Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Ce nu indrazneste nimeni sa spuna despre Grecia. Cosmarul european

Ce nu indrazneste nimeni sa spuna despre Grecia. Cosmarul european

Iesirea Greciei din zona Euro nu mai este o dezbatere strict economica, ci a devenit un duel narativ, miza fiind inima europenilor. Acesta este semnul unei crize mult mai serioase decat una a cifrelor si creditorilor. Este o criza a marilor naratiuni, acelea care pot transforma o simpla adunatura de oameni intr-un corp social organizat, capabil de coerenta si evolutie. Astazi, in Europa se infrunta doua mari povesti: una pune munca in centrul sistemului european, cealalta solidaritatea cu cei mai amarati dintre noi. Avem nevoie de astfel de povesti simplificatoare pentru a intelege o realitate cel mai adesea complicata si imprevizibila. Iar criza Greciei este o astfel de realitate. "Marile corporatii si banci, mana in mana cu liderii Europei, vor sa umileasca poporul grec impunandu-i conditii insuportabile pentru a primi un nou imprumut" – aceasta este pe scurt teza promovata de stanga radicala din Grecia si de simpatizantii ei din restul Europei (si nu sunt putini). Dar daca privim hartia oficiala a proiectului de acord, vedem ca institutiile europene au acceptat masuri care lovesc serios in interesele corporatiilor. Doar cateva scurte exemple: -Propunerile convenite intre guvernul grec si institutiile europene contravin intereselor marilor corporatii private din industria farmaceutica si medicala, prin scaderea considerabila a preturilor medicamentelor si colectarea integrala a taxei clawback de la clinicile private si companiile farma. -Reducerea cheltuielilor militare cu 400 milioane de euro prin reducerea achizitiilor si a numarului de angajati este o masura nu foarte placuta complexului militar-industrial. -Extinderea si cresterea taxelor pe ambarcatiuni de vacanta si jocuri de noroc – nu mai necesita comentarii. Mai mult, se pare ca institutiile europene au fost destul de indulgente in ultimii ani in privinta Greciei, indulgenta cu care Romania nu a fost tratata. Grecilor li se cere astazi sa creasca uniform TVA-ul la 23%, cu exceptia alimentelor, medicamentelor, hotelurilor (turismul asadar) si energiei. Romania, cu o datorie publica muuult mai mica decat a Greciei, a fost nevoita sa majoreze taxele in 2010 la 24%, cum bine remarca Ziarul Financiar. Ceea ce grecii nu au fost obligati sa faca, ei avand constant in ultimii ani taxe mai mici decat romanii. "Grecii sunt lenesi si hoti si au trait pana acum pe banii europenilor. Destul! A venit scadenta" – aceasta este pe scurt cealalta teza promovata de neoliberali si europenii izolationisti din nordul Europei. Ca si in cazul anterior este o viziune in parte gresita. E ca si cum nemtii ar spune ca romanii sunt lenesi si hoti pentru ca nu au reusit pana acum sa-si construiasca autostrazi. Ar fi nu doar o afirmatie reductionista, ci si ipocrita. Cum ipocrita a fost in ultimii ani atitudinea nordului european in privinta Greciei. Din nou doar cateva fapte: -Doar 10% din banii imprumutati Greciei in ultimii patru ani (conform calculelor The Guardian, dar si a multor altor surse credibile) au ajuns la guvernul din Atena pentru a fi folositi la reformarea statului. Majoritatea „banilor de salvare a Greciei” s-au dus catre bancile creditoare. Nici vorba sa ajunga la grecii lenesi care refuza sa plateasca taxe. Dar oare suntem noi, romanii, dornici sa platim taxe unui stat condus de politicieni corupti pe care-i tot alegem de un deceniu? -Eliminarea taxei de solidaritate pentru pensionarii saraci si cresterea contributiei pensionarilor la asigurarile de sanatate de la 4% la 6% este una dintre masurile solicitate Greciei de catre liderii UE. Guvernul grec a dorit sa reformeze taxa de solidaritate in asa fel incat sprijinul social sa ajunga doar la cei mai saraci pensionari, dar institutiile europene au refuzat dorind eliminarea totala. Asta in timp ce in tari ca Franta sau Germania solidaritatea sociala este respectata cu sfintenie. Astfel de exemple, care contrazic teza principala a ambelor tabere, pot fi usor gasite tocmai pentru ca criza Greciei are mai multe nuante de gri decat pot fi transmise in discursul de 15 minute al unui politician sau intr-un talkshow TV cu pretentii de audienta. In prezent am intrat in faza confruntarii narative in care interesul principal al fiecarei tabere nu este sa salveze Grecia sau sa pastreze intacta zona EURO, ci sa-si impuna povestea/naratiunea prin care poporul interpreteaza realitatea, mentinandu-si astfel influenta si puterea. Acesta este si principalul motiv pentru care premierul grec Tsipras organizeaza duminica un referendum. Putine voci publice au indraznit sa spuna in ce consta exact natura anti-democratica a acestui referendum (doar cateva in Anglia). Caci Tsipras nu-si intreaba onest poporul daca vrea sau nu sa mai ramana in zona EURO. Ci adreseaza o intrebare foarte tehnica la care, pentru a raspunde, ai nevoie de o pregatire economica de specialitate. Democratia reprezentativa nu inseamna sa pui poporului intrebari la care acesta nu poate sti sa raspunda. Ci sa-ti asumi responsabilitatea de a lua decizii tocmai pentru ca el ti-a acordat increderea ca, in momente tensionate, vei decide in interesul poporului. Referendumul organizat de Tsipras echivaleaza cu directorul unui spital intrebandu-si pacientii daca sa cumpere sau nu un tomograf. Pentru un raspuns informat la o astfel de intrebare ai nevoie fie de ani de educatie specializata, fie de profesori onesti capabili sa-ti explice in cateva zile chestiunea. Chiar daca acesti profesori ar exista, nu exista televiziunile si nici poporul cu o atentie suficient de mare incat sa le asculte prelegerile. Este motivul pentru care Canada are ceea ce se numeste „Actul Claritatii”, care stipuleaza ca intrebarile unui referendum trebuie sa fie simple si limpezi. Dar indiferent de deznodamantul crizei grecesti, efectul pe termen lung va fi nociv. Duelul dintre cele doua mari naratiuni interpretative se va intensifica, cu un nou episod acut in perioada in care britanicii vor vota pentru iesirea sau ramanerea in Uniunea Europeana. O Europa dezbinata, din care se intra si se iese exclusiv in functie de cati bani ai in buzunar: acesta este visul lui Vladimir Putin. Dar nu acesta a fost visul parintilor fondatori ai Uniunii Europene. Un vis pe cale sa devina cosmar dintr-un anume motiv: liderii Europei ultimului deceniu nu au fost capabili sa construiasca acea poveste care sa-i uneasca pe toti. Si pe cei care iubesc munca, si pe cei care promoveaza solidaritatea. Doua principii care nu se exclud. Uniunea Europeana a avut mare nevoie sa se reinventeze. Sa-si gaseasca un sens mai mare decat confortul, comertul si libertatea de miscare. Nu a facut-o, desi a avut timpul si resursele. Si, din pacate, astazi a venit scadenta.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000