Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Dupa 22 de ani de la Revolutie, tot comunistii si securistii conduc Romania

Dupa 22 de ani de la Revolutie, tot comunistii si securistii conduc Romania

Atunci, in decembrie 1989, eram atat de tanar si de naiv incat visam ca voi fi liber pe de-a-ntregul. O libertate neciumpavita, traita in cea mai dreapta dintre lumi. Si-n randuiala perfecta ce se intrezarea, compromisul nu-si mai avea locul, ce sa faci cu el? isi epuizase valoarea de intrebuintare si, ca atare, trebuia azvarlit in lada de gunoi a istoriei. Privilegiul varstei ma ferise de privatiunile celor mai saltati in etate, la mine nu ajunsesera intamplarile terifiante ale dementei concentrationare.Orasul era prea mic si docil pentru zvacniri de nesupunere civica. Nu fusesem martor la vreo revolta, nici macar povestita, asa ca resemnarea imi parea intruchiparea armoniei. Cu toate astea, simteam ca ma irosesc, ca nu-mi pot implini un destin ce se dorea altfel. Ma sufocam, incetul cu incetul, dar nu pricepeam motivul ciudatei maladii. imi pierea pe zi ce trece cheful de viata, si-un soi de lehamite imi slabea ambitia. M-am pomenit intr-o tinerete batranicioasa, lipsita de bucurie, plin de zbarcituri si uracios. Deodata, invatam sa rad, laolalta cu incruntatii mei romani, si ma infruptam cu ei din amagirea ce ne acaparase mintile. Deveniseram cu totii insamantatori de iluzii, iar Romania capatase un aer de „Dreamland”.Prins cu schimbarile care se succedau ametitor, n-am mai fost atent la sensurile si adancimile prefacerilor din jurul meu. Le contabilizam si atat, ca un functionar cuminte si meticulos, mizand pe buna credinta a eroilor clipei efemere. Lor le incredintasem soarta, ca unor gospodari onesti si iscusiti in rostuirea noastra ca neam. in definitiv, invatasem la scoala ca suntem viteji si harnici, niste invingatori peste vitregiile vremuirii. Asadar, nu se cuvenea sa ma ingrijorez si sa-i suspectez de neloialitate. Cand fostul presedinte Constantinescu ne-a zis ca l-au infrant serviciile secrete, l-am luat in bascalie. Am refuzat sa privim adevarul spuselor sale si sa ne cutremuram. L-am ignorat, ca-ntotdeauna, din nepasare si obisnuinta. Obisnuinta nepasarii. Un om slab!, ne-am repetat fiecare, orbi la semnele ce ne incurcau pasii si ne innegurau seninatatea.Usor, usor, serviciile secrete ieseau din tenebre, revitalizate si cosmetizate democra­tic, se pocaisera, chipurile. Cineva daduse in vileag lista cu agentii acoperiti „plantati” in media si aiurea, dar iarasi l-am neglijat. Agentii s-au strecurat apoi in Parlament, in justitie, in ministere, in administratia centrala si locala (daca e sa-i credem pe u­nii), oriunde se exercita puterea. Desemnarea candidatilor la Pre­sedintia tarii, cica, ar fi tot treaba astora, ca si masluirea voturilor, nimic nu le e strain. Inclusiv aface­rile, din care isi trag straturile groase de osanza, totul le este la dispozitie. Gaselnita terorismului transnational fu nascocita sa le legalizeze abuzurile sicrimele, forta discretionara, nicidecum virtutile. in aceeasi perfida diversiune, criza economica si financiara le-a consolidat controlul asupra resursei internationale. Vietuim, nu exista dubii!, subjugati serviciilor secrete bastinase si mondiale. Convorbirile ne sunt ascultate fara rusine, dreptul la intimitate e doar o vorba goala, o minciuna uriasa. Vorbim iarasi in soapta, ascundem telefoanele sa nu care cumva sa ne fie interpretata penal o silaba, un stranut ori o interjectie. Ne ferim sa rostim ceeea ce gandim, ne-am rarit prietenii, alegem cu infinita precautie aparitiile in public si persoanele din preajma. Traim de parca am fi vanati, cobai ai unui experiment de extirpare a curajului individual si colectiv. Suntem supravegheati si monitorizati zi si noapte, respiram greu, cu sentimentul vinovatiei inca nedovedita.Tremuram de frica in asteptarea sentintei de condamnare, serviciile secrete ne-au transformat in niste detinuti cu program semideschis in penitenciarul care se numeste Romania. Aplaudacii si cantaretii de curte au inviat, cu dezmatata nerusinare, ca si osanalele inchinate Conducatorului. in curand, am eu o premonitie, serviciile secrete de la noi, urmand modelul „Marelui Licurici”, isi vor pune in fruntea statului un sef de-al lor, terenul e pregatit deja. Sub pretextul guvernelor tehnocrate se ascunde aceasta manipulare ordinara si periculoasa, cu dezlegare de la americani. Autoritatea legislativului este contestata cu vehementa, ca si a politicienilor risipiti pretutindeni. Democratia e nesuferit de costisitoare si, uneori, imprevizibila, in stare de surprize neplacute pentru serviciile de informatii.Bicameralismul parlamentar a dus tara de rapa, racneste deloc accidental tovarasul Traian Basescu, omul ales sa-l impuna la Cotroceni pe „Golden-boy”-ul serviciilor si sa incheie astfel un ciclu de dezintegrare nationala. De aici si tirada oficiala impotriva partidelor, inclusiv a PDL-ului, arestarile cu nemiluita in randul activistilorpolitici cu vizibilitate. Cetateanul trebuie sa fie intr-atat de debusolat si dezamagit incat sa-l urasca pe politician, sa-l alunge din preferintele-i electorale.Simpatia i se va muta dincolo, in tabara tehnocratului neatins de boala politicianismului, si ce mai conteaza ca el vine dinspre serviciile secrete. Dimpotriva, este o garantie ca interesul national primeaza si, de vreme ce Romania e pe buza prapastiei, cine s-o salveze daca nu stapanul Informatiilor? Miza, deci, pe Ungureanu si Maior! Deocamdata, e nevoie de o etapa intermediara, de pregatire a norodului, insa premierul Boc si-a chemat in sprijin partidul si nu se da remaniat. Incaseaza, dar nu pleaca, a mirosit planul Tatucului si inghite „broastele” aruncate de sus, din Deal. Ieri, Apostu si Andreescu, maine cine stie cine…Ehe, daca nu eram atat de prosti deunazi, cand ex-presedintele Constantinescu ne avertiza ca Secu­ritatea ne-a invins, n-as mai fi scris niciodata acest articol! Azi, de n-as face-o, l-as dezamagi pe cel care eram in decembrie 1989, in ceasul betiei de libertate absoluta.Astazi se implinesc 22 de ani de cand au inceput evenimentele la Timisoara, prilej pentru a ne aminti de cei care s-au jertfit pentru noi. Fara acele evenimente nu stiu daca am mai fi ajuns noi aici. Nu a fost nici o revolutie. A fost o banala lovitura de stat bine regizata. Pacat de acei oameni care au murit degeaba. Care au crezut intr-un vis. Pentru ce? Pentru libertate. Care libertate?

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000