Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Beneficiile uimitoare ale ceaiului de macese

Beneficiile uimitoare ale ceaiului de macese

Maces

 Beneficiile uimitoare ale ceaiului de macese
Măceşul (Rosa canina) este o specie din genul Rosa, înrudit cu trandafirul. Creşte sub forma unei tufe de mari dimensiuni în poienile pădurilor de la câmpie şi dealuri, la liziera acestora sau pe câmpuri şi păşuni, în apropierea pâlcurilor de copaci. Are nevoie de mult soare pentru a creşte şi a înflori, de aceea nu îl vom întâlni în spaţiile umbrite. Tufa are o înălţime de pânâ la 3 m, cu mai multe tulpini lungi acoperite cu spini puternici. Planta înfloreşte în lunile de vară, iunie-iulie. Florile sunt mari, albe, de culoare alb-roz, care cresc grupate sau solitare. Toamna pana in octombrie se pot culege fructele din care se prepară un ceai fortifiant.

Fac parte din grupa „fructe de pădure”, deoarece producţia de măceşe se obţine aproape în exclusivitate de la plantele spontane, cunoscute sub numele de Măceş (Rosa canina L.), Răsură, Ruje sau Trandafir sălbatic.   Măceşele sânt pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. În interiorul lor se află achenele, adevăratele fructe, denumite impropriu seminţe. Măceşele au formă sferică sau elipsoidală, culoare portocalie în faza de pârgă şi roşie sau roşie-portocalie la maturitatea deplină.
          
În scop medicinal, măceşele trebuie recoltate când sânt în pârgă, ne-înmuiate, iar nu toamna, după căderea brumei, când sunt complet coapte şi devin moi, deoarece în această fază ele conţin cantitatea cea mai mică de substanţe active. Conţinutul maxim de vitamina C îl au măceşele în pârgă, cu pulpa încă tare. După recoltare , măceşele se prelucrează imediat, pentru a nu se degrada substanţele active. Prelucrarea se face în vase de lemn, de plastic sau de ceramică smălţuită, pentru a împiedica degradarea vitaminei C, pe care metalele o descompun.
Compoziţia chimică        
         
După recoltare măceşele se usucă în încăperi bine aerisite, până ce acestea capătă un aspect stafidit şi se pot rupe în degete. Ele conţin foarte multe vitamine, în special vitamina C, dar şi vitaminele B1 şi B2, K şi PP. Ceaiul de măceşe stimulează pofta de mâncare, întăreşte imunitatea organismului şi este vasodilatator.  Conţinutul ridicat de vitamina C şi a altor substanţe, asigură funcţionarea normală a organismului, întărirea sistemului imunitar şi un flux sanguin mai bun.
       
Măceşele conţin: apă 49%, zaharuri 21,0%, proteine 3,6%, acizi 3,5% (în acid malic), celuloză 23,0%, substanţe minerale 2,8%, provitamina A, (500-5000 mg la 100 g pulpă în funcţie de specie), vitaminele B1,B2, E, K şi P (sub formă de flavonoglucozide), precum şi urme de vitamină PP. Uleiul seminţelor de măceşe conţine vitamina F (acizi esenţiali: acidul linolic, acidul linoleic şi acidul arahidonic). Acizii din măceşe (malic şi citric, îndeosebi) contribuie la stabilizarea vitaminei C. În măceşe se mai găsesc compuşi terpenici, ca betulina, precum licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprimă culoarea roşie-portocalie.

Proprietăţile Măceşelor:

- Întăreşte sistemul imunitar.
- Vitamizant, tonic,  astringent, colagog, coleretic, vasodilatator arterial, antilitiazic, antiinflamator intestinal.
- Măreşte permeabilitatea şi elasticitatea capilarelor, acţionând pentru normalizarea circulaţiei periferice.
- Intervine favorabil în respiraţia tisulară, în reacţiile fermentative, în procesul de eliminare a toxinelor din corp.
- Stimulează contracţia vezicii biliare şi a căilor biliare, provocând golirea conţinutului lor.
- Impiedică formarea calculilor renali.
- Vindecă inflamaţiile.
- Completează necesarul de săruri al organismului.

    Ele sunt recomandate mai ales pentru  convalescenţi şi copii.
    Măceşele sunt eficiente în avitaminoze, tulburări de circulatie periferică, leucemie, calculoza renala, colite, enterocolite, afecţiuni hepatice, litiaza biliara.
    Pentru tratarea avitaminozelor, enterocolitelor, calculozelor renale, tulburărilor de circulatie periferică, se face decoct din 2 linguri Măceşe zdrobite la 500 ml apa calduţă. Se fierb 10 minute. Întreaga cantitate se bea într-o zi, în două reprize.
    Pentru afecţiunile vasculare, pentru vitaminizare, ca tonic general sau pentru litiaza biliară se face infuzie cu 2 linguri de Măceşe la 500 ml apă. Cantitatea se bea în cursul unei zile.
    Pentru vitaminizarea organismului se face o bautură racoritoare din 100 g Măceşe macerate în 1000 ml apă rece, timp de 12 ore. Se adaugă 100 g zahăr sau puţină miere. Se strecoară şi se pastrează la rece.
    Este utilă asocierea Măceşelor cu fructe de Cătină.
    Un alt preparat obţinut din măceşe este siropul. Se pot folosi atât măceşele proaspete cât şi cele uscate, la o cană de măceşe adăugăm o jumătate de kilogram de zahăr şi un litru de apă. Se fierbe jumătate de oră la foc mic şi se filtrează, apoi se lasă să se răcească. Se păstrează la rece.
    Aceste fructe au multiple utilizări şi în cosmetică. Astfel pentru înlăturarea ridurilor se  poate utiliza un ulei antirid cu măceşe: se macerează 20 fructe de măceşe în 150 ml ulei de măsline  timp de câteva ore, apoi se filtrează.Seara se unge faţa cu acest ulei.

Utilizări

- În scopuri terapeutice, de la Măceş se folosesc fructele (din care se prepară infuzie, decoct, vin medicinal, băuturi răcoritoare), seminţele şi florile.
- Măceşele amestecate cu miere (două părţi pulpă de măceşe curăţate de perişoare şi o parte de miere) se utilizează contra limbricilor (ascaridoza), consumându-se zilnic câte 2-3 linguriţe din acest amestec.
- Decoctul din măceşe (o linguriţă de fructe la o cană cu 200 ml apă) împiedică formarea caliculelor renali, deoarece măceşele sunt diuretice. Ele se pun în apă când dă în clocot şi se fierb numai 5-10 minute, pentru a nu se pierde prea mult din vitamina C. Acest decoct se foloseşte şi la tratarea rinitelor, a colitei cronice, a aterosclerozei şi a hipertensiunii arteriale, precum şi pentru dezintoxicarea alcoolicilor. Se beau 2-3 căni decoct călduţ pe zi.
- Infuzia din fructe de Măceş este bogată în vitaminele C şi P. Ea se foloseşte la tratarea arteritei, aterosclerozei, hipertensiunii arteriale şi trombangeitei obliterante, deoarece menţine elasticitatea şi permeabilitatea vaselor capilare (datorită bioflavonoidelor, care au rol de vitamină P, precum şi vitaminei F). Această infuzie se prepară din două linguri de fructe la 0,5 litri apă clocotită; se bea în cursul unei zile.
- Infuzia de măceşe şi fructe de cătină albă, în părţi egale, 1-2 linguriţe de amestec la o  la o cană cu apă (200 ml), se poate folosi ca ceai alimentar în tot cursul anului; se beau 2-3 căni pe zi.
- Maceratul la rece de măceşe este o băutură răcoritoare bogată în vitamine, care se prepară astfel: 100 g măceşe se macerează timp de 12 ore într-un litru de apă rece; se adaugă apoi 100 g măceşe se macerează timp de 12 ore într-un litru de apă rece; se adaugă apoi 100 g zahăr, iar după dizolvarea zahărului se strecoară; se beau 3 căni pe zi; se păstrează la rece.
- Siropul de măceşe se prepară astfel: peste 250 g măceşe uscate se toarnă 1,5 litri apă în clocot şi se lasă la macerat 12 ore, apoi se filtrează, se adaugă 0,5 kg zahăr şi se fierbe până la consistenţa unui sirop. Siropul de măceşe se mai poate prepara şi din suc de măceşe şi zahăr, în părţi egale, care se fierb la foc slab, într-un vas de inox, timp de 10-15 minute, având grijă să se înlăture spuma formată. După ce vasul se ia de pe foc, se adaugă 6 linguriţe cu zeamă de lămâie sau 2 linguriţe de vitamină C pulbere; se amestecă bine şi se toarnă în sticle curate, uscate şi fierbinţi. Sticlele se astupă ermetic şi se pasteurizează. Din 3 kg de măceşe se obţine 1 litru de suc (cu ajutorul maşinii de stors roşii).
- Vinul (cidrul) de măceşe are acţiune diuretică, tonic-aperitiv, fiind indicat în afecţiuni hepatice şi renale.
- Infuzia din flori de Măceşe şi decoctul din seminţe de măceşe sânt indicate în boli de ficat, de rinichi, în dizenterie, constipaţie şi hemoptizii (scuipări de sânge).

În farmacii, din măceşe se obţine Rozavit-ul, un produs biostimulator (suc) foarte bogat în vitamină C (250 ml de suc conţin 75 mg vitamină C).
Extractul de măceşe este folosit în apifitoterapie, la obţinerea produsului Ciploment T, tablete moi, medicament cu acţiune biostimulatorie.
Conţinutul ridicat de acid ascorbic (vitamina C) imprimă măceşelor o puternică acţiune antiinfecţioasă (vitamina C intervine în procesele de oxido-reducere a microorganismelor, blocându-se respiraţia).

Ceaşca de sănătate: Măceşele, leacuri pentru 100 de boli

Ceaiul de macese sau de trandafir salbatic este cunoscut inca din antichitate pentru proprietatile sale medicinale.

Se stie foarte bine ca fructele de macese, care se coc la inceputul toamnei, sunt extrem de bogate in vitamina C, dar si in alte tipuri de vitamine cum sunt vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina P, vitamina K si acid nicotinic. Acestea mai conţin acid citric, acid malic, pectine, tanin, uleiuri volatile, lecitina si minerale cum ar fi calciu, magneziu fier, potasiu.

Principala actiune terapeutica este marirea cantitatii de urina eliminata intr-o zi, fiind un bun diureatic. Ceiul de maces nu are reactii adverse si poate fi consumat pe perioade lungi de timp.

Unii specialisti sustin faptul ca fructele de maces ar fi recomandate in inflamatiile intestinale si ca ar combate cu succes piatra la rinichi.

Ceaiul de maces este recomandat si in afectiunile ficatului, deoarece are proprietatea de a mari secretia de bila. Ceaiul de macese constituie o arma in combaterea si prevenirea racelilor tocmai prin continutul sau bogat in vitamina C naturala, care intareste imunitatea organismului, ajutandu-l sa reziste la boli.

Avand un continut ridicat in vitamina P, intareste organismul, fiind un bun vitaminizant. Ceaiul de macese reuseste sa mentina buna functionare a vaselor capilare, normalizand circulatia sangelui.

Preparare ceai de macese


Ceaiul de macese poate fi pregatit din 5-10 fructe intregi, proaspete sau uscate, sau din 1-2 lingurite de fructe uscate fara seminte la o cana cu apa clocotita (250 ml) timp de 10-15 minute si se filtreaza. Se beau 2-3 asemenea ceaiuri pe zi. Se poate utiliza si ca decopt, dar nu se fierbe mai mult de 3 minute pentru a nu-si pierde vitaminele. In cazul diferitelor preparate din macese vom folosi vase de inox si lingurite de lemn, care nu descompun vitamina C.

Indulcirea este bine sa fie facuta cu miere de albine, de preferinta poliflora, iar un adaos de scortisoara poate imbunatati gustul de macese neagreat de multa lume.

Ceaiul de măceşe

- Ceaiul de măceşe constituie o armă în combaterea şi prevenirea răcelilor tocmai prin conţinutul său în vitamina C naturală, care întăreşte imunitatea organismului, ajutîndu-l să reziste la boli. Gustul acestui ceai nu este agreat de oricine, dar poate fi îmbunătăţit prin adaos de scorţişoară, care îi întăreşte calităţile de luptător cu răceala. Ceaiul de măceşe atenuează unele suferinţe ale ficatului, stomacului şi rinichilor, precum şi unele stări de inflamaţie intestinală. Prin vitamina PP, măceşele menţin permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare, normalizînd circulaţia sîngelui. Pentru preparatele din măceşe, se vor folosi numai vase smălţuite, deoarece metalele descompun vitamina C.
- Vitamina C stimulează imunitatea. Suntem în sezonul gripei, sezonul în care ar trebui să ne activăm imunitatea. O soluţie o reprezintă măceşele, una dintre cele mai bune surse de vitamina C: 1.500 mg/100 g. Fitoterapeuţii ne recomandă şi o cură cu măceşe pentru stimularea sistemului natural de apărare a organismului. Cura cu măceşe durează două saptămâni, timp în care e bine sa bem câte două-trei căni cu ceai pe zi. Totuşi, în cazul ceaiului, vitamina C poate fi distrusă prin fierbere, ceea ce nu se întamplă în cazul pulberii din măceşe uscate. Pulberea păstrează vitamina C de care avem atâta nevoie în sezonul rece, pentru a ne proteja de infecţiile respiratorii. Pulberea de măceşe se administrează cu puţină apă, în doze de câte o jumătate de linguriţă de trei-patru ori pe zi, între mese.
- Frecveţa crescută a infecţiilor respiratorii în lunile de iarnă creşte necesarul de vitamina C. Doza zilnica recomandată de vitamina C este de 60-70 mg, în lunile de iarnă, această doză trebuie suplimentată. In afară de măceşe, alte surse de vitamina C sunt: cătina – 1.000 mg vitamina C/100 g, kiwi – 90 mg, varza roşie – 55 mg, portocalele – 50 mg, grepfruit – 40 mg.



Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000