Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Casta privire a teocratiei

Casta privire a teocratiei

magi_1 Casta privire a teocratiei
magi_1
In anul 2002, in timpul unui incendiu la o scoala de fete din Mecca (Arabia Saudita), Comitetul pentru Propagarea Virtutii si Prevenirea Viciului (mutaween, politia politica responsabila cu impunerea legii sharia) a interzis fetelor ce au incercat sa se salveze sa paraseasca scoala, intrucit nu purtau valul prescris de litera Coranului. Mutaween a refuzat sa ingaduie orice contact fizic intre fetele cu capul descoperit si agentii fortelor de ordine, temindu-se de o posibila atractie sexuala intre acestia. Politia religioasa a blocat asadar iesirea din scoala incendiata si a oprit toate tentativele fetelor de a se salva. 15 fete si-au pierdut viata si peste 50 au fost grav ranite in urma acestei interventii motivate de dorinta de a impune castitatea cu orice pret. Acesta este, desigur, pretul teocratiei. Atunci cind virtutile moralei religioase devin lege publica si sint impuse cu forta, oamenii pot fi mai degraba ucisi sau impiedicati sa se salveze de o catastrofa decit lasati sa supravietuieasca, daca risca sa se abata de la litera acelor virtuti. Castitatea si infrinarea sint virtuti recunoscute de majoritatea religiilor lumii. Alegerea de a le practica apartine celor care adera consecvent la una din aceste religii. Totusi, virtutile in discutie nu sint de obicei privite ca scopuri in sine, ci ca mijloace pentru o mai mare libertate spirituala. Iar intr-o lume moderna, in care structurile institutionale sint modelate dupa principii pluraliste si democratice, cu ajutorul unor principii morale ce nu implica adeziunea la sisteme metafizice sau teologice (altfel spus, care sint seculare), aceasta aderenta tine de libertatea constiintei fiecaruia. Este discutabil daca si in ce masura ea trebuie sa genereze, in democratie, doar comportamente private, dat fiind ca exista si o dimensiune publica a religiei, care nu este deloc identica cu cea politica. Dar, atunci cind aderenta la o anumita religie e normata ca obligatorie de catre institutii politice, vorbim de o teocratie. Este cazul Iranului, al Arabiei Saudite si al teritoriilor din Siria si Irak ocupate de gruparea Statul Islamic. In aceste conditii, este surprinzator ca in Romania, care, desi se afla ”la portile Orientului”, face parte geografic, istoric si cultural din Europa, sa auzim de propuneri bizare de ajustari ale legii educatiei, sustinute cu sprijinul unei asociatii crestine ce militeaza si pentru obligativitatea orei de religie in scoli, astfel incit sa impuna promovarea ”abstinentei sexuale pina la casatorie” in scolile publice. Aceasta asociatie s-ar bucura cu siguranta de un sprijin calduros din partea Bisericii Ortodoxe pentru a organiza cursuri cu acest profil in cadrul parohiilor, sau in centre crestine din cadrul societatii civile. Toate bisericile crestine au interesul catehetic de a-si instrui credinciosii in spiritul unui comportament curat si decent. Dar nici o biserica sau asociatie crestina nu are dreptul sa impuna tuturor elevilor din invatamintul de stat sa frecventeze asemenea ”ore de castitate”, ce presupun mai intii aderenta libera individuala la principiile unei religii. Mai multi membri ai societatii civile au sussinut, de altfel, in aceste zile, ca ”promovarea abstinentei sexuale” in scoli, propusa de consilierul Ministrului Educatiei Romeo Mosoiu (pina nu demult, lider al Asociatiei Parinti pentru Ora de Religie) nu este solutia optima pentru rezolvarea crizei generate de numarul mare de mame minore. O alternativa mai eficienta ar fi, dupa spusele acestora, informarea competenta a elevilor cu privire la implicatiile sexualitatii, ca si la masurile de prevenire a bolilor cu raspindire sexuala. Historia magistra vitae, cum spunea Cicero. In timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, a existat o controversa rasunatoare intre activistii seculari care luptau impotriva raspindirii virusului HIV si episcopii africani ce au interzis distribuirea prezervativelor de catre clinici catolice, in tarile sarace din Africa sub-sahariana, chiar si in cazurile in care unul din membrii unui cuplu conjugal era infectat cu HIV. Desi au existat si episcopi catolici ce au sustinut permisivitatea folosirii prezervativelor in astfel de cazuri, ca de pilda Card. Carlo Maria Martini, arhiepiscopul de Milano, linia sustinuta de episcopii africani, in acord cu pozitia oficiala a Vaticanului, a fost cea a diabolizarii prezervativelor si a promovarii abstinentei, chiar si in cazul cuplurilor conjugale in care unul din parteneri era infectat. Efectul a fost acela ca Africa a continuat sa inregistreze circa 2 milioane de morti pe an din cauza virusului HIV – multi copii orfani raminind in strada si din cauza ca clinicile catolice au refuzat, in supunere fata de autoritatea episcopilor ce au decretat ineficacitatea prezervativelor in combaterea HIV si superioritatea abstinentei, sa permita distribuirea de prezervative celor deja infectati cu acest virus. Cred ca lectia acestei istorii este destul de clara pentru oricine. Interactiunea dintre sistemele de valori religioase si cele seculare, care apartin unei societati pluraliste in care sint respectati deopotriva oamenii cu diverse credinte religioase si cei care nu adera la nici una, este de obicei efectul unui proces de negociere si acomodare reciproca, care poate sa nu fie lipsit de tensiuni. Intr-un fel, ceea ce se intimpla azi in Romania in contextul disputelor despre educatia religioasa este firesc, in masura in care deprindem gradat valorile democratiei pluraliste, nu prin formule importate rapid din alte tari, ci si prin confruntare si dezbatere in propria societate civila. Cei care apara principiile crestine in cadrul societatii civile romanesti ar trebui, totusi, sa cultive si ”o privire mai larga” – nu doar ”o privire curata”, preocupata de castitatea proprie si de cea a aproapelui. Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, respectat ca un lider de intreaga lume crestin-ortodoxa, s-a alaturat, de pilda, ingrijorarilor Papei Francisc privitoare la criza mediului si la schimbarile climatice. Acesta din urma a exprimat chiar in enciclica sa recenta Laudato sii (Laudat sa fii), in care citeaza, nu doar din predecesorii sai in scaunul petrin si din Sf. Francisc, ci si din acelasi Patriarh Bartolomeu, aprehensiunile sale in raport cu supravietuirea intregii planete, ”casa noastra comuna”, a tuturor speciilor de animale si plante create de Dumnezeu, ca si cu gravele nedreptati economice si sociale ce conduc la perpetuarea saraciei in multe zone ale planetei. Intrebarea privitoare la planeta pe care le-o oferim urmasilor nostri este, asa cum ne dovedesc Patriarhul Bartolomeu si Papa Francisc, o preocupare pe deplin crestina, ce impune o folosire responsabila a resurselor. Un fals ”providentialism” ce pretinde ca Dumnezeu ar oferi oamenilor resurse infinite, indiferent de felul in care acestia aleg sa le foloseasca, si ca datoriile majore ale crestinilor se refera doar la castitate, pomana, post si rugaciune, risca sa semene mai curind cu o contemplativa ”politica a strutului”, in conditiile crizelor ecologice si sociale de azi. Intr-o societate bolnava de coruptie si de obisnuinte ”cleptocratice” deprinse in comunism, crestinii ar putea fi, in plus, si o voce care ar sustine in societatea civila (nu in scolile de stat) bunele moravuri ale cinstei, promovind o cultura diferita de cea existenta astazi in Romania, mai ales din cauza viciului omniprezent al hotiei. Crestinii, cu valorile lor intarite de credinta, ar putea avea curajul sa lupte pentru o societate mai dreapta si mai placuta lui Dumnezeu, desi cu armele ingaduite intr-o cultura a libertatii si a respectului pentru oameni diferiti. Un crestinism ”civilizat” nu ar fi implicit mai debil si mai apatic. Ar fi insa, probabil, mai putin susceptibil sa transforme societatea intr-o teocratie politieneasca. Ar fi un crestinism care le-ar salva pe fetele din scoala incendiata, nu o religie de stat care le-ar bloca iesirile.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000