanță, iar șansele mele să alint clapele cu degetele pe marile scene ale lumii erau egale cu ZERO. La muzică mă pricep cât se pricepe un elefant să meargă pe trotinetă, dar măcar acum nu mai visez.

Prietena mea, în schimb, a mâncat pian pe pâine. Ea nu a visat la pian, ca mine, ea a avut coșmaruri cu el. După ce a mai crescut, după o copilărie trăită între lecții, repetiții, școală, spectacole, mai că n-a dat foc pianului, dar nici nu vrea să mai audă de el. Părinții, pe de altă parte, au fost și sunt total indignați. Cum să renunțe la pian? După tot ce au făcut ei pentru ea? Au trecut ani buni de când ea n-a mai cântat la pian, dar părinții nici acum nu au depășit situația.

„I-am dat tot ce a fost mai bun!”

Este ceea ce susțin părinții ei și ca ei sunt mulți. Mulți părinți au picat în capcana acestui ”bun” cel mai bun pe care să-l ofere copilului și l-au oferit sub formă impusă, pentru că cei cărora l-au oferit nu au avut posibilitatea să aleagă – un bun băgat pe gât.

Și atunci, peste ani, e normal să apară situații ca cea de mai sus: un adult  cu o copilărie nefericită și niște părinți dezamăgiți.

Ce-i mai bun pentru cine?

De multe ori, din dorința de a face bine, de a fi perfecți, ajungem să le oferim copiilor mai mult. Nu e greșit să oferi mai mult, greșit e să nu oferi ce trebuie, iar, dacă oferi mult din ceea ce nu trebuie, să te aștepți să fii, la un moment dat, dezamăgit.

De aceea, înainte de a ne arunca să le dăm copiilor noștri tot ce e mai bun, haideți să vedem pentru cine e bun. E bun pentru noi? E bun pentru că așa zice lumea? E bun pentru că nimeni nu-și permite? E bun pentru că pentru alții a fost bun? Sau e bun pentru copil? Această cea din urmă întrebare este cea care contează.

Așa că, înainte de a le da tot ce e mai bun copiilor noștri, haideți să încercăm să aflăm răspunsul acestei întrebări, iar ca să-l aflăm trebuie să-i întrebăm, în primul rând, pe ei. Așa vom ajunge, peste ani, să le spunem plini de mândrie că le-am dat tot ce-a fost mai bun, deși nu va mai fi nevoie să le-o spunem,  vor ști ei… pentru că au simțit-o.



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000