Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
PSD , cultura violentei si fascinatia urii

PSD , cultura violentei si fascinatia urii

Violenta ca politica de partid cultivata de PSD nu este o strategie a ultimilor doi ani. Mostenirea istorica a violentei e mai veche chiar si decat anii tulburi 90. Cartile de istorie stau marturie asupra faptului ca acest partid are in ADN-ul sau violenta, delatiunea, santajul, ura ca forma de constructie sociala.Ceea ce este insa ingrijorator si terifiant totodata este faptul ca simpatizantii, membrii, adoratorii acestui partid, electoratul de televizor, cei aproape 40% cu care se lauda, adera la acest program de apologie a violentei, manifesta o adevarata fascinatie pentru discursul urii, pentru cultivarea acestei rupturi schizoide in societate in intregul ei. Felul in care ”se crede si nu se cerceteaza” gaunosenia discursului public potrivit caruia „Regimul Basescu” este vinovat pentru traiul prost, desi PSD e la carma tarii de peste doi ani, delectandu-se cu discursul urii, transforma aceasta masa de simpatizanti intr-o masa de laborator al experimentului sinistru de reducere a individului la un simplu reflex social la stimulul urii. Macar daca PSD ar milita si ar incerca sa implementeze politici de stanga, sa le faca traiul mai bun oropsitilor sortii, insa asistam la o politica salbatica de captura a statului, de incercare de subordonare a puterilor in stat partidului-stat, de cultivare a unei psihoze sociale care alimenteaza pulsiuni, accentueaza frustrari si programeaza socio-mental pentru intoleranta si revansa. Rezultatul este o societate care se auto-devoreaza. Adeseori, in discursul public, este rostogolita ideea potrivit careia, de fapt, romanii ar fi esentialmente de stanga, perpetuandu-se un neadevar. Istoria consemneaza cu totul altceva. Ideile stangii, teoriile marxiste erau marginale in spatiul romanesc. Stanga romaneasca, mai apoi comunistii, au prins radacini doar pentru ca au profitat de conjunctura istorica a intrarii cizmei rusesti in Romania, in intregul spatiu estic, a faptului ca, in aceasta parte de lume, Stalin, ajutat de aliati (cat de veche este povestea cu intarzierea de reactie, slabiciunile si incapacitatea de viziune a europenilor si americanilor care, ca si acum, nu au vazut mai departe de interesele de moment) au facut regulile jocului. Urmarind desfasurarea istoriei post-razboi, instaurarea comunistilor prin frauda, santaj, amenintare, cu ajutorul rusilor, cu acestia sufland Romaniei in ceafa, se observa recurenta unui tipar. Acelasi recurs la violenta, intimidare, crima atunci, pentru a instaura un regim al terorii, al arbitrariului, al concentrarii puterii in mainile unui singur partid. Desfiintarea partidelor de opozitie, felul in care PCR s-a lipit de PSD de atunci devenind Partidul Muncitoresc Roman si mai apoi preluarea intregii puteri dupa razboi. Subordonarea totala a Justitiei. Spre deosebire de spatiul sovietic, comunistii au avut revelatia castigului pe care l-ar putea avea prin manipularea si controlul romanilor cu ajutorul bisericilor ortodoxa si catolica. Istoria consemneaza si Experimentul Pitesti, un experiment odios al spalarii pe creier, al folosirii terorii nu doar fizice ci si psihice, al medicamentelor, cu scopul de a elimina orice forma de rezistenta. Comunistii au facut din teroare si frica politica de stat, de ingenunchere a unui intreg popor care nu simtea ”rosu” pentru a se inscrie de buna voie intr-un partid profund anti-national. Colectivizarea a fost cel mai brutal atac asupra proprietatii private. In numele colectivizarii s-au infaptuit crime, s-au mutilat destine, s-au distrus familii si comunitati intregi. La fel ca si atunci, urmasii comunistilor, pesedistii de azi, au reusit, gratie tradarii liberalilor, sa puna mana pe aproape toata puterea, dupa care s-au descotorosit de lacomii liberali. Nu au plecat insa cu mana goala. L-au luat pe Tariceanu care nici el nu a plecat cu mana goala din PNL. A plecat cu o halca. PNL primeste pretul tradarii. PSD pastreaza si azi gustul puterii absolute, e scris in istoria sa. Dovada sta comportamentul PSD al ultimilor mai mult de doi ani. Comportamente ce pareau demult apuse au fost resuscitate. Ultima ordonanta care se afla deja pe biroul premierului si prin care PSD momeste primarii din alte partide este o miscare in cheia traditiei comunistilor obsedati de puterea absoluta. Felul in care au atacat PNL, cu misiunea de a-l distruge, iar miscarea cu ordonanta primarilor este menita de a ataca electoral Alianta Crestin Liberala. Acum, instaurarea prin teroare e mai sofisticata, mai soft, fara sange. Furtul generalizat a ramas. Nu avem colectivizarea brutala, avem in schimb devalizarea bugetului de stat oficializata, banii furati umplu conturile politicienilor corupti si ale clientilor lor politici. Cu toate acestea, PSD nu mai vrea sa fure cate putin, asa cum au facut-o pana acum mai toate guvernarile. PSD vrea controlul total al institutiilor, al oamenilor, a desavarsit guvernarea prin ordonante, facand din Puterea legislativa o putere decorativa. Restauratia nu a inceput in ultimii doi ani. A fost mai intai o perioada de acomodare. Programul a fost urmat pe pasi. Fostii securisti au ajutat la implementarea terorii soft. Felix si-a pus, ani de zile, televiziunea la dispozitia programului de nivelare, de aplatizare a constiintei nationale, a unui program de acomodare cu violenta verbala, de distrugere sistematica a valorilor nationale. Banii au venit din conturile fostei Securitati. Restauratia. PSD, partidul-stat in fiinta sa interioara, a facut o bucla. A inchis cercul intorcandu-se la traditia sa. Violenta. A exersat o vreme exercitiul democratic, a facut spectacol pentru a adormi vigilenta romanilor, a simulat schimbarea la fata. In spatele acestui spectacol, PSD a mesterit la deconstruirea sistemului democratic, lovind partidele, penetrandu-le, slabindu-le din interior, consolidandu-si puterea, santajand si mituind. Cea mai diabolica masinatiune a pesedistilor este cultivarea institutiei ”Ešapului ispasitor”, exploatand angoasele si spaimele unui popor pus in genunchi de dictatura comunista, dezorientat in anii 90. Pentru unii autori, ”tapul ispasitor” este un mecanism psiho-sociologic inconstient si spontan. Pentru Rene Girard ar exista ”o legatura intre formele rituale si tendinta universala a oamenilor de a-si transforma angoasele si conflictele asupra unor victime arbitrare”. Dincolo de toate aceste mecanisme, scheme, planuri, strategii pe care PSD le pune la cale pentru a reusi sa puna mana pe Cotroceni, pentru a captura Statul roman si pentru a avea control total, mai grav si terifiant este modul in care li se raspunde. Modul in care romanii, fie ca sunt simpatizanti PSD, votantii lor, fie ca sunt primarii traseisti, functionarii de la orice nivel, profesorii din orice scoli, medicii din spitale din zona de administratie, asistatii sociali, falsii pensionari de boala, mituitorii parinti pentru loazele care trebuie sa ia Bacul, si lista poate continua, toti acestia raspund discursului urii, cultivarii violentei in spatiul public. Anularea cu buna stiinta a spiritului critic, a unui bun simt sanatos care caracterizeaza un popor, orice popor, in momentele sale de cumpana. Disolutia spiritului romanesc, degradarea continua social-politica a acestui popor doare precum o cangrena care se intinde, amenintand intregul corp. Unul dintre componenti unui grup notabil al rezistentei in munti in anii terorii comuniste, Ion Gavrila-Ogoreanu a scris intr-o autobiografie aparuta in anii 90, editura Marineasa, ”Brazii se frang, dar nu se indoiesc”: Cand am luat calea muntilor, stiam destule despre partea cea ascunsa a istoriei. Nu ne-am facut iluzii. Cand am spus ca in 1949 -1950 s-ar fi ridicat satele de la munte sau ca eram primiti si ajutati de oamenii din partea locului, nu m-am referit niciodata la cine stie ce multimi de oameni. Or fi fost o suta, doua, o mie? Dar restul locuitorilor? Unii nu au venit de frica. Ei ei trebuie intelesi. Pe altii nu-i intereseaza decat propriul lor interes. Orice pas fac in viata, il fac numai din calcul. Regimurile se schimba, profitorii raman. N-au niciodata principii si mustrari de constiinta. Nu se pot schimba regimurile si ideologiile, pe cat sunt in stare ei sa se schimbe de repede. Unii se leaga strans de regim devenind una cu el si trec de la avere si de la satisfacerea tuturor dorintelor si poftelor la delirul puterii si al trufiei. Ramane apoi marea masa a trudnicilor, a caror viata se reduce la munca si hrana intr-un ciclu etern, si ale caror constiinte nu se ridica mai sus de blidul de mancare. Sunt atat de aplecati si dresati in apasare spre pamant, ca nu pot, nu gandesc si nu vor sa priveasca mai departe. Urasc pe oricine vrea sa ii scoata din existenta lor de sclavi. Cu ei orice stapanire face ce vrea. In primul rand, sa gandeasca in locul lor”.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000