Pe tovarasul Dan Ilie Ciobotea, cunoscut printre muritori ca Patriarhul Daniel, mi-l amintesc inca din vremurile in care era la Iasi, pana prin 2007. Era tot un fericit, ce-i drept, ceva mai mic decat acum, Mitropolit al Moldovei. Dar nu mi-l amintesc ca pe fericitul care sa fi coborat vreodata in mijlocul astora ca mine sau ca tine, pamantenii care ne zbatem intre o suferinta si o alta suferinta, intre grija zilei de azi si felia de paine de maine. Nici ca pe omul mai bun, mai intelept, care sa ne-ntoarca spre Dumnezeu, atunci cand ne mai pierdem intre credinta si necredinta. Nici macar ca pe-un fericit care sa ne zambeasca cu tot chipul, care sa ne umple sufletul cu speranta, cu bine, atunci cand ne vorbeste. Nu, pe tovarasul Dan Ilie Ciobotea, scolit si plimbat numai prin Franta, Germania si Elvetia, in anii aceia in care nimeni nu iesea si nu se intorcea linistit in tara fara sa dea cu subsemnatul la Securitate, mi-l amintesc pentru figura lui acra. Pentru fata aceea, pastrata si acum, lipsita de orice fericire, de har divin. Mi-l amintesc pentru putinele momente in care cobora printre pamanteni, la mari Sarbatori, vorbind, ca si acum, dintr-o Scriptura sugrumata in limba de lemn. Mi-l amintesc ca pe cel care a transformat Sfanta Parascheva intr-un ritual pagan de muls milioane de la prostii care inca mai cred ca isi pot cumpara cu galbeni iubirea lui Dumnezeu. Mi-l amintesc ca pe cel mai baron dintre baronii Moldovei. Cel care spala cadavrele fostului turnator la Securitate, primarul pesedist „Mihai“ Gheorghe Nichita, si ale acolitilor lui, slugi de partid sau afaceristi impopotonati in straie de mari capitalisti de catre alti fosti securisti. Mi-l amintesc ca pe cel care insira cu mana lui preanesfintita niste texte de manipulat multimea si de ingenuncheat si sfidat judecatori, in fituica „Lumina“, ziarul ctitorit de tovarasul Ciobotea. Tot pentru a-i proteja pe oamenii lui de incredere, primarul Nichita&Co. Pe tovarasul Dan Ilie Ciobotea mi-l amintesc ca pe dumnezeul la care nu ajungea nimeni. Nimeni, mai putin marii smecheri si puscariasi de partid, ca Fenechiu, primari, vici si alti slugoi aflati in functii-cheie in administratie sau milionari care cotizau puternic in conturi nesfintite. Ei erau invitatii nelipsiti de la toate cinele de taina gazduite personal de Dan Ilie Ciobotea, in Catedrala Mitropolitana de la Iasi. Observ ca tovarasul nu s-a lepadat nici acum de apucaturile necurate care-l caracterizau in vremurile in care era in Moldova. Doar ca a inlocuit primarii cu ministrii. Zilele trecute, Dan Ilie Ciobotea s-a intalnit intr-o „vizita particulara de binecuvantare“ cu toata floarea politicii romanesti si nu numai. Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Daniel Constantin si Mugur Isarescu. Motivul: domnii nu au fost in Bucuresti, de Paste, si cica era musai sa primeasca, asa cum zice nu stiu ce traditie, binecuvantarea. Cum nu vom afla, probabil, niciodata ce a discutat Preanefericitul cu primii oameni in stat, pot doar sa cred ca vizita a fost, de fapt, un soi de binecuvantare negociata pe propaganda de partid in biserici, pe zeci de milioane pentru catedrale, pe sute si sute de mii de hectare de pamant. Pentru ca, altfel, nu-mi explic de ce o vizita de binecuvantare trebuie sa fie si „particulara“, atunci cand vine vorba despre oameni politici si puternici in stat. P.S. 1: Cel mai credincios dintre credinciosii tarisoarei nu si-a gasit timp, de la Paste incoace, sa se aplece si spre aceia dintre noi care si-au ingropat invierea si casele in ape. Pentru sarmanii loviti de puhoaie, tovarasul Dan Ilie Ciobotea n-a avut nicio binecuvantare „particulara“, asa cum ar fi fost crestineste. P.S. 2: Inteleg ca Arhiepiscopia Alexandriei si Teleormanului le-a dat vreo 300 de pachete cu mancare sinistratilor si ca inca lucreaza la o strategie de strangere de fonduri pentru a-i ajuta pe sarmani sa-si faca un adapost. In acelasi timp, o ultima postare pe site-ul Patriarhiei, patriarhia.ro, face referire la o colecta lansata de BOR pentru crestinii din Siria. Oare Teleormanul, tovarasul Ciobotea, n-ar fi fost mai aproape.