Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Medicina evolutiva si secretele sanatatii umane

Medicina evolutiva si secretele sanatatii umane

cover bacterii Medicina evolutiva si secretele sanatatii umane
cover bacterii
De ce exista cancerul? Sau, mai general, de ce ne imbolnavim? Nu „cum” – de asta se ocupa cercetarea si practica medicala, care deslusesc mecanismele moleculare si fiziologice ce stau la temelia sanatatii si a bolilor. O intrebare mai dificila este: „de ce” se imbolnavesc oamenii? – de ce evolutia a structurat aceste mecanisme intr-un mod care ne face vulnerabili la imbolnaviri? De ce exista bolile, de ce exista durerea, de ce exista tulburarile psihice, de ce organismul uman are puterea de a supravietui atacului a mii de patogeni si totusi cade prada atator boli? Ne aflam pe terenul de joc – sau campul de batalie – al unei noi si fascinante stiinte: medicina evolutiva, sau medicina darwinista, cum i se mai spune, care porneste de la teoria evolutiei pentru a intelege conceptele de sanatate si boala. Aceasta noua abordare i-a ajutat pe oamenii de stiinta sa progreseze mult in intelegerea unor fenomene precum dezvoltarea rezistentei la antibiotice, bolile autoimune, cancerul, diverse afectiuni de ordin psihic. Din perspectiva evolutiei, ele se explica prin existenta unor structuri si mecanisme adaptive, dezvoltate prin selectie naturala; ele au ramas in alcatuirea fiintei umane pana azi, dar, scoase din contextul lor initial – caci viata moderna a omului nu mai seamana cu cea a stramosilor sai animali – imbraca azi aspecte pe care noi le denumim patologice. Complicat? O sa intelegeti mai bine din cateva exemple, in cuprinsul articolului. Medicina darwinista este, inca, o disciplina putin cunoscuta, firav reprezentata in cercetare, cu un mic numar de adepti. Dar este una dintre cele mai interesante abordari noi ale stiintei medicale – una care sapa mult mai adanc, merge la radacina unor patologii foarte diverse, incercand sa desluseasca originea lor in insasi devenirea evolutiva a fiintelor omenesti. Fara a se substitui abordarii medicale contemporane, fara a avea pretentia de a fi o alternativa la medicina conventionala, ea poate oferi o privire suplimentara, un spor de profunzime cunoasterii actuale in domeniul medical. Pe urmele acestei imbogatiri a cunoasterii teoretice, vor veni si foloasele practice: noi recomandari preventive legate de sanatate si noi terapii. Printre adeptii acestei noi viziuni se afla: Paul Davies (de la Arizona State University) si Charles Lineweaver, de la Australian National University, promotorii unei noi teorii asupra cancerului, din perspectiva evolutiva; Randolph M. Nesse si George C. Williams, autorii uneia dintre inca putinele carti in domeniu – Why We Get Sick - The New Science of Darwinian Medicine, care, aparuta in 1996, a fost una dintre primele lucrari care au explicat pe larg aceasta noua viziune asupra bolii si sanatatii. „De ce exista, in corpul omenesc, atat de minunat proiectat, mii de defecte si slabiciuni care ne fac vulnerabili la boli?” Asa isi incep autorii Nesse si Williams primul capitol – intitulat incitant „Misterul bolii” – din cartea lor. Cu o fiziologie ametitor de complexa, admirabil adaptat pentru a face fata unui numar imens de probleme, supravietuindu-le si repunandu-se pe picioare – de la infectii cu mii de tipuri de patogeni pana la fracturi sau traumatisme ale organelor interne – organismul uman are, cu toate acestea, nenumarate vulnerabilitati, ce se manifesta prin nenumaratele patologii pe care le prezinta. Greu de inteles acest paradox, pe care autorii il numesc „marele mister al medicinei”. Si totusi, spun ei, o perspectiva evolutiva transforma acest mister intr-o serie de intrebari la care se poate raspunde. O strategie a evolutiei: compromisul Unul dintre punctele-cheie este intelegerea faptului ca evolutia nu face lucrurile perfect – departe de asta. Corpul uman este o colectie de solutii de compromis. Multe trasaturi anatomice ne uimesc prin aparenta lor perfectiune – mainile omului sunt capabile de lucruri extraordinare! -, in vreme ce altele ne nedumeresc prin faptul ca par tare „prost gandite”: daca masinaria corpului uman ar fi fost proiectata de un designer, numai unul foarte incompetent s-ar fi gandit, de pilda, sa incruciseze in faringe calea digestiva cu cea respiratorie, ca dupa aceea sa incerce sa-si dreaga prostia inventand un mecanism protector (aparent o complicatie in plus) prin care calea respiratorie este inchisa de fiecare data cand inghitim un dumicat, pentru ca acesta sa nu ne intre pe trahee in loc sa mearga prin esofag. (Si, dupa cum stim, acest mecanism da gres destul de des, drept care ne inecam cu mancarea.) Se pot da si alte exemple, toate aratand ca, desi nu este opera „cuiva”, ci rezultatul unui proces natural de evolutie calauzit de selectia naturala, corpul uman ascunde, totusi, multe solutii de compromis, expresia unor cai de mijloc adoptate de evolutie, pentru a impaca intre ele cerinte foarte diferite. Un exemplu des citat este cel al osului radius al antebratului, care se fractureaza adesea; asa-numita fractura Colles, a portiunii distale (dinspre mana) a acestui os e unul dintre cel mai frecvent intalnite tipuri de fracturi. De ce nu ne-a inzestrat evolutia cu un os radius mai gros, mai dens, mai rezistent? Pentru ca a favorizat, in acelasi timp, sporirea complexitatii functiilor mainii. Mana umana este exceptional de indemanatica, in stare de lucruri pe care mainile niciunei alte specii de primate nu le pot face, dar aceasta dexteritate neasemuita are costul ei: alcatuirea osului radius nu este foarte robusta, ceea ce il predispune la fracturi. Asta inseamna compromisul evolutiv: nu se obtine perfectiunea, ci o optimizare, in asa fel incat sa fie satisfacute concomitent mai multe cerinte, fiecare dintre ele in grad cat mai mare. La ce e buna febra? Un alt concept-cheie al medicinei evolutive: unele simptome ale bolilor – desi neplacute - sunt folositoare, pentru ca sunt, in realitate, mijloace de aparare a organismului. In aceasta viziune, febra este un mecanism de aparare; sistemul imunitar lucreaza mai bine la temperaturi mai ridicate, luptand mai eficient impotriva infectiei. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai folosim deloc medicamente antipiretice (care scad febra); ele pot fi utile atunci cand temperatura corpului ameninta sa devina periculos de mare (mai ales cand mecanismele reglatoare ale corpului nu sunt inca bine puse la punct, ca in cazul copiilor mici) sau cand febra provoaca un disconfort accentuat. Dar aceasta teorie explica de ce, atunci cand avem doar o viroza banala, n-ar trebui sa ne panicam in fata unei febre de 37,7 si sa ne grabim sa luam un pumn de doctorii ca sa ne scada cu un grad. Tot astfel, tusea este un mecanism de aparare, care a evoluat pentru a curata plamanii, bronhiile si traheea de microorganisme patogene; inglobate in secretii mucoase, aceste microorganisme ajung, prin tuse, in faringe, de unde sunt inghitite, sfarsind in stomac, unde sunt distruse de acidul puternic din sucul gastric. Diareea poate fi si ea un mecanism defensiv: este o modalitate prin care corpul uman elimina din tubul digestiv o mare cantitate de organisme patogene, grabind astfel recuperarea. Desi mai sunt necesare studii aprofundate pentru a arata cand e bine si cand nu e bine sa luam medicamente antidiareice, in functie de boala de care e vorba, unele studii comparative au aratat ca, in anumite cazuri, medicamentele pot face mai mult rau decat bine; de pilda, in cazul unei infectii cu Shigella (o bacterie care provoaca diaree severa) pacientii netratati si-au revenit mai repede decat cei tratati cu un medicament antidiareic (Lomotil). Durerea insasi e un mecanism de aparare, care adesea ne fereste de mai rau: durerea unui membru ranit ne impiedica sa il suprasolicitam (caci suprasolicitarea ar ingreuna refacerea tesuturilor si recuperarea functiilor). Daca stim sa ne aparam asa de bine, de ce ne imbolnavim totusi atat de des? Exista mai multe motive pentru care lumea este, totusi, plina de boli dintre cele mai felurite. Unul dintre motivele pentru care exista atatea boli infectioase, in ciuda faptului ca organismul uman are mecanisme de aparare atat de complexe, este acela ca patogenii evolueaza si ei: ne aflam intr-o continua „cursa a inarmarilor”, in care patogenii si gazdele pe care le infecteaza (printre care si specia umana) se adapteaza si raspund permanent unii la amenintarile celorlalti. Asa se explica, printre altele, aparitia rezistentei la antibiotice a bacteriilor, una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Ori de cate ori apare o tulpina bacteriana rezistenta la un anumit antibiotic cu care, pana de curand, putuse fi invinsa, inseamna ca bacteriile au marcat un punct, au castigat o batalie. Dar, in alte situatii, castiga gazdele umane ale unor bacterii: oamenii au devenit mai rezistenti la anumite microorganisme decat erau in trecut. De pilda, se considera ca europenii au devenit mai rezistenti la ciuma, in urma epidemiilor cumplite care, in trecut, au secerat o mare parte din populatia continentului. Tot astfel, oamenii de stiinta sunt de parere ca peste 95% din populatia lumii prezinta, la ora actuala, imunitate la lepra, o boala care facea multe victime in Antichitate si Evul Mediu. O alta cauza a bolilor este nepotrivirea dintre adaptarile biologice ale speciei umane (dobandite si consolidate pe vremea stramosilor nostri indepartati si incifrate in materialul nostru genetic) si conditiile in care traim astazi. Modul nostru de trai actual – alimentatia, somnul si multe alte aspecte – nu mai seamana cu cel al oamenilor ancestrali. Cazul speciei umane este neobisnuit: in cazul nostru, evolutia culturala, care ne-a schimbat fundamental modul de viata, a fost mult mai rapida decat evolutia biologica si, cumva, a lasat-o in urma. Organismul uman continua sa evolueze, e adevarat, dar evolutia biologica este, prin natura ei, lenta, iar ritmul adaptarii nu tine intotdeauna pasul cu ritmul rapid al schimbarilor ce se petrec in civilizatia umana. E o nepotrivire – uneori chiar o ciocnire - intre „natura” si „cultura”, iar interactiunea dintre ceea ce stie sa faca organismul uman si provocarile pe care trebuie sa le infrunte azi duce la rezultate neplacute, din punctul nostru de vedere. Un aspect al acestei nepotriviri ar fi cunoscuta „ ipoteza a igienei ”: in tarile dezvoltate, traiul in conditii de igiena tot mai bune a produs si un efect negativ, manifestat prin cresterea frecventei bolilor alergice si autoimune. Insuficient expus germenilor patogeni inca din copilarie, in unele cazuri sistemul imunitar nu invata corect cum sa recunoasca acesti patogeni, deosebindu-I de celulele proprii organismului, asa incat poate ajunge sa dea raspunsuri gresite si sa se comporte aberant. Bolile autoimune (de pilda scleroza multipla) si cele alergice (astm, eczema si alte reactii alergice) sunt expresia acestei „proaste educatii” a sistemului nostru imunitar, care n-a fost scolit cum trebuie. (Oare ar trebui sa incepem sa mancam de pe jos, cum recomanda recent un reputat specialist imunolog ?) Largind explorarea nepotrivirilor dintre adaptarile biologice umane si provocarile contemporane, aparitia unor boli metabolice, precum obezitatea sau diabetul tip 2, poate fi explicata prin faptul ca organismul nostru e programat sa proceseze hrana intr-un anumit fel, ce dateaza de pe vremea stramosilor preistorici si era adaptat alimentatiei acestora; or, nici nu mai e nevoie sa subliniem cat de deosebita este alimentatia moderna occidentala de cea a omului primitiv. Depresia si greturile de sarcina – explicate evolutiv Diferite alte patologii umane au fost, in ultima vreme, explicate dintr-un punct de vedere evolutiv, ca fiind adaptari stravechi, valoroase la vremea lor, prezente la oamenii primitivi ori la stramosii animali ai omului. Sa luam, de pilda, depresia: intr-un articol dedicat perfectionismului si laturilor sale negative, vorbeam despre o o carte recent aparuta, The Depths: The Evolutionary Origins of the Depression Epidemic, in care autorul, Jonathan Rottenberg, sugereaza o asociere interesanta - din perspectiva evolutiva - intre perfectionism ca factor de risc pentru aparitia depresiei si asa-numita teorie a "supra-implicarii", sau implicarii excesive (overcommitment theory). Punctul de pornire il constituie o teorie a psihologilor Eric Klinger si Randolph Nesse, care sunt de parere ca „scaderea moralului”, „lipsa de chef” sau oricum i-am spune starii negative care ne face sa nu mai vrem sa ne apucam de nimic constructiv ar fi aparut, in cursul evolutiei, ca o modalitate de a ajuta animalele sa renunte la eforturile inutile. Un astfel de mecanism de “dez-implicare”, care sa determine un animal sa abandoneze incercarile fara rost de a atinge un scop imposibil de atins, era un mod de a conserva resursele de timp si energie, pastrandu-le pentru ocazii cand ar fi existat posibilitati mai mari de succes, imbunatatind astfel sansele de supravietuire. Dar, in cazul oamenilor, relatia lor cu cheful de a face ceva, cu telurile si cu toate sentimentele ce decurg din urmarirea acelor teluri si atingerea ori neatingerea lor este mult mai complexa. Autorul cartii crede ca depresia poate aparea ca rezultat al unei nepotriviri intre imperativele unei fiinte umane si acest mecanism stravechi, care, in lumea complexa creata de om, nu mai are intotdeauna virtutile unui mecanism adaptiv benefic individului. Perfectionistii prezinta in mod clar o tendinta de supra-implicare in urmarirea unor scopuri adesea imposibil de atins, iar incapacitatea de a se "dez-implica", de a renunta la eforturile inutile de a indeplini un tel nerealist, ii poate duce la depresie. La fel de interesanta este o ipoteza elaborata in urma cu cativa ani care explica, prin prisma adaptarilor biologice evolutive, greturile matinale – o problema de care sufera multe femei gravide. Intr-un studiu publicat in 2006, autorii, oameni de stiinta din cadrul Universitatii Cornell, SUA, au analizat 56 de studii (realizate in 21 de tari) privitoare la greturile matinale. Au constatat ca aceste stari sunt mai frecvente la femeile care au o alimentatie bogata in zahar si indulcitori, grasimi, carne, lapte, oua, alcool si cafeina, si mai rare daca in alimentatie predominau cerealele si leguminoasele. Au emis ipoteza ca, din perspectiva evolutiei, aceste greturi ar fi avut rolul de a proteja embrionul de eventualele efecte daunatoare ale alimentatiei mamei, in perioada in care este cel mai vulnerabil, adica primul trimestru de sarcina. In ziua de azi, in tarile dezvoltate, ouale si carnea sunt, in general, alimente „sigure”, dar nu tot asa stateau lucrurile pe vremea stramosilor preistorici ai omului. Aceste stari neplacute le-ar fi putut descuraja pe femeile gravide sa consume carne, de exemplu, micsorand astfel riscul unei toxiinfectii alimentare care ar fi putut afecta grav sarcina; asadar, greturile matinale ar fi putut evolua ca un mecanism menit sa o impiedice pe mama sa manance alimente cu potentiale efecte nocive asupra fatului. Cancerul – un dat al evolutiei Poate cea mai surprinzatoare idee legata de determinismul evolutiv al unor maladii este noua viziune asupra cancerului, promovata de Paul Davies si Charles Lineweaver si expusa intr-un articol publicat anul trecut in Physics World: Exposing cancer’s deep evolutionary roots. In conceptia lor, originea cancerului este legata de evolutia embrionului animal si de evolutia organismelor multicelulare. Ideile lor vin in contradictie cu viziunea traditionala, conform careia cancerul se dezvolta independent in fiecare organism uman, datorita unei serii de mutatii accidentale. Davies si Lineweaver sustin ca, dimpotriva, cancerul ar fi un raspuns organizat, sistemic, la un factor de stres sau stimul fizic; poate fi declansat de un accident mutational, produs de un factor perturbator, dar, dupa acest moment initial, se dezvolta mai mult sau mai putin predictibil si asta pentru ca, in realitate, cancerul ar reprezenta rezultatul executarii unui program celular stravechi, care exista in genoamele tuturor celulelor. E ca si cum un computer ar trece in safe mode dupa ce s-a confruntat cu o problema, explica prof. Davies, citat intr-un articol recent de pe site-ul Arizona State University. Conform teoriei lui Davies si Lineweaver, pe masura ce cancerul progreseaza, trecind de la un stadiu la altul si devenind din ce din ce in ce mai agresiv, in celulele canceroase se exprima gene tot mai vechi, mai adanc „conservate”, existente la organismele multicelulare. Dar de ce a conservat evolutia acest program genetic care permite dezvoltarea cancerului? De ce selectia naturala nu a eliminat aceste gene, aparent extrem de nocive? Pentru ca, explica prof. Davies, aceste gene indeplinesc functii esentiale in cursul stadiilor timpurii ale embriogenezei (dezvoltarea embrionului) la animalele multicelulare. Ele sunt active la embrionul de varsta mica si intra apoi in „hibernare”, ramanand, in mod normal, intr-o stare inactiva tot restul vietii. Dar, in celulele canceroase, aceste gene ancestrale sunt reactivate, iar pe masura ce cancerul progreseaza, sunt „readuse la viata” gene tot mai vechi, aparute tot mai devreme in cursul evolutiei animalelor multicelulare. Cum ar putea fi folosite aceste informatii in terapia cancerului? Iata un aspect: cand s-a facut trecerea de la formele de viata unicelulare la cele multicelulare – un eveniment extrem de important in istoria vietii pe Terra – planeta noastra avea niveluri mici de oxigen in atmosfera. Genele stravechi despre care vorbim, asociate cu embriogeneza timpurie si cu cancerul, au aparut asadar in conditiile unui mediu cu putin oxigen si imprima celulei un metabolism adaptat la aceste conditii. Celule canceroase prezinta exact un astfel de metabolism, diferit de al celulelor normale ale corpului; el este bazat pe procese de fermentatie, ce produc energie in conditiile unui aport scazut de oxigen, dar necesita cantitati mari de zaharuri. Davies si Lineweaver considera ca, in cazul in care celulele canceroase ar fi alimentate cu mult oxigen si lipsite de zaharuri, aceste conditii le-ar stresa foarte mult, poate chiar le-ar distruge. Iar o astfel de abordare ar putea reprezenta un punct de plecare pentru crearea unor noi tratamente impotriva cancerului. Cercetari viitoare urmeaza sa verifice cat de eficienta ar fi o asemenea abordare. Multe alte patologii vor beneficia de o noua perspectiva, gratie noilor explicatii oferite de medicina evolutiva. Pe masura ce aceasta va progresa, largirea cunoasterii privind originea multor afectiuni – unele prea putin intelese si, poate de aceea, foarte greu de tratat – ne va ajuta sa gasim noi cai de a le preveni si vindeca. POSIBIL SCENARIU! Oare vom suferi cu totii de bolile bogatiei? A existat mereu - si inca mai exista, din pacate - o categorie de maladii pe care obisnuim sa le numim „boli ale saraciei”. Infectii specifice si boli carentiale asociate cu un nivel de trai scazut alcatuiesc partea de suferinta "repartizata", in general, paturilor sarace ale populatiei lumii. Dar astazi ne confruntam cu o noua si ingrijoratoare categorie de afectiuni, pe care medicii, pentru a sublinia contrastul cu bolile saraciei, care inca persista, le numesc, nelinistitor, „boli ale bunastarii”. Iar aceste maladii sunt pretul pe care il platim pentru ca nu am reusit inca, in cautarile noastre, sa gasim si sa pastram echilibrul delicat dintre bunastarea materiala si sanatate. Om bogat, om sarac... fiecare cu boala lui Iesirea din saracie e un deziderat global si, desi o buna parte a populatiei lumii traieste inca sub pragul saraciei, lucrurile se imbunatatesc constant din acest punct de vedere. Dar, parca pentru a sublinia in modul cel mai neplacut ca totul in lumea asta e cu dus si-ntors, iesirea din starea de saracie si intrarea in clasa de mijloc care se bucura de o viata mai inlesnita are si o latura intunecata: sanatatea amenintata candva de saracie poate ajunge sa fie amenintata, de acum inainte, tocmai de factori asociati cu viata imbelsugata. Asa-numitele boli ale bunastarii, ale abundentei (diseases of affluence, in engleza) reprezinta, sub aspectul raspandirii lor epidemice, un fenomen contemporan, un semn al vremurilor pe care le traim. Si sunt un fenomen plin de aspecte ciudate, plin de paradoxuri, care adesea par sa contrazica logica bunului-simt. Si totusi, aceasta e realitatea si nu ramane decat sa incercam sa ne explicam lucrurile cat mai complet, ca sa intelegem ce se intampla. Candva - e asa de evident acest lucru incat e aproape jenant sa-l repetam - cele care prevalau in societate erau bolile saraciei. Cu o mare parte a populatiei traind in conditii mizere, maladiile legate de nivelul scazut de trai erau o problema coplesitoare, o plaga a societatii. In schimb, erau putin oameni cu adevarat bogati si prea putine erau bolile despre care sa se poata spune ca erau apanajul acestei categorii sociale. Un exemplu notabil este guta, cunoscuta inca din Antichitate, multa vreme socotita, intr-adevar, o boala a celor instariti si denumita ca atare: boala regilor sau boala bogatilor. Guta (sau podagra, cum se numelte cand este loca este cauzata de o tulburare a metabolismului ce produce acumularea de acid uric in organismul uman. Acidul uric in exces se depune sub forma de cristale in articulatii, determinand inflamarea acestora, manifestata sub forma unor crize extrem de dureroase (evocate sugestiv in aceasta ilustratie din 1799). O localizare predilecta era degetul mare de la picior, care devenea atat de dureros, incat bolnavii nu suportau, in timpul crizelor, nici macar atingerea paturii sau a plapumii. in stadiile mai avansate ale bolii, excesul de acid uric putea provoca artrita cronica (din cauza erodarii articulatiiilor), nefropatii (afectiuni ale rinichilor) si alte necazuri, bolnavii de guta fiind predispusi la aparitia diabetului zaharat, a hipertensiunii si a altor boli cardiovasculare. Desi, ca in cazul mai tuturor bolilor, exista o componenta genetica (responsabila de o predispozitie mai marcata la aceasta maladie), stilul de viata are o mare contributie. Istoric vorbind, guta aparea la persoanele care consumau cantitati mari de carne si bauturi alcoolice si care aveau un indice de masa corporala ridicat (era supraponderali sau obezi, cu alte cuvinte). Or, in urma cu secole, cine manca atata carne si, in general, cine manca asa de mult incat sa ajunga obez? Doar cei foarte instariti. De aici numele de boala bogatasilor data gutei. Acesta este aspectul anecdotic si istoric al chestiunii. Dar azi avem o alta problema: ne paste pe tot mai multi dintre noi aceasta "boala a bogatasilor". Si, chiar daca pare cinic s-a numim asa, in conditiile in care multi dintre noi avem totusi dificultati de ordin financiar, mai mari sau mai mici, nu-i mai putin adevarat ca stilul de viata care ducea, in trecut, la aparitia gutei in randul unei minoritati de oameni cu stare a ajuns azi la indemana multora dintre membrii societatii de tip occidental. La indemana multora dintre noi, adica. Asa incat nu e de mirare ca guta cunoaste azi o raspindire mai larga decat oricand. Numarul cazurilor este in crestere, guta afectand 1-2% din populatia occidentala. intre 1990 si 2000, incidenta bolii s-a dublat. Specialistii atribuie aceasta crestere mai multor factori: marirea sperantei de viata, modificarile regimului alimentar si cresterea prevalentei bolilor asociate cu guta, precum sindromul metabolic si hipertensiunea. Guta este, asadar, una dintre numeroasele boli metabolice la care ne predispune stilul nostru de viata actual. Si acum, dupa ce am dat ca exemplu guta, maladie care se bucura din vremuri vechi de "privilegiul" de a fi o boala a celor cu dare de mana, sa aruncam o privire asupra restului "colectiei" de boli pe care expertii le denumesc actualmente boli ale bogatiei. Cele mai multe dintre ele fac parte din categoria bolilor cronice netransmisibile: diabet de tip 2, boli coronariene, obezitate, hipertensiune, boli cerebrovasculare, anumite tipuri de cancer, dar si astm si alte cateva tipuri de alergii. Acestea sunt boli in aparitia carora are un rol major, dupa opinia specialistilor, factorul economic. Nu numai nivelul de trai individual pare sa joace un rol, ci si gradul de dezvoltare economica a tarii intregi. Candva, aceste boli erau numite "boli occidentale", dar acum, cand modul de viata occidental se extinde tot mai mult spre est, ancojurand Pamantul, cucerind treptat tot globul, aceste afectiuni nu mai sunt cantonate geografic, ci acopera un ansamblu de teritorii unite cultural prin ceea ce s-ar putea descrie drept "modul de viata occidental". Spre deosebire de aceste maladii, categoria opusa - boli ale saraciei - cuprinde in special boli infectioase, contagioase (din cauza igienei precare, a lipsei vaccinurilor, a ineficientei reglementarilor privind sanatatea publica) si boli determinate de malnutritie. Unul dintre paradoxurile fenomenului - care arata cat de complexa este chestiunea - consta in faptul ca multe dintre aceste boli ale abundentei apar (in ciuda numelui lor) in tari in curs de dezvoltare. Un raport din anul 2011 al Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca aproape 80% dintre decesele datorate unor boli cronice netransmisibile (inclusiv cancere, diabet, boli pulmonare cronice, boli de inima si accidente vasculare cerebrale) au avut loc in tarile in curs de dezvoltare. Da, lumea iese din saracie si se occidentalizeaza vazand cu ochii, dar plateste pentru asta. Exemplul Chinei, care in urma cu 45 de ani se lupta cu foametea si malnutritia, iar acum vorbeste cu ingrijorare despre numarul crescand al cazurilor de obezitate in randul populatiei ei, este graitor. Faptul ca peste trei sferturi dintre decesele datorate unor asemenea boli s-au petrecut in tari in curs de dezvoltare se explica prin faptul ca aceste tari sunt in prima faza a occidentalizarii lor: apare o imbunatatire a nivelului economic individual, un stil de viata personal ce presupune mai putin efort si accesul mai larg la o alimentatie mai abundenta, dar nu neaparat sanatoasa. Fara efectul compensator al altor laturi ale bogatiei occidentale, precum accesul la servicii de sanatate eficiente si la educatia privind un stil de viata sanatos, aceasta tranzitie ii face pe locuitorii tarilor in curs de dezvoltare vulnerabili la tot ceea ce este nesanatos in modul de viata occidental.Iata inca un paradox: aceste schimbari sunt privite de catre oamenii care au parte de ele drept imbunatatiri majore ale vietii lor. Asa sunt, pe de o parte; pe de alta parte, ele sunt elemente ale pericolului. De la saracie la trai decent Bolile abundentei au o baza specifica, o temelie constituita din cativa factori-cheie legati de stilul de viata modern. -Lipsa de exercitiu fizic este unul dintre cele mai importante elemente. Pe masura ce nivelul de trai creste, oamenii sunt nevoiti sa depuna tot mai putin efort fizic pentrui a-si procura cele necesare traiului. Vehiculele motorizate inlocuiesc mersul pe jos, utilaje automatizate fac tot mai putin necesara munca cu bratele, slujbele devin mai sedentare, la fel si distractiile, iar viata zilnica implica lungi perioade de inactivitate fizica. -Accesul la hrana abundenta, cu un numar mare de calorii este un al doilea factor de importanta majora. Spre deosebire de economia de subzistenta din tarile sarace, in care se munceste din greu pentru a obtine un numar relativ mic de calorii, in societatea de tip occidental este disponibila hrana bogata in calorii si relativ ieftina. Dar aceasta hrana nu este intotdeauna si sanatoasa: contine cantitati mari de grasimi, zahar, fainoase (nemaivorbind de aditivi - faimoasele "E"-uri, cum se numesc in Europa -, dintre care unele au efecte nocive asupra sanatatii) si, oricum, prea multe calorii fata de necesarul zilnic. (Iata, aici, un al treilea paradox: in cadrul populatiilor hranite "occidental" pot fi intalniti - chiar in tarile dezvoltate - indivizi care sunt supraalimentati, dar, in acelasi timp, malnutriti.) Tragand linie si adunand, ne da ca rezultat un stil de viata ce presupune multe calorii mancate si putine cheltuite; la asta se adauga ingerarea de substante nesanatoase pentru organism (inclusiv sporirea consumului de alcool si tutun) si, in final, avem tabloul dezolant al unor populatii bolnave, in mare proportie, de boli ale abundentei. Inca si mai ingrijorator (si, din nou, paradoxal) e faptul ca maladii considerate in trecut boli ale saraciei au schimbat tabara, fiind azi pe cale sa devina boli ale abundentei. Un exemplu frapant este rahitismul, care in secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX era o boala raspandita in randul populatiei sarace din mahalalele marilor orase industriale ale Europei. Prost hraniti si insuficient expusi soarelui (din cauza ca o patura groasa de fum negru acoperea cerul, ca rezultat al activitatii uzinelor alimentate cu carbuni), copiii din aceste medii sufereau in mare proportie de aceasta boala ce producea deformari vizibile, uneori invalidante, ale scheletului. Si iata ca azi rahitismul se intoarce, de data acesta pentru a lovi copiii care isi petrec o mare parte a timpului in casa, in fata computerului ori a televizorului, lipsiti de binefacerile soarelui. Nu mai e vorba despre copii saraci, din medii defavorizate, ci despre copii din familii cu o situatie materiala buna. Dar efectele bolii sunt aceleasi ca si in trecut. Insa nu doar copii sunt victime ale lipsei de activitate in aer liber, ci si adultii din orase, care isi petrec si ei mai tot timpul in casa si, din aceasta cauza, sufera de o lipsa cronica de vitamina D. Si, cum toate se leaga intre ele, aceste boli ale abundentei sunt interrelationate in moduri complexe, de pilda, obezitatea este considerata a fi responsabila, cel putin partial, de aparitia altor probleme de sanatate, precum anumite cancere, iar inflamatia cronica (favorizata de lipsa vitaminei D) este un factor esential in aparitia multora dintre bolile moderne. Prea multa curatenie strica Saracia inseamna, de cele mai multe ori, conditii mizere de trai, lipsa apei curate, lipsa canalizarii, expunerea la murdarie si germeni care provoaca boli infectioase si parazitoze. Imbunatatirea statutului economic presupune, cel mai adesea, locuinte mult mai salubre, hrana si apa curate, sapun si dezinfectante. Si nu e bine? Ba da, dar... Avem de-a face aici cu factorul "prea", cu caderea dintr-o extrema in alta. Sau, cum zice intelepciunea populara: tot ce e "prea" strica. Da, pare paradoxal, dar un aspect al stilului de viata modern ce afecteaza sanatatea si duce la aparitia unor boli specifice este curatenia excesiva, ce determina o insuficienta expunere la germenii din mediu. Multa vreme s-a considerat ca "microbii" - microroganismele de toate felurile - nu pot fi altfel decat daunatori. Abia in ultimele cateva decenii ne-am reconsiderat pozitia fata de microorganismele care ne inconjoara. Am aflat, recent, ca organismul nostru gazduieste o intreaga lume de astfel de fiinte - lume pe care abia acum o descoperim si incepem sa o intelegem - si ca lor le datoram, in mare parte, starea noastra de sanatate, buna sau rea, diverse aspecte ale fiziologiei si chiar ale psihologiei noastre. Microbiomul - totalitatea vietatilor microscopice care ne locuiesc corpul - au roluri majore in viata noastra: printre altele, ne influenteaza profund sistemul imunitar, antrenandu-l, calindu-l, invatandu-l sa-si faca treaba ca lumea, sa reactioneze corespunzator la aparitia in organism a unor molecule straine, potential periculoase. In lipsa unui astfel de antrement profesionist, sistemul imunitar poate reactiona uneori exagerat, afisand un raspuns imun exploziv, disproportionat de intens. Si atunci, pot aparea, pe de o parte, fenomene alergice, precum astmul, iar pe de alta parte, boli autoimune, in care sistemul imunitar o ia razna si incepe sa atace celulele proprii organismului uman, pe care nu le mai recunoaste ca fiind ale sale, ci le considera invadatori straini. Intervine aici asa-numita ipoteza a igienei: lipsa expunerii, in copilarie, la agenti infectiosi, bacterii simbiotice (cum sunt cele care traiesc in intestinul uman) si paraziti determina o mai mare susceptibilitate la alergii, pe fondul unei dezvoltari deficitare a sistemului imunitar. In 1989, David P. Strachan a prezentat, intr-un articol publicat in British Medical Journal, o teorie mai ampla si argumentata, bazata pe aceasta ipoteza. De atunci, un mare numar de date epidemiologice a venit in sprijinul acestei teorii, care azi este larg acceptata in cercurile stiintifice si a influentat mult modul in care sunt intelese si tratate alergiile de toate felurile. Si, tot pornind de la aceasta teorie, au fost facute in ultimele decenii numeroase studii care arata ca o curatenie excesiva in locuinta predispune copiii la alergii; ca, in general, copiii din orase sunt mai vulnerabili la afectiuni alergice, comparativ cu copiii din mediul rural, tot din cauza expunerii mai slabe la germeni, poate si din cauza poluantilor urbani; ca utilizarea constanta a sapunurilor antibacteriene predispune, de asemenea, la alergii; ca manifestarile alergice precum astmul, febra fanului (alergia sezoniera) si urticaria devin din ce in ce mai frecvente, pe masura ce devine tot mai intens bombardamentul cu reclame care ne indeamna sa ne curatam si dezinfectam casele de parca ar fi sali de operatii. In 1980, 10% dintre occidentali sufereau de alergii astazi, cifra a ajuns la 30%. Un specialist reputat, dr. Guy Delespesse, directorul Laboratorului de Cercetari Alergologice de la Universitatea din Montreal, Canada, afirma ca una dintre principalele cauze ale fenomenului e obsesia noastra pentru o curatenie "perfecta" in casa. Exista autori care includ printre bolile ale abundentei chiar afectiuni psihice, precum depresia, dupa cum arata un studiu publicat in 2003 in jurnalul Child Development, in care autorul, S. S. Luther, afirma ca exista o corelatie intre inrautatirea sanatatii psihice si izolarea sociala crescanda care este unul dintre factorii ce caracterizeaza mediul social in tarile dezvoltate. Of, cine ar fi zis ca iesirea din saracie si tranzitia la un trai decent, din punct de vedere material, ar putea fi o sursa de necazuri? Ei bine, nu e doar un fenomen posibil, ci si unul foarte raspandit. Descoperindu-i radacinile, putem spera sa gasim solutii, inainte ca lumea sa se transforme intr-un loc deprimant, in care boala sa ajunga sa reprezinte normalul, iar sanatatea - o exceptie suspecta.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000