Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Draga alegatorule care ai tacut pana acum

Draga alegatorule care ai tacut pana acum

e timpul png Draga alegatorule care ai tacut pana acum
e timpul png
O zi de toamna in Buzau. Soare. Bulevardele sunt strabatute de masini in viteza. Pe geamul taxi-ului, pe dreapta, PSD SPA are portile larg deschise. Ditamai afacerea arata precum o bomboana invelita in staniol. In aer se aude zornaitul banilor, dar si foarte multa saracie. Dupa PSD SPA alte afaceri par a se construi in vecinatatea de inox, umbrelute si piscine fashionable. La marginea drumului, in buza unei alte afaceri ce se construieste, la o masa improvizata, patru muncitori au intinse in fata lor pachetele de mancare insotite de patru beri la sticle de plastic. E ora 13 la amiaza si o fi pauza de masa, doar ca dupa felul in care stau, socializeaza, cei patru nu par ca se vor ridica in graba de la masa improvizata pe marginea drumului. E soare, e cald, un octombrie varatic care imbie la lene si poate chiar la o plonjare in piscina de la SPA-ul unde ei nu au intrat niciodata. Probabil ca nici nu vor intra pe portile larg deschise pe acolo pe unde nu poti intra cu plasa de plastic in care sa ai slipul si un prosop, pe acolo intri avand o masina buna si un card. Oricum nici unuia nu ii pasa de faptul ca premierul a fost dezbracat luni seara de presedinte. Premierul nu a fost aruncat in nicio piscina, nici intr-o groapa cu lei. A fost aruncat in gura jurnalistilor. Atat pentru moment. Nici unuia din cei patru muncitori tema ”ofiterului acoperit” nu ii spune nimic. Daca totusi au deschis luni seara televizoarele si din intamplare au dat peste postul unde era invitat presedintele si au vazut pe burtiera la Realitatea TV titlul de o schioapa anuntand apocaliptic ca premierul a fost ofiter acoperit, in perioada 1997 – 2001, il vor reevalua pe premier. Cumva, in mentalul colectiv, ofiterul acoperit e varianta ceausista a lui ”lucreaza la Secu”, enunt care era insotit de un amestec bizar de admiratie, frica, curiozitate, chiar visul unei vieti lipsite de griji, alternativa la o existenta cenusie, stearsa si lipsita de stralucire. Mai mult, la ora la care au fost facute declaratiile, muncitorii dorm sforaind, un somn greu dupa zile in care lucreaza spetindu-se cu adevarat. Nu toate zilele sunt la fel. Nu in toate zilele isi permit sa traga chiulul, sa lungeasca o pauza de masa in care subiectele dezbatute sunt cum sa isi carpeasca traiul de la o luna la alta si nu despre abstractul Stat de drept, ofiteri acoperiti si incompatibilitati. Asa ca, la orele in care declaratiile despre dezbracatul asteptat de jurnalisti, de politicieni si mana de alegatori interesati de campania pentru Cotroceni, marea masa a potentialului electorat, acela care poate schimba trendul, doarme. Cand se crapa de ziua, cei care se trezesc pe la 5 nu se gandesc ca in seara precedenta a fost detonata ”nucleara” electorala. Atunci cand iau metroul sa mearga la slujba, cand cei care iau primul metrou motaie pe scaunele reci, nici atunci nimanui nu ii pasa de ofiterii acoperiti. Singura certitudine la aceea ora, daca intamplator s-ar gandi la ofiterii acoperiti, este ca acestia sunt acoperiti cu plapuma la aceea ora in timp ce ei trebuie sa auda suieratul metalic al metroului, sa le bata lumina neoanelor direct in ochi, sa mai atipeasca si sa se trezeasca brusc la vocea celui care anunta urmatoarea statie. Scurtcircuitarea electoratului nu s-a produs si nici nu se va produce cu aceasta tema. O campanie dezlanata care pare construita sa dea satisfactie exaltatilor dn tabara ”dreptei” acolo unde se poate urla ca ”am stiut noi”, ”v-am spus tot timpul”, desi numele pronuntat a plutit in aer de multa vreme. O campanie in care avem parte de mult zgomot pentru nimic. Pentru nimicul politic irelevant pentru viata de zi cu zi a cetateanului simplu. In tabara pesedista aceasta ”dezvaluire” este doar de culoare. Pentru nivelul 1 sau 2 din partid, va fi un oarecare deranj pentru ca au mai aflat de unul care e cu doua fete, dedublat nu doar la nivelul inconsistentei declarative, ci si un ”turnator” al tuturor se pare. Indoiala va roade ca un vierme marul si-asa stricat. Nu-i nimic, chiar si asa, daca pleaca la Cotroceni il vor izola. Spre deosebire de state mai avansate democratic, in Romania post-decembrista functia de presedinte pare a fi un fel de cimitir al elefantilor. Desigur e importanta aceasta discutie despre ofiterul acoperit activ in politica insa tema merita un timp de dezbatere mai lung si nu sa fie ingramadita intr-o campanie electorala. Ea a fost scoasa din joben, gomflata, prezentata ca fiind unica tema a campaniei, punand in lumina orice altceva, ca spre exemplu un proiect de tara. Singurul scop pentru care pesedistii isi doresc sa il trimita in misiune pe premier la Cotroceni este scenariul din capul acestora ca, odata ce acesta ar fi instalat in fotoliul verde, va porni decapitarea institutiilor care vaneaza coruptii, de orice culoare politica. Afacerea Microsoft arata dimensiunea coruptiei politice transpartinice, iar ERDS se anunta si mai spectaculos. Dezbracarea premierului, pentru care s-au prezentat doar dovezi indirecte, ar trebui sa produca cutremur in institutiile statului. Povestea aceasta insa arata altceva. Coabitarea Serviciilor cu politicul. HG pe care il flutura Melescanu, fostul sef SIE care si-a adunat semnaturi pentru a candida la prezidentiale cand era inca sef de servicii, campanie despre care nu s-a stiut si care s-a petrecut in subsolurile conspirative ale lui Dogaru, arata de fapt felul in care Serviciile inchid ochii sau dau o mana de ajutor politicienilor care au probleme. Laudate de presedinte, bine vazute in afara, din aceasta poveste, Serviciile arata la fel de prost precum clasa politica. Cine pe cine a penetrat, cine pe cine foloseste, cine pe cine pacaleste, toate acestea sunt deja prea complicate si lipsite de finalitate pentru cei patru muncitori care stau la marginea drumului. Pentru acestia nici macar promisiunile cu cresterea salariilor, siguranta locului de munca nu mai inseamna nimic. Distrugerea coeziunii sociale, alimentarea unei stari de dezintegrare a societatii, de care clasa politica si-a dat seama ca are nevoie pentru a putea conduce fara a fi deranjata de controlul social, arata imensa prapastie dintre guvernanti si guvernati. Vacarmul creat de aceasta campanie electorala e menit sa ascunda gunoiul sub pres. Imensul gunoi facut de o clasa politica care a esuat in mai toate proiectele ei. Singura luminita care se vede la capatul tunelului vine din zona Justitiei, iar singurul nume dintre candidati la prezidentiale care isi poate lega numele de Justitie este Monica Macovei. Sirul lung de candidati pentru Cotroceni e si el in linia campaniei ”Mult zgomot pentru nimic”. Justitia insa e singura care mai ofera satisfactii la nivelul opiniei publice atunci cand mai marii zilei corupti sfarsesc acolo unde le e locul. Arestarile spectaculoase, clare, la lumina zilei, sunt subiectele care ii sensibilizeaza si pe cei patru muncitori de pe marginea drumului: ”Ai vazut ca l-au saltat si pe ala? Noi ne spetim ca prostii pentru o bruma de bani si astia intorc cu furca banii. La racoare, pe toti de s-ar putea!”. Nevoie de descarcare a tensiunii sociale a unei societati frustrate, obosite de minciuna guvernantilor, primeste insa doze mici de satisfactie. Cei patru muncitori poate se vor odihni in duminica votului sau poate, daca vor intra in cabina de vot, acolo, singuri cu stampila si buletinul de vot cu lista kilometrica de aspiranti la Cotroceni, probabil va fi dezorientat si probabil gestul de a pune stampila va fi la de serios precum campania aceasta electorala zgomotoasa, superficiala, frivola si bezmetica. Draga alegatorule care ai tacut pana acum, Au votat destul. E timpul sa mergem si noi la vot! Romania in care m-am nascut eu era o tara la final de comunism. Cat de mult putea creste, cat se putea spala! Romania in care am crescut a fost una gri. Imi amintesc fata ta vesnic incruntata – parca iti vad acum, ca in niste benzi desenate, gandurile despre datorii, despre somaj, planurile pentru banii de la CAR. Imi amintesc bucuria sacilor de „ajutoare” pe care ii primeam, o data - de doua ori pe an, din strainatate. Lucrai in niste companii de stat, din care credeai ca ti se cuvine orice – o yala, niste vopsea, un caiet, un capsator cu care sa se joace copilul –, doar si statul te fura. Cu timpul, s-a ales praful de aceste fabrici. Stiu ca nu iti place sa te gandesti la asta, dar ai contribuit si tu la praful actual: i-ai lasat sa fure, ai tacut, i-ai votat pe toti, ai furat niste nimicuri si tu. Nu vorbeai despre politica in Romania in care am crescut eu. Nu spuneai ca ar conta. Viata ta sub comunism te-a invatat ca tu nu valorezi nimic in acest joc, ca nu poti schimba ceva. Nu mergeai la vot, nu credeai vorbele de pe afise. Zi dupa zi, credeai ca e prea tarziu. Nu stiam pe atunci ca exista altfel de romani decat tine, vesnic nemultumiti, inerti si cu capul plecat. Abia in liceu am intalnit pentru prima data oameni care credeau intr-un politician altul decat primarul care isi facea pomana cu tine in campanie. De cate ori ma uit la Romania in care muncesc acum si ma gandesc si eu la rate, la datorii si la cat va fi intretinerea iarna aceasta, imi amintesc de tine, de nepasarea politica a Romaniei anilor ’90 in care am crescut, inconjurata de alegatori „morti”. Da, te invinovatesc acum pentru ca ai tacut si nu ai incercat, pentru ca te-ai lasat pacalit ca tu nu contezi, ca stampila ta nu este decat o statistica. iti sunt recunoscatoare pentru ca mi-ai dat libertatea de a scrie aceste randuri, dar aici se opreste „multumesc”-ul meu pentru tine. Nu imi place Romania pe care mi-ai dat-o si muncesc zi de zi cu speranta ca pot schimba ceva, ca sunt mai putin inerta decat tine. E un efort urias, dar te vad pe tine si fac tot posibilul sa nu tin capul plecat cand ei imi ranjesc de pe afise si cand incearca sa ma faca sa cred ca votul meu nu conteaza, ca mai bine mi-l anulez sau stau, ca eu nu am loc in Romania lor.Ma gandesc cu groaza ca, la un moment-dat, voi primi si eu o scrisoare precum cea pe care ti-o trimit eu tie acum si voi fi, la randul meu, acuzata ca nu am facut destul, ca am contribuit la transmiterea unei tari pierdute. Speranta exista, nu stiu daca o vezi si tu, in spatele dezamagirilor si al grijilor de zi cu zi. Stii ce au raspuns studentii mei de anul I, intrebati, acum doua saptamani, daca vor merge la vot? Cu o singura exceptie, toata lumea a spus „da”. Pentru ca ei cred sincer ca trebuie. Fa ceva pentru ei, pentru tine, pentru tara care nu iti place. Daca ai tacut pana acum, vorbeste. Daca ti-ai vandut votul, ia-ti-l inapoi. Daca nu crezi ca poti schimba ceva, ca vreunul dintre ei poate schimba ceva, macar incearca. Semnat,Un alegator din prima generatie libera.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000