Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Boscodeala si ai lui tradatorii neamului

Boscodeala si ai lui tradatorii neamului

"Boscodeala si ai lui tradatorii neamului" lozinca preferata a celor peste 1000 de tineri care au protestat aseara in Piata Daciei din Buzau! Am crescut, ca multi dintre voi, cu gandul ca voi trai intr-o tara normala, ca-i imposibil sa nu fie bine si aici, ca n-are rost sa plec pe cai straine. Ca ce, Dumnezeu, imi poate face mie un nenorocit de corupt, de sa nu-mi fac o viata frumoasa aici? Ca-i imposibil ca toti golanii, prostii, mafiotii, scursurile astea ale societatii la care ne uitam cu sila, sa-mi spuna cum sa traiesc sau cum sa mor in tara mea. Ideal de copil. De copil care, la Revolutie, isi tinea mama strans de mana si ingheta lipit de un calorifer, cu ochii tinta la televizorul cu lampi. Atunci, la noua ani, am plans cu ea, am facut nopti albe langa ea, tipam cu ea odata, intre patru pereti, „Libertate!”, „Jos, comunistii”! Mi-au ramas lipite de suflet emotiile acelea de copil. Si am fost liberi. O libertate dureroasa! O libertate in care am ajuns sa imi cresc copilul, acum la fel de mare ca mine la Revolutie, numai cu gandul sa plece din tara. Sa-i infiltrez in minte si in suflet doar asta, sa invete cat poate si sa scape de aici. Chiar si cu suferinta ingrozitoare ca nu va mai fi langa noi. Sa nu se pacaleasca cu prostii, ca-i poate fi bine si-n tara lui. Sa nu inghita de la toti coruptii si analfabetii suferinta unei vieti care va trece degeaba pe langa el. M-am intrebat de multe ori cat ii vom mai suporta. Cate golanii le mai putem inghiti, cate nenorociri vom mai indura, cate hlizituri, hahaituri, batai de joc, hotii pe fata, marlanii vom mai putea duce pe umeri, ca pe o cruce prea grea. Parca nimic, niciodata, nu ne era de ajuns. Ca un blestem se tot legau de sufletele, de mintile noastre. Tot felul de politruci, de golani de mahala, izvorati din toate cotloanele tarii, pusi numai pe capatuiala. M-am intrebat de multe ori cat ii vom mai suporta. Cate golanii le mai putem inghiti, cate nenorociri vom mai indura, cate hlizituri, hahaituri, batai de joc, hotii pe fata, marlanii vom mai putea duce pe umeri, ca pe o cruce prea grea. Parca nimic, niciodata, nu ne era de ajuns. Ca un blestem se tot legau de sufletele, de mintile noastre. Tot felul de politruci, de golani de mahala, izvorati din toate cotloanele tarii, pusi numai pe capatuiala. De mii de ori m-am condamnat ca nu fac nimic pentru tara mea ca sa se faca bine. Ca n-am drept sa ma plang. Ca libertatea nu se obtine scriind cuvinte pe pereti. Ca asa ne trebuie, daca ii votam. Asa imi trebuie si mie! Ca ne meritam soarta, daca toti lipitorii de afise, toate pitipoancele cu buze tuguiate, toti smecherasii si golanii cu doctorate plagiate, cu diplome cumparate si agatate pe pereti, toate progeniturile de nomenclaturisti, toti neocomunistii de neam prost ne fac sa ii votam. Ne fac sa-i acceptam in fruntea noastra. Ne fac sa le inghitim toate minciunile. Sa inchidem ochii la toate hotiile lor din banii munciti cu sange de noi. Mi-am injurat, de multe ori, si neam, si tara, si tot, ca nu facem nimic ca sa ii alungam. Sa ne scuturam odata de ei toti, prinsi ca raia de noi. Probabil ca acum ne-a ajuns! Un drum teribil de greu. O noua generatie care se visa de viitor, ajunsa cu vieti demolate. Cu credinte calcate in picioare. Cu sperante izbite de pereti, chiar si de cei care ar fi trebuit sa ii aline macar un dram de suferinta. Ma uit la ei si ma intreb cat de nesimtiti pot fi sa vada tara asta in genunchi, sa vada tara asta cum isi jeleste morti dupa morti, sa vada tara asta saracita, indobitocita, umilita, lipsita de speranta, cu gandul numai la fuga printre straini, iar ei sa o batjocoreasca si mai rau? Cat de josnic poate fi un premier trimis in judecata pentru coruptie, cu un doctorat plagiat, cu o haita intreaga de baroni si baronasi, hoti dovediti, lipiti cu totii de el, ca sa se lase dus doar abia cand zeci de mii de oameni ies disperati si umplu strazile? Cat de ticalos poate fi un ministru de Interne, a carei constiinta ar trebui sa fie plina de morti, ca sa nu priceapa ca aroganta, lasitatea, minciuna, jocurile acelea politice mizerabile, invartelile de tip interlop nu pot umple la infinit durerea si nedreptatea facute unui intreg popor? Ma uit la ei, la ei toti din fotoliile acelea caldute de care s-au lipit in institutiile patite de noi, si ma intreb cum de n-au macar teama, daca rusinea n-o stiu? Cat de prosti ne-au crezut? Cat de neinsemnati am fost pentru ei, de nici acum nu vor sa ia mana odata de pe tara noastra? De nici acum nu vor sa ne lase. Acum, cand generatia asta noua, generatia asta tanara care a crescut cu libertatea infipta in inima de copil, nu poate fi prostita. Acum, cand generatia asta minunata, scolita pe bune, invatata cu munca pana la sange, cu idealuri mari, nu-si mai rezuma universul la cateva ziare si televiziuni controlate. Ma uit la un patriarh hulit. Rusinea unei tari crestine. A unei tari mereu cu dragoste de Cel de Sus. Un patriarh lipsit de cele sfinte, uitat parca de Dumnezeu. Ma intreb cat de odios, de preanefericit poti fi, cat de lipsit de bunatate, de compasiune, de intelegere, de toate lucrurile acelea sfinte sadite in sufletul de om? Ma uit la el si ma intreb cum poti sa nu stai in genunchi, in rugaciune, langa poporul tau, cand e sfasiat de durere? Ma uit la patriarh, iar el ne cearta. Din usa limuzinei, ne spune tuturor ca nu a fost chemat atunci cand oamenii au ars, cand zeci de oameni s-au sfarsit. Ca el, Biserica, nu face sluje decat daca e invitat. Daca e invitat cand oamenii ne mor! Ma uit la patriarh. Ma uit la toti politrucii, hienele tarii, care sar acum pe toate microfoanele, pe la toate ecranele, ca sa ne salveze din nou. Sa ne faca tara bine. Sa ne-o faca normala. Ma uit si tot ce pot sa sper e ca macar de data asta sa nu ii mai lasam. sursa:adevarul.ro P.S. Raport I.P.P. Judetul Buzau - 2014 Raportul a identificat numeroase probleme: coruptie, saracie extrema, somaj, de care sunt afectati foarte multi cetateni. "40% dintre buzoieni traiesc in saracie extrema si sunt in pericol de excluziune sociala. 34% dintre copii se confrunta cu saracia, iar in zonele rurale, problema este si mai grava. Raportul pomeneste si despre copiii cu dizabilitati aflati in sistemul public de plasament. 40% dintre acesti copii se afla in institutii de plasament din cauza saraciei. Daca judetul Buzau nu isi rezolva problema coruptiei si saraciei, poti presupune ca nu are bani. Dar banii sunt acolo. Reflecta o decizie politica - faptul ca nu se aloca bani pentru eradicarea saraciei, desi sunt colectate taxe la stat. Evaziunea fiscala este ridicata si exista un mare grad de coruptie"

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000