Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Romania dincolo de DNA

Romania dincolo de DNA

legislatia iluzia omenirii Romania dincolo de DNA
legislatia iluzia omenirii
„Operatiunea de curatire a clasei politice pe care o executa DNA ne starneste o asemenea satisfactie, incat exista riscul ca noi, publicul neimplicat, sa nu mai gandim pe termen mediu si lung. Parem sa uitam ca aceasta campanie va avea, cum e firesc, si o curba descendenta si ca “in spatele usilor inchise” se scriu, daca nu s-au scris deja, scenarii pentru vremurile de dupa”, scrie jurnalistul Mihnea Maruta pe blogul sau. Jurnalistul a analizat cazul operatiunii „Mani Pulite”(Maini curate) din Italia, proces asemanator cu ceea ce se intampla in aceste zile in Romania. Altitudinea acestei operatiuni (cat de sus a ajuns), amploarea (numarul dosarelor deschise, frecventa arestarilor si trimiterilor in judecata), precum si amplitudinea sa (perioada retroactiva pe care o acopera, dubla componenta – locala si nationala, laolalta cu diversitatea domeniilor – de la fotbal la retrocedari, trecand prin mass-media si crima organizata) ne arata ca traim un moment istoric, a carui importanta este comparabila, in anii recenti, cu revolutia din 1989. Statul roman si, prin extensie, Romania se vor schimba radical dupa aceasta campanie anticoruptie. De aceea, trebuie sa o intelegem privind-o, pe cat posibil, din afara. Si mai trebuie sa-i prognozam, cu naivitatile aferente, principalele efecte politice, pentru ca viitorul sa nu ne gaseasca incantati si abulici. * Exista vreun model cunoscut cu care seamana operatiunea DNA? Asta e intrebarea de la care a pornit acest text. Pot gasi vreun precedent pe baza caruia sa schitez o posibila urmare? Raspunsul pe care vi-l propun este afirmativ si, dupa cum veti vedea, are nesperat de multe puncte comune cu situatia noastra. Mani Pulite. Maini curate. Ati auzit, cu siguranta, de uriasa investigatie derulata in Italia anilor ’90. Am vrut sa-i aflu rezultatele si, din link in link, am descoperit o poveste de o relevanta uimitoare pentru Romania de azi. Mai intai, cateva numere, ca sa puteti compara: de-a lungul acestei campanii judiciare au fost citati ca suspecti peste 5000 de cetateni, au fost dizolvate consiliile locale a circa 400 de orase si orasele, iar, la un moment dat, mai bine de jumatate dintre membrii Parlamentului de la Roma erau pusi sub acuzare pentru fapte de coruptie. Mani Pulite a debutat la Milano, in februarie 1992, cand judecatorul Antonio di Pietro (care avea sa devina imaginea operatiunii) a dispus arestarea lui Mario Chiesa, membru al Partidului Socialist Italian (PSI), care primise mita de la o firma de curatenie (sic!). Sefia partidului, insusi fostul premier Bettino Craxi, s-a lepadat de Chiesa, iar acesta, dezamagit, s-a apucat sa spuna ce stia. Au urmat, pe scurt, arestarea si condamnarea a numeroase personalitati din zona politica si de business, ceea ce a dus, nici mai mult, nici mai putin decat la disparitia celor doua mari partide italiene, socialistii lui Craxi si Democrazia Cristiana (centru-dreapta), condus de legendarul Giulio Andreotti (Il divo, pentru cinefili) ) – de sapte ori presedinte al Consiliului de Ministri, care se afla in fruntea guvernului inclusiv la momentul declansarii campaniei anticoruptie. Atat de puternic a fost cutremurul din justitie, incat a determinat sfarsitul Primei Republici italiene. De atunci incoace, istoricii si presa se refera la sistemul politic de la Roma ca fiind A Doua Republica, catalizatorul acestei transformari structurale fiind Mani Pulite (cunoscuta si ca scandalul “Tangentopoli”, de la cuvantul tangente, care s-ar traduce prin “parandarat”). * Care sunt, in aceasta faza, primele conexiuni cu Romania? Faptul ca operatiunea de curatare a clasei politice a fost realizata prin intermediul justitiei (establishment-ul nu are cum sa se primeneasca din imbold interior) si nevoia unui personaj independent pe care publicul sa-l poata asocia cu acest proces salutar (in cazul nostru, procurorul-sef al DNA, Laura Codruta Kövesi). Avantajul acestei comparatii, pentru noi, este ca de la apogeul Mani Pulite au trecut mai bine de 20 de ani si, intre timp, au aparut suficiente detalii privind dedesubturile si contextul povestii. incerc sa fiu cat mai succint. In iulie 2012, stiind ca mai are putin de trait din cauza cancerului, americanul Reginald Bartholomew – ambasador la Roma din 1993 pana in 1997 – i se confeseaza din proprie initiativa lui Maurizio Molinari, corespondentul la New York al cotidianului italian de centru La Stampa. Bartholomew declara, printre altele, ca, in 1992, predecesorul sau permisese Consulatului american din Milano sa mentina o legatura directa cu echipa care coordona operatiunea Mani Pulite si ca el ar fi oprit aceasta practica, cerand ca totul sa treaca pe la Roma. Ii mai spune lui Molinari ca, din dorinta de a combate coruptia agresiva, magistratii din Milano “violasera sistematic dreptul la aparare al acuzatilor, lucru inacceptabil intr-o democratie ca Italia”. Articolul rezultat din discutia lor apare in La Stampa din 29 august 2012, dupa moartea lui Bartholomew. Elementul care suscita cele mai multe dezbateri in presa italiana este afirmatia fostului ambasador ca un rol-cheie in lansarea anchetei conduse de Antonio Di Pietro l-a avut Peter Semler, consulul american la Milano. Profesionist, ziaristul publica a doua zi, 30 august 2012, un interviu cu Semler (textul, aici ). Consulul recunoaste ca s-a intalnit cu Di Pietro, la cererea acestuia, in noiembrie 1991 (cu trei luni inainte de startul Mani Pulite!). Semler sustine ca judecatorul l-ar fi anuntat ca il va aresta pe Chiesa si ca, mai mult, lui Di Pietro “ii era clar” inca de atunci ca investigatiile urmau sa duca atat la liderul socialist Craxi, cat si la partidul rival, Democrazia Cristiana. Campania pe aceasta tema a ziarului La Stampa continua in zilele urmatoare. In 1 septembrie 2012, fostul ministru de Externe socialist Gianni de Michelis, care fusese condamnat si el pentru coruptie la mijlocul anilor ’90, declara ca, dupa ce a citit interviurile cu Bartholomew si Semler, nu mai are niciun dubiu ca operatiunea ”s-a bazat in mare parte pe arestari preventive, ca mijloc de a obtine denunturi”. In 2 septembrie 2012, un alt fost ministru din Prima Republica, de data asta crestin-democratul Paolo Cirino Pomicino, pune si el paie pe focul diplomatic, spunand ca, la inceputul anilor ’90, CIA primise ordin sa stranga informatii despre “Europa corupta” si ca, dupa parerea sa, agentia americana a furnizat astfel de informatii magistratilor din Milano care au dirijat Mani Pulite. “Faptul ca in Italia a functionat un sistem ilegal de finantare a partidelor era cunoscut si atunci, cum e cunoscut si astazi”, marturiseste fostul demnitar in materialul din La Stampa (il gasiti aici ). Stop. Respiram * Ce avem noi aici? Cateva piese cu care putem reconstitui un modus operandi. Dupa caderea comunismului – nu uitati, Mani Pulite incepe la doar cateva luni de la desfiintarea Uniunii Sovietice! -, SUA isi reevalueaza aliatii europeni si purcede la interventii acolo unde interesele strategice ii sunt puse sub semnul intrebarii. Cu cativa ani inainte, Bettino Craxi se ciocnise frontal cu presedintele Ronald Reagan in afacerea Sigonella, refuzand sa-i extradeze pe teroristii palestinieni care sechestrasera vasul Achille Lauro. Atat Craxi, cat si celalalt “dinozaur” al politicii italiene, Andreotti, erau considerati prea apropiati – sau prea ingaduitori – fata de interesele arabe din Orientul Mijlociu si din Africa de Nord. Amandoi aveau sa fie condamnati, iar partidele lor – sortite imploziei. A fost Mani Pulite o operatiune sustinuta de CIA pentru a rade intreaga clasa politica din Peninsula? Nu stim. Dar, din cele de mai sus, puse cap la cap, reiese ca americanii au contribuit decisiv la startul anchetei si, ulterior – cel putin pana la instalarea, in 1993, a ambasadorului Bartholomew -, au fost in contact direct cu echipa de coordonare a magistratilor italieni. Care sunt asemanarile cu starea de fapt din Romania de azi? 1. Coruptia generalizata, ca realitate intolerabila. 2. Falimentul moral al politicienilor. 3. Finantarea ilegala a partidelor, cu varfuri in campaniile electorale, rezolvata prin contracte publice atribuite retelei de clienti. 4. Un catalizator extern: modificarea relatiilor strategice din Europa si din lume, odata cu anexarea Crimeei si interventia Rusiei in estul Ucrainei. Care sunt potentialele efecte maximale ale campaniei DNA? 1. Prabusirea intregii clase politice romanesti, adica a celor doua mari partide, PSD si (noul) PNL. Una dintre conditii este ca anchetele DNA sa duca pana la nivelul unu, la sefii acestor partide (ca un facut, asta se intampla in ultimele zile:) ). In acest caz, din lipsa acuta a alternativelor de leadership, structurile de putere centrala pot intra in colaps. 2. Impunerea unor partide si figuri noi, aparent curate, insa docile in relatia cu marele aliat. (in acelasi interviu, ambasadorul Bartholomew isi aroga meritul de a fi “identificat” in Berlusconi si D’Alema pe viitorii conducatori italieni care s-au dovedit importanti in protejarea intereselor americane din Mediterana. Comentatorii din Peninsula spun despre D’Alema si despre Gianfranco Fini, fost lider nationalist, ca au fost sustinuti de SUA dupa disparitia Primei Republici pentru ca erau niste “zoppi” (schiopi), adica manevrabili din cauza trecutului lor.) 3. Transformarea completa a relatiei dintre mediul politic si mediul de afaceri din Romania. Constatare: Romania este total nepregatita pentru o asemenea revolutie pe toate nivelurile. In interiorul partidelor nu exista esaloane sau personalitati capabile sa preia conducerea, formatiunile neparlamentare sunt minuscule pentru a-si asuma guvernarea, iar cele foarte noi (precum al Monicai Macovei) abia inhaleaza odorurile politicii romanesti. E probabil ca in serviciile secrete exista oameni sau grupuri care s-au gandit la aceste perspective, de aceea devine interesant sa vedem ce fete noi vor aparea tot mai des la televiziunile de stiri. De asemenea, e de asteptat ca partidele sa inceapa sa curteze personalitati de succes din business, dar si lideri de opinie din cultura sau presa, invitandu-i sa ocupe pozitii eligibile sau propunandu-le functii direct in structurile superioare. A propos de presa: daca e sa ne luam dupa precedentul italian, proprietarii de mass-media care nu vor fi condamnati in aceasta campanie au unda verde sa joace un rol important in “viitoarea republica” de la Bucuresti. Cu ajutorul lor vor fi “fauriti” noii lideri, deci vom putea deduce usor cine si cui si-a oferit serviciile. * Ziceam la inceput ca am fost curios sa aflu rezultatele in timp ale operatiunii italienilor. Si am dat peste un studiu numai bun al profesorului de stiinte politice Alberto Vannucci, de la Universitatea din Pisa, intitulat “Controversata mostenire a Mani Pulite: o analiza critica a coruptiei italiene si a politicilor anticoruptie” (il aveti aici, in engleza). Concluziile acestui studiu sunt o incheiere cum nu se poate mai potrivita pentru acest text si un avertisment pentru cei indrituiti: a) investigatiile n-au avut decat un impact pe termen scurt asupra coruptiei din tara; b) accentul prea puternic pus pe rolul magistratilor, carora societatea civila le-a delegat sarcina de a purifica intregul sistem, s-a dovedit un bumerang, pentru ca: - pe plan politic, tensiunile dintre putere si justitie au escaladat; - social, s-a instaurat un adanc pesimism cu privire la integritatea elitelor si s-a constatat o delegitimare a institutiilor; - economic, s-au estompat granitele dintre piata si stat, s-au inmultit aranjamentele dintre sectorul public si cel privat, si s-au multiplicat conflictele de interese, cauzate de carierele politice ale antreprenorilor si de vocatia antreprenoriala a politicienilor. Putem face mai bine? Putem fi altfel? Daca Romania trebuie sa aiba si ea” Mani Pulite” ? Nu stiu! Dar daca nu eliminam coruptia din structurile politice si a administratiei, riscam sa ne afundam in mocirla, sau sa disparem ca popor.
legislatia iluzia omenirii

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000