Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Medic neurolog: Peste o ora de privit la televizor pe zi e mult pentru un copil

Medic neurolog: Peste o ora de privit la televizor pe zi e mult pentru un copil

Dr. Raluca Teleanu, sefa sectiei de Neurologie pediatrica de la Spitalul de Copii „Victor Gomoiu“ din Capitala, dezvaluie, pentru „Weekend Adevarul“, atat din experienta de medic, cat si din cea de mama, sfaturi pretioase pentru protejarea creierului copiilor dinainte de a se naste pana la varsta adolescentei Creierul copilului se dezvolta in prima luna de viata intrauterina, deseori inainte ca mama sa afle ca e insarcinata. Cand bebelusul vine pe lume, creierul este pregatit sa formeze conexiuni. La 3 luni, creierul are 1.000 de trilioane de sinapse. Orice informatie pe care bebelusul o primeste creeaza o sinapsa. Dar cel mai mult creierul invata din iubire, spune dr. Raluca Teleanu (43 de ani), neurolog pediatru. Despre cat de importanta este prezenta parintilor in viata copiilor, despre cum ne putem intelege copilul dincolo de cuvinte, despre problemele neurologice care apar tot mai des in randul celor mici, despre copiii autizati de televizor ne vorbeste in continuare dr. Raluca Teleanu. „Weekend Adevarul“: In viata intrauterina, ce se dezvolta mai intai: creierul sau inima? Dr. Raluca Teleanu: Se dezvolta mai intai creierul, apoi si inima, cumva. Dar ceea ce spun de nenumarate ori este faptul ca atunci cand ramanem insarcinate, deseori nu stim lucrul acesta, dar creierul incepe sa se formeze chiar din acele momente. Vorbind cu mamicile de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca multe greseli s-au intamplat in prima luna de sarcina. Atunci cand apare o boala grava, deseori exista aceasta intrebare: de ce copilul meu? Aici ar putea fi raspunsul si pentru unele probleme neurologice? Cateodata gasim o cauza, cateodata nu gasim. Dar in orice caz este de avut in vedere ca atunci cand ne gandim sa concepem un copilas este bine sa fim deja pe un tratament cu acid folic. Sa existe macar aceasta precautie. Acidul folic este foarte util pentru ca poate impiedica aparitia unor malformatii ale maduvei spinarii. De altfel, acest tratament este un supliment nutritiv, nu un medicament. Revenind la dezvoltarea creierului, acesta se formeaza pana la o luna si ceva de sarcina. In momentul in care mama isi da seama ca este insarcinata, creierul deja e destul de bine format. Tot ce s-a intamplat in prima luna de sarcina poate sa afecteze creierul. De exemplu, daca mama a luat in perioada respectiva antibiotic sau a fost expusa la radiatii ori i s-au intamplat diverse evenimente traumatice, lucrurile acestea isi pot pune amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a creierului. Se pot depista aceste probleme in timpul sarcinii? Acum suntem in epoca in care putem face multe investigatii, ecografii performante. Dar oamenii pun totul pe ecografie. Pana la urma, ecografia este limitata, nu ai cum sa vezi lucruri de mare finete. Poti vedea lucruri mari si te poti orienta, dar de multe ori malformatiile care se vad sunt depistate in luni mari de sarcina si atunci discutam deja de a omori un copil, nu de a face o intrerupere de sarcina. E bine de stiu ca in Romania se poate face RMN fetal si, atunci cand exista dubii, este bine de facut aceasta investigatie, pentru ca se vede mult mai bine creierul copilului la RMN decat pe ecografie. Cum este creierul copilului cand vine pe lume? Ce functii are? Creierul copilului este pregatit cu tot ce-i trebuie, doar ca nu stie sa interactioneze cu noi. Dar, non-verbal, certitudinea mea este ca nou-nascutul interactioneaza. Toate mamicile spun ca isi simt copiii si acesta este un lucru real. Chiar daca nu tot ce simtim putem sa dovedim stiintific, sunt multe studii care arata ca fatul aude, pentru ca in momentul in care exista un zgomot puternic, el se misca. Se mai stie ca bebelusul recunoaste dupa nastere vocea mamei sau melodia auzita in timpul sarcinii, ceea ce il calmeaza. In primele zile de viata, creierul insa este lipsit de conexiuni, este un creier pregatit sa intre in actiune. Conexiunile cerebrale se formeaza in functie de ceea ce simte, ceea ce vede, ceea ce miroase, ceea ce intuieste ca se intampla in jurul lui. Creierul se dezvolta cel mai mult din atingere, din iubire, din cuvinte frumoase spuse pe un ton cald. Acestea sunt lucruri care isi pun amprenta asupra creierului si raman pe viata. De aceea, este important sa stam cat trebuie cu copiii in primele luni de viata. Asa cum stim, in societatea in care traim, lumea e grabita sa se intoarca de multe ori la serviciu. Insa copiii au nevoie de afectiune pe care nu le-o poate da decat mama, cel putin la inceput, ulterior pot interveni bone, bunici. Parintele este de neinlocuit. Legatura care se creeaza intre copil si parinte este unica. Cum invata copilul ca este „EU” Multe mame se intreaba cand este normal ca bebelusul sa zambeasca sau sa vorbesca. Va rugam sa punctati cateva etape ale dezvoltarii normale in primul an de viata. Procesul de invatare incepe de la nastere. Orice lucru pe care il faci cu copilul, de la baita zilnica la masaj, de la o imbratisare la un cuvant frumos spus, este un proces de invatare. Copilul de 3 luni deja este capabil sa zambeasca celor din anturaj. La 6 luni incepe sa gangureasca, sa inteleaga mai multe lucruri. Oricum, as vrea sa mentionez ca ei inteleg intotdeauna mai mult decat exprima si trebuie tratati ca si cand ar intelege tot. Spre varsta de 1 an, majoritatea copiilor au un minimum de limbaj achizitionat si sunt capabili sa comunice cu cei din jur. Toate experientele pe care copilul le are pana la 3 ani inseamna invatare. Si acest lucru nu inseamna neaparat sa il invatam litere, animale, culori. El invata din tot ceea ce i se intampla. In primii 3 ani de viata, volumul de informatie pe care copilul il acumuleaza este imens, dar cu timpul ramane doar cu ceea ce utilizeaza des, ceea ce ii este de folos, pentru ca restul conexiunilor daca nu sunt folosite dispar. Acum, parintii isi doresc ca al lor copil sa vorbeasca devreme, sa citeasca primul, daca s-ar putea sa citeasca la 1 an si jumatate ar fi genial... Ideea este nu de a stimula incontinuu copilul. Copilul poate obosi in felul acesta si atunci e prudent de a-l invata in ritmul lui. Cand il vezi interesat, sa ii oferi informatie, cand oboseste, sa stii sa te retragi. Sau mai bine spus, sa stii sa te opresti inainte de a da semne de oboseala. Copiii sunt foarte curiosi, pentru ca au multe conexiuni de facut intre neuroni, si de multe ori nu stiu a se opri. Adesea ne intalnim in camera de garda cu mamici care spun „copilul plange si nu-l mai pot opri”. Chiar si plansul are un rost. Ei plang pentru ca asa se calmeaza. E o forma prin care toata energia acumulata, toate frustrarile adunate in timpul zilei se elibereaza, de obicei, seara prin crize de plans. Cand incepe copilul sa-si manifeste personalitatea? Dupa varsta de 3 ani, copilul incepe sa-si dezvolte personalitatea si sa spuna „eu”. Acesta este motivul pentru care nu sunt de acord cu parintii care se adreseaza copilului la persoana a III-a: „Ii trebuie Mariei apa?”. Potrivit este: „Maria, iti trebuie apa?”. Nu vorbim cu o persoana virtuala. Vorbim cu Maria, care este in fata noastra si trebuie sa-si identifice persoana si sa-si afirme personalitatea. Copilul trebuie sa invete ca este un „eu”, ca are nevoile lui. La varsta de 3 ani incep de altfel sa apara crizele de personalitate, copilul tipa in supermarket, se tavaleste, iar ca parinte ai senzatia ca tot ce ai construit pana la 3 ani s-a surpat. Aici trebuie invatate regulile, asa este? Eu intotdeauna le spun parintilor ca, dupa parerea mea, un copil iubit este un copil cu limite. Copilul cauta limitele, exploreaza si, daca exista parinti care pun limita foarte departe, el alearga precum un calut pana isi gaseste gardul. O limita rezonabila trebuie pusa. Nu inseamna ca iti iubesti copilul daca nu are nicio limita, poate face orice, ca asa vrea el. Pana la urma viata e plina mai mult de restrictii decat de lucruri pe care le facem ca asa vrem noi. Facem si ce trebuie, si copiii trebuie invatati de mici, progresiv, ca exista si limite. Astfel ei se si simt confortabil. Rutina e pe placul copiilor... Intr-adevar, rutina zilnica este pentru copii extrem de securizanta. Faptul ca se intampla acelasi lucru in fiecare zi este idealul pentru orice copil. In acest fel poate anticipa ce se intampla. In schimb, daca parintii fac tot felul de modificari in viata copilului, vor tot timpul altceva, il duc la numeroase activitati, copilul e dezorientat, pentru ca nu stie ce urmeaza, nu stie la ce sa se astepte. De aceea, eu spun ca este bine sa exploram, dar sa avem grija si sa il securizam. De obicei, parintii sunt inzestrati cu abilitatea de a-si intelege copilul dincolo de cuvinte. Reusim sa simtim ce vrea copilul. Doar sa fim receptivi la ceea ce ne transmite el. Si sa nu ne poluam mintea cu surse externe, ca pana la urma relatia noastra cu copilul este unica. Nu are legatura nici cu internetul, nici cu parcurile, nici cu alti parinti. Eu tot timpul le spun mamelor care vin cu bebelusi mici la spital: „Fii atenta, inchide-ti ochii si asculta-ti sufletul. O sa stii ce trebuie sa faci. Vei sti sa discerni intre un plans de nervi, un plans de foame, un plans de oboseala, un plans de durere“. Si chiar asa se intampla. Si noi ca doctori invatam lucrurile acestea, dar ca mama inveti cel mai bine. SI MAMA, SI PEDIATRU Faptul ca sunteti si mama va ajuta sa intelegeti mai bine toate acestea? A fi si mama, si pediatru ajuta foarte mult. Lucrurile se inchid intr-un fel foarte frumos, pentru ca reusesti sa vezi chiar la copilul altuia ceea ce ti-ai acordat urechea la propriul copil. Le spun mamelor ca avem abilitati native de a simti ceea ce se imtampla cu copiii nostri. Noi, pediatrii, spunem ca daca vine o mama foarte nelinistita, acesta e „semnul mamei“. Daca mama e asa, in 90% din situatii, mama are dreptate. Ea simte ca ceva nu e in regula cu copilul ei. Si tatii pot dezvolta asemenea abilitati. Ei nu sunt exclusi pentru ca nu au dat nastere unui copil. Si ei daca stau mult timp cu copilul dezvolta o relatie care este la nivel nonverbal. Parintii simt cand ii este bine sau nu ii este bine copilului. Ce probleme intalniti frecvent la copii? Jumatate din consultatiile pe care le am sunt pentru cefalee psihogena. Sunt copii cu oboseala cronica, cu un program infernal de viata, care acuza dureri de cap. In afara de cefalee, surprinzator de mult in ultima vreme vedem manifestari paroxistice, spunem noi, medicii. Parintii le spun crize, altii le spun convulsii. Ceea ce as vrea eu sa se retina este ca nu toate manifestarile de acest gen sunt epileptice, dar multe sunt. De aceea, atunci cand se intampla aceste manifestari, este corect sa ajungi la un neurolog, sa faci niste investigatii, iar tu ca parinte sa te lamuresti de ce face copilul tau in diverse feluri. Sunt crize epileptice in care copilul nu isi pierde cunostinta. Eu vad un numar foarte mare de copii cu epilepsie si in ultimii ani din ce in ce mai multi. Nu-mi dau seama din ce cauza. Pe plan international nu se stie de ce vedem mai multi copii cu astfel de probleme neurologice. Apoi vad copii cu malformatii si care au deficite motorii, pareze, paralzii, cu intarziere mentala. Cam aceasta e patologia care predomina. Tot la noi ajung copii cu deficit de atentie si sindrom hiperkinetic, pe care sincer eu nu ii gestionez. De ce? Parintii sunt speriati de cuvantul psihiatru si li se pare ca daca vin sa discute cu un psihiatru, este mai putin grav. Eu intotdeauna ii incurajez sa merga la psihiatru. Important este sa gaseasca o solutie pentru copil. O alta categorie de copii pe care ii vad, dar nu ii monitorizez pentru ca nu tin de neurologie, sunt cei cu suspiciune de autism. Incerc sa respect niste reguli pe care mi le-am propus, printre care si aceea de a lucra in echipa, si trimit pacientii cu autism la psihiatru si psiholog. Doar daca e nevoie si de prezenta mea alaturi de ei, daca au si epilepsie, pentru ca sunt copii cu autism si epilepsie, atunci ma implic si eu. Mai sunt copii cu intarziere de limbaj pe care ii vad, dar si ei sunt indrumati catre psihiatru. O categorie noua sunt copiii cu autism light, cei care privesc mult la televizor, dar ei nu sunt autisti, ci sunt „autizati” de mediul in care stau. Ce inseamna privit mult la televizor? Privit de la o ora in sus pe zi la televizor e mult pentru un copil... Cred ca sunt extrem de putini copii care privesc doar o ora pe zi la televizor... Intr-adevar, dar sunt multi copii care stau si o jumatate de zi la televizor. Mananca la televizor, stau pe olita la televizor, toata viata lor se petrece intr-o camera unde se afla un televizor. Parintii sunt multumiti ca ei sunt cuminti. Mamele spun: „Eu trebuie sa gatesc, am treburile casei si atunci imi e usor“. Dar eu ma intreb oare ce facea mama cu mine prin anii 70. Si ea gatea, si ea avea serviciu, si eu nu stateam la televizor. Nu e mai putin adevarat sa societatea s-a schimbat, ca traim intr-un stres mai mare, dar nu cred ca trebuie sa ne ascundem in spatele acestor lucruri. Trebuie sa invatam a ne gestiona timpul si, foarte important, sa aveam curajul sa ne crestem copiii. Parintii nostri erau mai curajosi. Copiii nu vor ei sa vina pe lumea asta si atunci trebuie sa ni-i asumam. „Sting televizorul!“ Ce le spuneti parintilor cu copii „autizati” de televizor? Sunt foarte radicala. Sting televizorul! (rade) Am facut acest „experiment“, mai mult din curiozitatea mea ca parinte, nu ca profesionist, in cazul unor copii despre care mi-am dat seama ca nu au autism. Am evaluat copilul, impreuna cu colegii mei, si le-am propus parintilor „sa facem o proba, sa vedem ce se intampla intr-o luna, in care televizorul dumneavoastra s-a stricat, e o cutie neagra, nici macar dumneavostra nu va uitati“. Exista si parinti care spun „dar el nu priveste la televizor, pentru ca sta pe un post de stiri“. Nu conteaza. Ecranul este o atractie pentru copil si el recepteaza orice. Le propun parintilor sa se implice in schimb in viata copiilor, sa mearga in parc, la teatru, sa citeasca impreuna, sa povesteasca, sa deseneze, sa faca orice, dar nu cu mijloace audiovizuale. Surpriza extrem de placuta a fost ca parintii se intorc cu alti copii, dupa numai o luna. Este magie, spun parintii. Copiii isi doresc afectiunea parintilor, se deschid si rareori se intampla sa nu vezi un progres. In cateva luni, copiii pierduti in lumea televizorului revin foarte frumos la realitate. Este greu la inceput, dar copilul uita usor-usor de televizor si este fericit ca petrece timp cu parintele. Este vorba despre un timp de calitate... Eu nu prea sunt de acord cu aceasta formula. De obicei, cand spunem timp de calitate inseamna ce e putin. Sunt parinti care spun „da, dar stau o jumatate de ora si sunt tot al lui“. Eu cred ca si trei ori daca ar sta si copilul ar fi langa el, ar fi si mai bine. Nu putem sa ne ascundem dupa acesta formula moderna in care petrecem calitativ, dar cantitatea nu este. Trebuie sa ne straduim atat timp liber cat avem sa-l petrecem cu copilul. Cel mai bun exemplu sunt copiii cu situatie materiala foarte buna care vin in cabinet si, cand ii intreb ce isi doresc, spun ca nu stiu ce sa isi doreasca. Mi se pare atat de trist pentru un copil sa nu stie ce sa-si doreasca. Eu ii las pe copiii mei tot timpul sa-si doreasca lucruri. Nu poti sa traiesti fara sa-ti doresti nimic. Daca totul e perfect in viata ta, la un moment dat te plictisesti de atata perfectiune. „E important sa mergi la scoala cu placere“ Ce isi doresc copiii dumneavoastra? Fiul meu de 12 ani isi doreste sa faca tenis, dar nu scapam din vedere nici scoala, ii place foarte mult engleza. Fiicei mele de 7 ani ii place pictura, asculta muzica... Spuneti ca nu scapati din vedere scoala. Va doriti sa fie un elev de 10? Nu vreau sa fie un copil de 10. Imi doresc de la el sa mearga cu placere la scoala si se intampla acest lucru, din fericire. E important sa mergi cu placere la scoala. Si fiica mea are o doamna invatatoare care a spus din prima zi „vreau sa vina copiii cu placere la scoala“, lucru rar intalnit in Romania. Mi se pare groaznic ca un copil sa mearga la scoala 200 de zile pe an cu frica si cu dorinta permanenta de a scapa de scoala. Fiul meu a avut o perioada in care ma intreba zilnic „daca ma imbolnavesc mai merg la scoala?“. Pana la urma am decis sa schimbam scoala, pentru ca nu mergea cu placere acolo, iar acum lucrurile s-au schimbat. Imi doresc pentru copiii mei sa aiba rezultate, evident, dar nu la modul absolut. Eu nu cred ca exista 10 pe linie. Sunt domenii la care copiii iau note de 10 cu mare efort, nu neaparat ca au abilitatile respective sau ca le place. Credeti ca acei copii care sunt primii din clasa sunt si fericiti? Unii da, sunt copii foarte echilibrati cu acest lucru, copii indrumati din familie ca acel 10 e o situatie de viata, nu ceva ce ii defineste. Nu 10 inseamna ca vei reusi sau nu in viata, ca vei face ce iti place sau nu. Dar eu am vazut si multi copii dezechilibrati care iau 10 de dragul parintilor sau de teama competitiei. Sunt copii care nu sunt fericiti, pentru ca tot timpul au frica de nu veni cineva si a-i depasi. Cred ca este important sa invatam copilul ca, daca azi este in varful piramidei, maine ar putea fi in baza, apoi va veni o zi in care va fi in varf si tot asa. Nu poti sta tot timpul in varf. Trebuie sa mai si pierzi ca sa poti sa castigi. In general, copiii olimpici sunt speciali si ajung acolo pentru ca isi doresc, dar sunt printre ei si altii impisi de la spate care cedeaza psihic pentru ca nu mai pot si oricum nu se simt in mediul lor acolo.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000