Mona Pivniceru a vorbit. La Parchetul General n-a fost numita chiar Codruta Kovesi, ci Tiberiu Nitu, mina ei dreapta. La DNA a fost propus Ioan Irimie, omul pe care Daniel Morar l-a revocat, in 2005, de la sefia DNA Cluj. Deci e unu la unu. Un parchet pentru domnul presedinte Basescu, celalalt pentru USL. Ai zice ca e o dovada de inteligenta politica, un troc menit sa pacifice taberele. Numai ca doar una dintre tabere are nevoie disperata de pace. In traducerea USL, "pace" inseamna "Ponta premier", cita vreme, in traducerea lui Basescu, "pace" poate insemna orice, chiar un razboi nou-nout. Cu Barroso in spate, cu Merkel in flanc, cu serviciile secrete in buzunar si cu Tiberiu Nitu la butoniera, Basescu e mai stabil ca portul din Anvers. In conditiile astea, el poate satisface, fara emotii, cele mai fierbinti fantezii ale dusmanilor sai. Lui Ponta ii poate da mandatul, iar USL-ului - pe seful DNA. Ce arata, de fapt, episodul cu nominalizarile procurorilor sefi? Arata ca parchetele - ambele - SUNT instrumente politice. Arata ca, in mintea nici unui sef de stat, de guvern, de partid sau de filiala, puterea nu are sensul ei deplin daca nu e acompaniata de controlul parchetelor. Remiza de la parchete, prezentata azi, exprima egalitatea din terenul politic. Puterea e exercitata fifty-fifty. Chiar daca jumatatea mai mare e in mina lui Basescu, se poate chema ca si USL e la putere. Exploatarea in conditii proportionale a parchetelor, solicitata de Basescu prin intermediul vocilor europene, arata ca aceasta instrumentalizare a justitiei e un concept impartasit de UE. Sigur, in inima Bruxellesului e considerata o doctorie cam amara, prescriptibila doar in colonii, dar poate fi indulcita cu un pahar zdravan de puci. Agiti putin puciul, cit sa se dizolve abuzul si spaga. Dupa aia toata lumea inghite tot si lauda continutul.
