Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
PROSTIA. Petru Cretia. Eseuri Morale. Carte

PROSTIA. Petru Cretia. Eseuri Morale. Carte

Pentru ca suntem in campanie electorala si pentru ca adevarata primejdie a prostiei sta in multimea prostilor va propun un text al unuia dintre scriitorii mei favoriti: Petru Cretia. A carui carte Eseuri Morale eu as trece-o la lecturi obligatorii. E usor de gasit. "Prostia Prostia, ca slabiciune a mintii, nu este vreo vina, vreun viciu sau vreun pacat, este un dat genetic; cineva este prost asa cum are ochii albastri sau muschii puternici. Fapt este ca prostul, prost fiind, nu poate patrunde in miezul lucrurilor, nu are discernamant, percepe faptele in sine, desprinse din contextul lor, e incapabil sa asocieze sau sa disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri cat de cat complexa, nici sintetiza elemente in aparenta disparate. Cum lumea ii este greu de inteles, o potriveste el cumva putinei sale intelegeri, punand de bine, de rau la un loc notiuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga si bogata traditie a prostiei omenesti. Lucru firesc, pentru ca, neeputand abstractiza, prostul trebuie sa se foloseasca de generalizari gata facute de altii, la fel de prosti ca si el, daca nu mai rau. Intr-adevar, dintre doua sau mai multe posibilitati, prostul o alege fara gres pe cea mai stupida si apoi se odihneste asupra ei. Ar fi de scris o morfologie a prostiei, in care diversele ei manifestari sa fie elaborate si sistematizate ca paradigme, si o sintaxa a ei, adica o teorie a felului in care se desfasoara prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor si a elipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, ci simple lacune prin care se strecoara incoerenta. Prostul nu are o clara constiinta de sine, nu invata din experienta si ca atare nu este autocorectiv. Prostia se hraneste din putinul ei si se regenereaza din propria ei substanta, ramanand mereu egala cu sine. Intr-o insemnare intitulata Caracter de prost, Eminescu vorbeste de „Luarea metaforelor ad litteram” si de „staruinta in neghiobie”. Intr-adevar, si e o observatie subtila, cum ar putea suplini prostul cel de-al treilea termen al comparatiei, a carui absenta este definitorie pentru metafora, cand el nu e in stare nici de o comparatie desfasurata, lipsindu-i capacitatea de a observa similitudini? Daca ii vorbesti de noaptea nefiintei, el crede ca se lasa intunericul si aprinde lampa. Cat despre „staruinta intr-o neghiobie”, ea este una din principalele caracteristici, si dintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe cat de usor concepe o idee neroada, pe atat de greu se desparte de ea. Mobilitatea si readecvarea sunt prerogative ale inteligentei. In traditia romaneasca avem, cat priveste prostia, o scurta capodopera, Povestea lui Creanga, unde o femeie neroada isi prohodeste pruncul la gandul unei primejdii ipotetice si lesne de inlaturat; un om, ca sa aiba lumina in casa, cara soarele cu banita, un altul da sa-si darame casa ca sa scoata carul injghebat in ea, un altul cauta sa zvarle nucile in pod cu furca, altul, in sfarsit, se cazneste sa suie vaca cu funia in sura, gata s-o sugrume. Prostul nu se descurca in plan pragmatic pentru ca incurca pana la catastrofa relatia dintre mijloace si scopuri. In sangele lui curge, ca o esenta tare, o chintesenta a ceea ce in germana s-ar putea numi Urdummheit, prostia originara, cea de la obarsia vremurilor. Numai ca aceasta infirmitate si deficienta a intelectului nu este intotdeauna inocenta, si atunci incep necazurile. Intr-adevar, prostul e si el om si trebuie sa o scoata cumva la capat pe lumea asta, si cat mai bine daca se poate. Prostia produce aproape intotdeauna manifestari aberante si nocive in ordinea moralitatii. Nestiind ce statut are si ce loc i se cuvine, prostul se amesteca unde nu-i fierbe oala, incurca itele, crezand ca le descurca, se face purtatorul celor mai imbecile prejudecati, debiteaza, cu autoritate, cele mai uzate locuri comune, este banuitor si susceptibil, nestiind de gluma, imagineaza conspiratii universale si vorbeste ca un profet, mai si gasind pe cine sa-l creada; neavand indoieli, devine dogmatic si tinde sa faca din maxima actiunii sale o lege universala. Si, nestiindu-si lungul nasului, e adesea peste masura de obraznic si mai intotdeauna trufas, pentru ca prostul daca nu-i fudul, parca n u e prost destul. Iar cand se intampla sa fie si harnic, simtind in chip obscur ca trebuie sa-i substituie calitatii cantitatea umple si incurca domenii intregi de activitate cu produsele sale inepte sau de-a dreptul delirante si e adesea rasplatit pentru asta cu distinctii si ranguri. Dar cel mai rau este ca prostul, ajuns intr-o situatie critica din propria lui prostie, devine feroce si poate fi bestial. Multi oameni au pierit zdrobiti de prostia biruitoare. Putinatatea spiritului naste monstri. Dar: ne place, nu ne place, lumea e plina de prosti. Tot Creanga zica ca, daca prostia ar durea, ulitele ar vui de zbieretele prostilor. Iar lumea lui Caragiale, cand mai explicit, cand mai putin, contine o cantitate exploziva de prosti de toata seama. Prin multimea lor devin periculosi. Mai ales ca ticalosii inteligenti stiu sa se foloseasca de cei prosti pe scara istorica, exploatand ticalosia oarba si tampa care dospeste in prostia omeneasca. ii investesc cu putere, tinandu-i insa la cheremul lor, si apoi ii asmut impotriva noastra ca pe o haita. Ii mai tineti minte pe activistii obtuzi, trufasi si britali care umpleau ierarhia chinuitei noastre vremi de pana mai ieri? Si nu-i simtiti cum misuna inca printre noi, travestiti, multiplicandu-se zgomotos ca legiuitori si autoritar ca guvernanti, trezind ecouri de prostie de-a lungul si de-a latul tarii, rascolindu-i intunericul si ura pe care o emana intunericul? Ba simtim, prea bine simtim, si poate tot mai este ceva de facut. Iarasi Eminescu, vorbind de moftangii, spune intr-un loc: „Toti suspina pentru patrie cu fizionomia cea mai plangatoare de pe lume si toti nu vor binele, ci numai posturile patriei”. Bine ar fi sa nu aiba parte de ele, pentru ca mare primejdie este pentru obste inaltarea prostilor in ranguri si dregatorii. Pacat de-o biata tara, i-ar fi ajuns ticalosii."

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000