Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Esti o mama toxica!

Esti o mama toxica!

educatie copii

 Esti o mama toxica!
Esti o mama toxica?

O mamă toxică nu înseamnă neapărat o mamă rea. Iată semnele care ți-ar putea indica faptul că și tu ești o mamă toxică.


Nu e un secret faptul că relația cu părinții îl poate influența negativ pe viitorul adult dacă există conflicte de mentalitate, emoționale sau psihologice.

Greșelile pe care le-au făcut părinții noștri nu au fost provocate din cauză că ei nu și-ar fi dorit ce era mai bun pentru noi, ci pentru că, pur și simplu, și ei aveau un bagaj emoțional încărcat.

Poate că singurul lucru pe care încă îl mai avem în comun cu generația de atunci și cea de acum este puterea exemplului.
În orice relație mamă-copil există bune și rele

Chiar și cea mai liniștită relație dintre mamă și copil poate avea urcușuri și coborâșuri de-a lungul timpului. Este aproape imposibil să fii întotdeauna pe aceeași lungime de undă cu cei pe care îi creștem, mai ales că intervine diferența de vârstă și de mentalitate. Și apoi, cine s-a născut învățat? Noi, mamele de azi, ne dorim să-i oferim copilului nostru ceea ce poate noi nu am primit, părinții noștri, la rândul lor, poate au făcut același lucru.
Ce înseamnă o mamă toxică pentru copil?

Atunci când acțiunile sau cuvintele noastre îl fac pe copil să se simtă trist, neajutorat, retras sau cu o părere greșită despre el, putem vorbi despre o mamă toxică. Cumva, toxicitatea se învârte în jurul furiei și a sentimentului de manipulare emoțională.

Dacă te gândești că și tu îl influențezi negativ pe cel mic, mai jos găsești câteva semne clare că ai putea deveni o mamă toxică:

1. Îi dezaprobi sentimentele negative:

Atunci când copilul nu se simte bine, suferă sau e trist, avem tendința de a-l împăca cu orice preț. Suferința, de oricare tip sau nivel ar fi ea, nu trebuie ignorată și nici ascunsă sub preș. Sigur că ni se rupe sufletul să-l vedem plângând și sigur că am face orice pentru a nu-l mai vedea așa, însă uneori este bine doar să fim prezente pentru copilul nostru. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să-l luăm în brațe și să-l lăsăm să se descarce.

Cuvintele precum “Lasă că-ți faci alt prieten!” sau “Lasă că îți dă mama tot ce vrei” sunt doar niște piedici împotriva exprimprii sănătoase a ceea ce simte.

În 2014, Asociația Americană de Psihologie a realizat un studiu conform căruia copiii care au avut parte de astfel de reacții sunt mai predispuși să dezvolte ulterior anxietate, stimă de sine scăzută sau chiar o incapacitate de a-și administra stările de suferință.

E limpede, așadar. Copiii astfel crescuți vor avea dubii la validarea propriilor nevoi emoționale. Se vor simți nedemni de atenție, dar în același timp vor căuta cu intensitate dragostea și acceptarea celor din jur.

2. Reproșurile sub formă de exemplu

În copilăria anilor ’80 era la modă să i se dea exemplu copilului cum mama a renunțat la una și alta pentru a se dedica în exclusivitate pentru creșterea și educația celui mic. Sigur că astfel de cuvinte nu veneau cu un reproș, ci probabil că era o nevoie personală de validare.

Dar copilul nu ar trebui să fie un sacrificiu, ci o bucurie!

Nu există niciun argument pentru care o mamă îi poate spune copilului ei că a renunțat la studii, la carieră, la prieteni sau la distracție pentru a-și crește copilul. Dacă lucrurile astea s-ar întâmpla, cu siguranță copilul nu este cel vinovat și nici nu avem dreptul de a-l face să se simtă vreodată așa.

Copiii care cresc cu mame care au un astfel de comportament vor ajunge să fie acuzați de egoism, deși lucrurile nu vor fi niciodată așa.

3. Nu-i încurajezi independența:

Unei mame toxice va considera independența copilului ca fiind un semn de respingere sau lipsă de respect pentru ceea ce a făcut ea. Independența este normală încă de la o vârstă fragedă și oricât de multă teamă ne-ar fi, este de datoria noastră să ne încurajăm copilul să devină independent.

Viitorul adult va avea nevoie de asta. Va avea nevoie să se poată descurca singur atunci când noi nu vom mai fi aproape.

Poți face totul pentru el, dar nu în locul lui. Nu-ți fie teamă să-l lași să cunoască eșecul și nici nu te înfuria atunci când va veni cu note mai mici decât restul. Este important să învețe să-și dorească să facă lucruri mărețe pentru el și nu pentru că așa i se cere și îi e teamă să-i dezamăgească pe cei în care are atât de multă încredere.



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000