Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Studiu IPP: Politicienii buzoieni au scazut vertiginos in toate sondajele de opinie

Studiu IPP: Politicienii buzoieni au scazut vertiginos in toate sondajele de opinie

Conform unui studiu IPP principalii jucatori politici din Buzau au scazut vertiginos ca intentie de vot si incredere. Toti liderii locali sunt vazuti de cei intervievati ca fiind personaje extrem de corupte. Podiumul rusinii este urmatorul: locul 1 - Boscodeala, locul 2 - Victor Mocanu, locul 3 - Cezar Preda, locul 4 - Cristi Bigiu. Mai multe despre rezultatele sondajului AICI. Un distins sociolog imi reprosa zilele trecute, intr-o discutie, ca as fi misogin. Motivatia se sprijinea pe deficitul de reverie de care dadeam dovada in fata giumbuslucurilor doamnei Udrea. N-am investit foarte multa perplexitate in chestia asta, desi am gasit cel putin curioasa o asa grabita etichetare. La urma urmei vorbeam despre anumite gesturi, ale unei anumite dudui, intr-un anume context; plonjonul din particularul concret in generalul ipotetic mi s-a parut exagerat, dar asta nu m-a deranjat deloc. La o adica ma simt perfect capabil sa livrez argumente mult mai serioase si consistente in favoarea tezei ca as fi un misogin, dar ma incurca limitarea de gen, asa ca de ce sa nu mergem mai departe, la mizantropie? Cu asta m-as simti perfect! Dincolo de chestiunea aceasta marunta, a existat o alta chestie despre care am simtit nevoia sa scriu, acum, cateva randuri. Partenerul meu de discutie, agreabil si absolut stimabil, gasea admirabile (sper sa fi folosit cuvantul potrivit!) eforturile de auto-promovare ale doamnei Udrea. Nici gangurelile insipide, nici prostiile ciripite cu mimata candoare, nici insistenta aratare in chiloti si fluturare a desu-urilor, nici priponirea printre cocalari si pitipoance, pe scurt, niciuna dintre frecventele si staruitoarele excursii in frivolitate ale doamnei Udrea nu il suparau pe distinsul meu partener de discutie. Am incercat sa spun, exprimandu-mi nu doar un punct de vedere, ci un principiu, ca poate pentru politica ar trebui sa fie nevoie de ceva mai mult decat robuste proptele si chilotareala, ca poate ar trebui sa mai cerem de la ambitiosii politici si respectabilitate, un mesaj articulat, pe scurt, putina seriozitate, nu doar etern amestec cu mitocanii si piti. Argumentul interlocutorului meu a fost imbatabil: mitocanii si piti voteaza! Omul avea dreptate. Absoluta dreptate. Politicienii romani sunt lihniti dupa voturi. Si atat. Iar daca voturile mitocanilor si pitipoancelor conteaza, atunci politicianul nostru va face orice e nevoie pentru a face rost de voturile alea. Pe ce planeta traiesc eu sa cer respectabilitate? Cei mai multi dintre politicieni, o spun fara nicio placere, nici nu trebuie sa se cocoseze prea mult pentru se aseza la nivelul marlanilor care voteaza, ei insisi fiind marlani dintre cei mai autentici. Unii, mai putini, dispretuiesc sincer mojicia si pitiponceala, dar voturile sunt marfa de pret, care merita orice balaceala in glod. Ca sa nu fiu nedrept, exista si putini, foarte putini, care isi pretuiesc respectabilitatea. Avem aici de a face cu un simptom. Cetateni, votanti fiind, ne place sa credem ca participam, ca noi chiar participam, la complicate jocuri ale politichiei si ca ne gasim in pozitia din care sa evaluam miscarile strategice, acrobatiile politice, exhibitionismul electoral, croseele institutionale si upercuturile ideologice, ca niste autentici participanti la joc, nu ca niste amarati care isi dau votul pe o manea si soarta pe un discurs. Ne trezim aplaudand PR-ul unuia, discursul altuia, tupeul (valoare esentiala in Romania de azi) mai stiu eu cui, ca niste autentici microbisti. Orice porcarie e explicabila strategic, orice mizerie e fractie intr-un calcul! De parca uitam ca suntem doar victime in acest joc si nu autentici jucatori, nici macar spectatori. Noi suntem nu jucatorii, nu spectatorii, ci mingea, prieteni! Excesul de media, prizatul exagerat de politichie, chibitatul indelungat, toate astea ne-au facut sa ne uitam cu totul rostul, ne-au atrofiat pana la disparitie calitatea de cetateni. Aplaudam ceea ce e de dispretuit, pentru ca e vorba de politica, ori la politica asa merge treaba. De parca de politica ducem noi lipsa! Uitam care ne sunt nevoile, ingrijorarile si urgentele pentru ca suntem fascinati de incaierare, sedusi de frivolitatea caraghioslacurilor de PR. Ne-am transformat toti in analisti. Analisti prosti, ratati, carora le fuge tara de sub picioare, pe care ii sugruma grijile si nevoile, dar care nu se pot dezlipi de ecranele televizoarelor, acolo unde clovnii marelui circ se improasca fara ostenire cu toate zemurile rau mirositoare ale unei societati in descompunere. Asa ne-am trezit ca ceea ce ar trebui sa adune elita societatii romanesti (ori macar sa incerce asta), clasa politica, a ajuns o cloaca in care isi revarsa urdorile tot felul de ciudate fapturi. Pentru ca respectabilitatea nu mai e un criteriu, am ales papitoi, borfasi si pitipoance. Pentru ca onestitatea nu e nici ea un criteriu, am ales smenari si tupeisti. Nici inteligenta sau bunul simt nu mai functioneaza, asa ca hai cu grevistele foamei, tutipidele si cretinii. Dar nu ne deranjeaza teribil, pentru ca spectacolul continua. Si nu ne dezlipim de televizor, comentam, “analizam”, evaluam miscarile “strategice”. Ne mai apuca, uneori, dracii si zbieram. Nu mult. Nu tare. Dar nici atunci nu umblam la principii, ca stricam aranjamentul particulelor de praf care s-au asezat pe ele. Nu. Doar cerem sa iasa astia si sa intre rezervele. Putem continua asa o vreme. Doar pentru o vreme, pentru ca la un moment dat, inevitabil si solemn, ne va lua dracu. Ne putem inchipui ca participam la meciul asta grozav, ca suntem jucatori, ca suntem macari spectatori. Ca n-avem nevoie de principii, ca nu ne trebuie respectabilitate, nici macar o directie, doar o permanenta bataiala a buricului intr-o manea care nu se termina, o neincetata cotonogeala intr-un meci fara nicio regula, in care nimeni nu vrea sa dea gol, toti vor doar sa loveasca mingea. E un singur neajuns, prieteni! Si trebuie sa vi-l spun! Mingea sunteti voi!

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000