Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
De ce nu au romanii lucruri frumoase

De ce nu au romanii lucruri frumoase

traim vremuri in care minciuna apropie oamenii iar sinceritatea ii desparte De ce nu au romanii lucruri frumoase
traim vremuri in care minciuna apropie oamenii iar sinceritatea ii desparte
Acum vreo 10 ani, poate chiar mai bine, colaboram cu un cabinet psihiatric. Faceam cam de toate pe acolo, dar nu asta-i important. Important este ca, la un moment dat, am fost desemnat sa ma ocup, impreuna cu altii, de un eveniment. Treaba mea trebuia sa fie simpla, si anume sa asigur logistica. Evenimentul presupunea o vizita de Craciun la un camin de batrani, trebuia sa impartim niste cadouri care constau in sacose/pungi cu fructe si alte alimente si un concert sustinut de niste elevi. Cu concertul n-am avut treaba, eu m-am ocupat de achizitionat, transportat si facut pachetele cu fructe. Am crezut ca am cea mai simpla treaba dintre toti, cat de greu era sa cumperi niste portocale si niste banane, sa le pui in masina si sa le duci la un camin de batrani? Ei bine, a fost greu. A fost greu pentru ca, in momentul in care am vrut sa plec catre supermarket, mi s-a facut instructajul: toate portocalele si bananele trebuie sa fie la fel si, cand fac cele 200 de pachete, sa am grija ca numarul lor sa fie acelasi in fiecare pachet. Am crezut ca fac aia misto de mine, dar mi s-a explicat ca e neaparat nevoie sa fie asa pentru ca, daca primeste unul o portocala mai mare si altul una mai mica, iese scandal. Sa nu mai zic ce panarama iese daca unul primeste patru portocale si altul doar trei… Asa ca mi-am petrecut jumatate de zi in Metro masurand si numarand portocalele si bananele. Am renuntat la acest “serviciu” in momentul in care se facea o alta vizita la acelasi camin de batrani si trebuia sa le duc cirese, dar asta nu mai conteaza. Conteaza ca atunci am crezut ca e vorba doar de niste batrani senili si, cumva, i-am inteles. Batranetea e o boala urata, asta este. Atat ca zilele acestea mi-am dat seama ca nu batranetea e de vina ci modul in care sunt crescuti romanii si d-aia nu au romanii lucruri frumoase. Faceti, daca va permiteti, un experiment. Mergeti pe strada si, daca vedeti pe o banca doua persoane care nu se cunosc intre ele si pe care nici voi nu le cunoasteti, mergeti si dati-le cate o bancnota fiecareia dintre ele. Unei persoane dati-i 50 de lei, celeilalte dati-i 100 de lei. Faceti asta fara sa scoateti un cuvant, fara sa spuneti de ce le dati bani, cu ce ocazie, nimic. Dati banii si atat. Veti vedea un lucru foarte interesant atunci: una dintre ele clar nu va fi multumita. E inutil sa va spun ca omul care primeste doar 50 de lei e cel nemultumit, nu? Si aici este problema. Omul ala a primit 50 de lei fara sa faca nimic pentru ei. Pur si simplu i-au cazut din cer. E ca si cum i-ar fi gasit pe jos. Dar nu e multumit. Nu poate fi multumit pentru ca a vazut ca vecinul sau a primit, tot din senin, mai mult decat el. In acel moment recunostinta lui pentru binefacator s-a pierdut, in locul sau a intervenit ciuda. De ce a primit ala mai mult decat el? Ce are ala in plus si n-are el? Nu cumva e discriminare? A luat mai mult vecinul pentru ca-i mai tanar, mai batran, mai slab, mai gras, mai negru, mai alb, mai saracacios sau mai bine imbracat? De ce a luat ala 100 de lei si el doar 50? In functie de cat tupeu are, te va intreba chiar pe tine de ce i-ai dat celuilalt mai mult. Astea sunt intrebarile pe care romanul le va avea in cap, in nici un caz “de ce mi-a dat gratis gigelul ala 50 de lei?”. Aici este problema si asta ne duce de rapa ca natie. Doi cersetori tigani vor lucra in echipa, vor aduna si imparti castigul, am vazut cu ochii mei asta. Doi cersetori romani nu vor face asta niciodata ba, mai mult, poate se vor si bate pentru locul sau banii celuilalt. Suntem dezbinati si nu stim sa apreciem nici ceea ce avem si nici ceea ce primim. Cautam la dinti calul de dar si ne ofticam daca un necunoscut a primit cadou un cal mai aratos decat al nostru. Suntem aproape incapabili ca natie sa primim un cadou fara sa ne roada invidia ca altul a primit mai mult, indiferent daca-l cunoastem sau nu pe acel “altul”. Exemple v-as putea da foarte multe, dar ma voi opri aici. Ma voi opri pentru ca modul acesta de gandire nu se va schimba decat peste multe, foarte multe generatii…
traim vremuri in care minciuna apropie oamenii iar sinceritatea ii desparte

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000