Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Interviu cu Andrei Plesu

Interviu cu Andrei Plesu

Andrei Plesu in dialog cu Cristian Tudor Popescu despre tara in care traieste, gandeste si surade.
CTP: - Domnule Andrei Plesu, sustineti ca introducerea votului obligatoriu ar fi solutia pentru absenteismul din ce in ce mai mare al electoratului roman. 1. Ce sanctiune propuneti in caz de neprezentare a cetateanului roman la vot: puscarie sau amenda? 2. Nu considerati ca ar fi mai eficient, in cazul poporului roman, votul „renumerat dupa buget“? Adica sa primeasca tot omul o suma neimpozabila de la stat, o spaga oficiala, in bani sau produse la punga, ca sa vina la urna?
Andrei Plesu: - Domnule Cristian Tudor Popescu, eu n-am cercetat problema unei legi a votului obligatoriu in toate detaliile ei. Nu sunt jurist. Adica, daca ma intrebati acum cum trebuie sa sune legea asta, nu stiu sa va spun. Stiu ca ea exista in tari democratice si civilizate si ca functioneaza si ca tarile alea n-au devenit dictatoriale din cauza asta. N-au fost oameni arestati, nici amenzi nu se dau. Din cate stiu, exista felurite moduri de a administra aceasta obligativitate fara sa atinga dramatic destinul individului.
CTP: - Cum, practic?
A.P.: - Nu stiu, nu m-am gandit. Cred ca un jurist bun poate gasi procedee prin care obligativitatea asta sa fie rational impusa. Ideea asta ca democratia e in contradictie cu ideea de obligativitate e o idee infantila, e un mod de a intelege democratia ca pe un sistem bezmetic de viata si de organizare. Nu totul trebuie sa fie facultativ intr-o societate, pentru ca, daca mergem pe principiul asta, nu mai impunem nici o regula. Eu spun ca, cel putin din ratiuni pedagogice, un vot obligatoriu introdus pe o anumita perioada de timp, poate avea efecte bune. Nu bag mana in foc, pentru ca niciodata nu bag mana in foc cand romanii trebuie sa se supuna unei legi. Romanii sunt foarte inteligenti, sunt foarte imaginativi si gasesc procedee greu de anticipat de a fenta o structura legala sau alta. În chestia cu puscaria… l-am vazut si pe domnul Victor Rebengiuc „speriat“ ca ar putea fi arestat daca nu merge la vot… Nicaieri in lume nu sunt arestati oameni pentru ca nu se duc la vot.

CTP: - Totusi, nu se poate, chiar daca abordati teoretic aceasta problema, fara o minima precizare practica ea nu functioneaza. Deci cum anume imaginati sa fie adusi romanii la vot si cum sa fie eficient acest vot, mai eficient decat actualul, avand in vedere ca avem un precedent? Pe vremea lui Nicolae Ceausescu, romanii adusi mai mult sau mai putin obligat reactionau prin a-si transcrie propriile texte cu „L mare” sau „l mic” in expresia „futu-l” pe respectivele buletine. Cam asta era rezultatul. Credeti ca acum am obtine un vot mai constient, mai rational prin aceasta obligare?
A.P.: - Nu, eu cred ca comparatia cu Ceausescu nu functioneaza in domeniul asta. Adica, faptul ca Belgia are vot obligatoriu nu face din Belgia o dictatura de tip ceausist.

Vot obligatoriu nu inseamna ca esti obligat sa votezi pe cineva anume. Sa ne intelegem, poate unii au crezut asta. Vot obligatoriu inseamna, pur si simplu, sa te duci sa-ti spui parerea. Daca n-ai nicio parere, exista si pentru asta o rubrica in tehnica electorala.

CTP: - În momentul asta nu exista.
A.P.: - Cum, pai pot sa ma duc si sa fac un desen pe buletin?

CTP: - A, este altceva, ala este un vot anulat.
A.P.: - Dar eu ma simt mai lamurit cand numar cate voturi anulate provoaca un candidat decat cand nu stiu cati insi dintre cei care nu s-au dus, nu s-au dus fiindca nu-l suporta, nu s-au dus fiindca nu s-au sculat la timp, nu s-au dus fiindca erau mahmuri, nu s-au dus pentru ca nu-i mai intereseaza politica. Un vot anulat, in general, in afara de cazurile flagrante de analfabeti care pun crucea unde nu trebuie, spune totusi ceva despre faptul ca omul care a dat acel vot nu crede ca e de luat in serios episodul alegerilor si n-are o optiune. Asta e deja o informatie, e o mult mai consistenta informatie decat nebuloasa absenta care mie nu-mi da nicio imagine despre structura electoratului. Mai mult, trebuie sa admiteti ca rezultatele de la europarlamentare se pot explica prin faptul ca adeptii unor candidati sunt mai disciplinati si se duc, din entuziasm, sau sunt platiti, sunt euforici, mai stiu eu ce, in vreme ce aia carora le e lehamite nu se duc. Automat, castiga cei care au adepti angajati. Adica dl Vadim Tudor, dl Becali s.a.m.d. Daca ni se pare normal ca oamenii care judeca cat de cat echilibrat sa ingaduie victoria in alegeri a unor asemenea insi pur si simplu pentru ca ei au un aparat de vot functional, ne putem astepta la rezultatele pe care le avem. Felul cum suntem noi reprezentati actualmente in Parlamentul European este, intre altele, si rezultatul faptului ca oamenii nu merg la vot. Daca mergeau la vot, nu se mai putea declara castigator cineva care a luat 8 procente din 27 de procente.

CTP: - Credeti ca nu s-ar fi pastrat aceeasi tendinta?
A.P.: - Domnule, nu stiu. Pana nu am o proba, nu stiu. Eu cred ca nu s-ar fi pastrat. Sau imi fac iluzia ca nu s-ar fi pastrat. Noi avem tendinta sa complicam lucrurile. Iertati-ma ca leg tema asta de o alta tema despre care s-a discutat, tot asa, foarte nervos: tema Constitutiei. De cum s-a nascut ideea ca trebuie schimbata, a si aparut ideea ca cei care vor asta vor ca Basescu sa aiba puteri depline, sa ne incalece, sa faca dictatura. În mod vadit, pentru orice om de bun simt Constitutia noastra din momentul asta este o Constitutie defecta. Nu e normal ca omul care, prin modul alegerii lui, are cea mai mare legitimitate sa aiba o putere atat de redusa pe cat o are presedintele. Daca vrem un presedinte cu putere redusa, trebuie sa-l facem ales de Parlament. Daca vrem un presedinte puternic, atunci trebuie sa-i dam si puterile care coincid cu legitimitatea lui. Eu nu pledez nici pentru una, nici pentru alta, dar spun pur si simplu ca nu e normal sa ai aceasta contradictie flagranta in chiar inima Constitutiei nationale, astfel incat, ala care e ales de mai multa lume e delegitimat din punct de vedere executiv, iar ala care e numit, si nu ales, e legitimat. Aici e o neregula. Aceasta neregula se poate rezolva intr-o directie sau alta. Asta mi-e egal. Ei bine, nu s-a putut discuta serios subiectul asta, pentru ca s-a spus: „A, asta e un grup care vrea sa-l faca pe Basescu rege”. Asa si-aici: „A, vreti dictatura, vreti sa scoateti oamenii cu japca la vot, vreti sa-i fortati sa intre iar in regimul lui Ceausescu”. E putin simplu sa vedem lucrurile asa.

CTP: - Nu asta era problema, n-am spus ca votul obligatoriu va duce la dictatura, problema e cum functioneaza practic acest vot. Credeti ca se poate vot obligatoriu fara sanctiune? Nu trebuie sa fii jurist, putem sa ne inchipuim, ca oameni de bun-simt, o sanctiune. Care anume?
A.P.: - Amenda e o posibilitate. Nu-mi inchipui ca ar fi o amenda coplesitoare, care ar scoate omul din ale lui.
CTP: - Daca omul se afla sub presiunea amenzii si ajunge in cabina de vot, cam ce credeti ca va face el? Credeti ca va deveni mult mai rational in momentul cand pune stampila, mai chibzuit, mai analitic?
A.P.: - Domnule Popescu, depinde de la om la om. Unii reactioneaza prost, unii reactioneaza bine. Unul poate spune: „Domnule, daca tot am venit la vot, daca tot m-am deplasat pana aici, ia sa vad, totusi, catre cine m-as orienta, daca tot m-am deplasat pana aici?“ Poate exista si varianta asta. Nu putem imagina comportamente standardizate.

CTP: - Si nu luati in considerare posibilitatea sa primeasca o suma de bani, o suma modica?
A.P.: - Pai asta, la noi, o primeste oricum, de la diversi directori de campanie.

CTP: - Da, dar ca sa voteze pe cineva anume primesc bani sau punga. Aici ati plati exercitiul democratic in sine.
A.P.: - Ei, nici chiar asa.

CTP: - Deci putem sa punem o amenda, dar nu putem sa dam bani.
A.P.: - Nu, pentru ca e vorba de a-ti exercita un drept civic. Ca sa-ti exerciti un drept, nu trebuie sa fii platit.

CTP: - Dar trebuie sa fii amendat?
A.P.: - În limitele in care neexercitarea dreptului tau poate deveni daunatoare public, eu cred ca se pot gasi solutii de atentionare.

CTP: - La toamna veti merge la vot, chiar daca nu veti fi obligat?
A.P.: - Da, o sa ma duc. Acum nici nu mai pot sa nu ma duc, dupa ce-am zis ca sustin votul obligatoriu. Vreau, nu vreau, ma duc. Nici eu nu m-am dus intotdeauna la vot. Si imi fac un repros din asta. Am inteles, cel putin in plan privat, ca trebuie sa ma duc la vot. Si-am sa ma duc la vot.

CTP: - Ce anume v-a determinat sa intelegeti lucrul asta?
A.P.:- Ce vad ca se intampla pe piata electorala. Adica suntem intr-o situatie in care exista tendinta sa mearga la vot o minoritate confuza. În schimb, majoritatea care, daca s-ar duce, ar putea influenta lucrurile in bine, nu se duce.

CTP: - Ne puteti spune si cu cine veti vota?
A.P.: - Asta nu pot. Decat daca vreti sa facem din declararea intentiei de vot o chestie obligatorie.

CTP: - Dar ne puteti spune pe cine ati pune „nu”, daca asta s-ar putea? Care ar fi raul cel mai mare, nu cel mai mic?
A.P.: - Nu. De altfel, va spun cu sinceritate ceva: eu nu stiu cum o sa evolueze candidatii de-acum.

CTP: - Domnule Plesu, ati accepta sa fiti numit ministru in guvernul Boc?
A.P.: - N-as mai accepta sa fiu ministru in niciun guvern. Cred ca mi-am bifat acest capitol de viata si nu mai face parte din posibilitatile si proiectele mele.

CTP: - Nici daca dna Ridzi si-ar da demisia, intr-un tarziu, si dna Udrea, in semn de solidaritate, ar urma-o? Ati accepta sa conduceti un minister comasat al turismului, tineretului si sportului?
A.P.: - Speram sa-mi oferiti mai mult. Acum, dupa operatia pe care am avut-o, s-ar putea sa iau ca pe un tratament chestia asta cu tineretul si sportul, dar totusi reactia mea negativa nu e la conjuctura guvernamentala propriu-zisa, oricare ar fi ea, ci la ideea de a mai face cariera ministeriala. Consider ca acest capitol a fost consumat in viata mea, nu mai am niciun fel de apetenta pentru asa ceva.

CTP: - Ati luat masa, fireste, nu o data, cu dl Traian Basescu. Si alti intelectuali. Si-ati discutat trebile tarii. Nu credeti ca sfaturile dumneavoastra ar fi fost mai bine receptate de dl presedinte daca dumneavoastra mancati inainte sau dupa si la masa l-ati fi servit pe dl presedinte in calitate de ospatari? Daca i-ati fi strecurat cate o sugestie importanta intre ciorba si friptura, ea n-ar fi fost oare mai bine primita, in folosul tarii?
A.P.: - Domnule Popescu, nu apreciez aceasta ironie, pentru ca, dupa parerea mea, lucreaza cu un concept cu totul si cu totul inconsistent: conceptul „intelectualii lui Basescu”. S-o luam la rand. Chestia cu masa. Daca dumneavoastra va inchipuiti ca eu am facut lungi chiolhanuri cu Basescu, va inselati. Si niciunul dintre intelectualii pe care-i are lumea in minte nu poate sa spuna asa ceva. Cred ca, in toata perioada asta, am fost de vreo doua ori la o asemenea masa. S-a vorbit, cand am fost la Neptun, ca si cum n-am fi avut alta posibilitate sa mergem la mare si am profitat de avionul prezidential sa vedem si noi litoralul. Asa o sa se spuna „Pai astia-s nemancati”. La mine poate e mai greu sa se banuiasca asta, dar la Patapievici e mai usor. „Astia-s nemancati, saracii, voiau si ei o friptura, voiau si ei un sprit. Unde sa se duca? La presedinte”. Ideea asta ca a existat un ritual al meselor cu presedintele e o idee suprarealista, e un fals. Domnule Popescu, am prieteni in Germania care sunt intelectuali instalati in lumea respectiva. Acolo e un ritual: cancelarul invita la masa, de cateva ori pe an, diversi artisti, filosofi, etc. Sa nu credeti ca acolo se pun la cale destinele Germaniei. Este dorinta cancelarului de a avea, din cand in cand, un contact cu „baieti destepti“ sau cu vedete, cu artisti. Nimeni nu s-a gandit ca aia care se duc la masa cu cancelarul sunt intelectualii cancelarului. În toate tarile din lume exista tipul asta de intruniri. Faptul ca un grup de oameni, mult mai mare decat cel despre care se vorbeste, a fost invitat o data de catre presedintele tarii la o intalnire de weekend mi se pare de o platitudine ultima. Acum, daca lumea isi inchipuie ca noi acolo am facut guverne, am facut liste de legi care trebuie imediat introduse, asta este un scenariu care vine dintr-o boala locala deja cronica: ca doi oameni nu se intalnesc decat ca sa faca o nefacuta, ca sa comploteze. Va inselati. Se spune in permanenta „Astia sunt ca aia care il omagiau pe Ceausescu”. Exista vreun text omagial al lui Liiceanu despre Basescu? Sau al lui Patapievici? Pai atunci despre ce vorbim cand spunem „Astia au ajuns ca aia care il lingeau in fund pe Ceausescu”? Presedintele face o invitatie. Ce faci? Te porti ca o toapa si zici „eu nu discut cu dumneata”? Sau raspunzi politicos, te duci si, daca esti intrebat spui ce crezi. Care-i problema? De unde rezulta ca asta e un gest de tarat pe burta, de pupat in fund? Iar daca nu putem justifica rational de ce a te intalni cu presedintele tarii ar fi un gest slugarnic, atunci recurgem la un argument financiar, spunand „Ati ruinat tara zburand de la Bucuresti la Neptun”. Eu nu stiu care e regimul acelui avion prezidential.

CTP: - Nu poate fi decat bugetar. Dar dl. Liiceanu a precizat ca 10.000 de euro de la stat nu sunt un capat de tara cand e vorba ca niste intelectuali de varf sa se sfatuiasca cu presedintele…
A.P.: - Am sa fac un apel la colegii mei, intelectualii lui Basescu, sa facem o cheta sa platim zborul ala, ca ne-ar fi costat mai ieftin daca mergeam pe cont propriu.

CTP: - Cu siguranta, domnule Plesu, va costa mult mai ieftin…
A.P.: - Dar n-am sentimentul ca zborul ala a fost un act de coruptie. Mor de ras daca mi se spune asa ceva, in Romania de azi.
CTP: - Eu nu va intrebam decat daca niste filosofi, din pozitia de ospatari...
A.P.: - Dar de ce ne puneti in pozitia de ospatari?

CTP: - Daca dl presedinte a spus ca este nevoie mai mult de ospatari decat de filosofi, atunci ma gandeam ca, deoarece dansul are o mai mare pretuire pentru aceasta categorie socio-profesionala decat pentru filosofi, v-ar fi ascultat cu mai multa atentie decat in calitate de filosofi pur si simplu.
A.P.: - E o gluma pe care v-am spus de la inceput ca nu o gust.
CTP: - Da? Pai dumneavoastra scriati foarte limpede „Poate ca dl Basescu ii numeste generic filosofi pe toti cei aflati la antipodul meseriilor «adevarate», dand astfel curs unei idiosincrazii personale fata de intelectuali, pe care nu pune mare pret, chiar atunci cand bietii de ei il sustin“.
A.P.: - Dar de unde rezulta ca eu am spus ca mai bine ne faceam ospatari?

CTP: - Eu spun asta, pentru ca, daca nu pune pret pe filosofi, zic eu ca poate pune mai mult pret pe ospatari.
A.P.: - Va inselati. Nu-l cunoasteti. Presedintele nu pune pret pe opiniile altora in functie de profesiunile lor si, in general, are tendinta sa puna pret mai ales pe opiniile proprii. De exemplu, trebuie sa spun cinstit ca simt, in problema politicii externe a presedintiei, o certa precaritate. Si-asta nu pentru ca nu are consilieri buni. Nu consilieratul este cel care i-a lipsit. În locul meu a ramas o doamna foarte bine pregatita, pe care am invitat-o de la Externe. Cu toate astea, in cei cinci ani care au trecut cred ca profilul extern al tarii n-a avut nici relieful si nici macar ponderea pe care ar fi trebuit sa le aiba. Senzatia mea este ca dl presedinte pur si simplu nu se simte bine in postura de voiajor, ceea ce e paradoxal, de vreme ce, s-a ocupat cu calatoriile o viata intreaga. Ei bine, postura asta o evita cat poate. Daca are de facut o calatorie lunga, o scurteaza cat poate. E o limita personala, as putea spune. Nu se simte bine in situatii de protocol, de conventie diplomatica cu omologi. E o limita personala, dar nu e in regula ca, la nivelul presedintiei, limita asta personala a devenit o politica de stat. Faptul ca n-am avut vizite marcante si faptul ca dansul a batut mai ales marginile sunt lucruri care nemultumesc.

CTP: - Dl. Mircea Geoana ar fi un presedinte mai bun din acest punct de vedere? Dumnealui neavand, cu siguranta, aceasta limita personala.
A.P.: - N-ar fi mai bun, in niciun caz, pentru ca limitele dlui Geoana sunt de alta natura decat cele tehnice. El a invatat cum se face un protocol diplomatic, asta poate s-o invete oricine, daca are dorinta. Nu e, din punctul meu de vedere, optiunea cea mai buna, nici macar ca ministru de Externe. Chestia cu diplomatia e inteleasa, la nivel popular, foarte partial. Daca unul are clampau si surade cordial, se socoteste talentat. Nu e talentat.
CTP: - Dl. Crin Antonescu ar putea sa faca mai bine lucrul acesta?
A.P.: - Nu stiu, nu-l cunosc suficient de bine. Asa, are un aer pasabil. Dar nu stiu ce impresie ar face intr-un context international.

CTP: - Dar dl Duda?
A.P.: - Domnule Popescu, eu vorbesc de o anume disponibilitate pentru un dialog consistent si care sa dea o aura favorabila prezentei tarii in context international.

CTP: - Pe care dl Basescu nu o are.
A.P.: - Pe care dl Basescu n-o exercita. Nu stiu. Ca s-o ai, trebuie s-o practici. Deocamdata, dansul are aerul ca reduce la maximum acest tip de activitate, fie fiindca crede ca nu e importanta, fie fiindca nu-i place sa faca genul asta de lucruri.

CTP: - Si acest lucru e in favoarea tarii?
A.P.: - Nu e in favoarea tarii, bineinteles. De-asta sunt melancolic. Principalul repros pe care-l fac eu presedintelui este ca el nu poate intra in rolul institutiei pe care o reprezinta, fiindca are o personalitate individuala mult prea puternica. Or, fie ai o personalitate atat de puternica incat poti sa ti-o si domini si sa te acomodezi circumstantei in care te-ai pus, fie o ai insuficient de puternica, dar foarte conturata, si atunci modifici toate lucrurile din jurul tau ca sa se potriveasca cu temperamentul si optiunile tale. Cand esti in situatia de presedinte, faci si lucruri care nu-ti plac prea mult, dar trebuie sa le faci. Eu sunt sigur ca daca dl presedinte ar avea de ales intre un dialog cu un omolog al lui dintr-o tara a Uniunii Europene si o inspectie inopinata la santierul Giulesti, fara sa stea pe ganduri ar prefera santierul. Acolo se simte el mai util, acolo se simte bine.
CTP: - Atunci ati putea extrapola consecintele pentru Romania daca dl presedinte ar castiga un nou mandat si fireste ca va proceda la fel?
A.P.: - În conditiile de azi, o tara nu iese de pe harta pentru ca, intr-o perioada anumita, are o politica externa palida. Evident e mai bine sa n-o aiba palida. Lucrurile astea se pot insa oricand recupera, daca exista intentia de a o face. Nu e vorba ca Romania va fi izbita fatal. E vorba doar de faptul ca ea nu are iradierea externa, optima, ceea ce se reflecta si asupra investitorilor, si asupra amplasamentului geopolitic. Dupa mine, am manevrat foarte aproximativ episodul Moldova si o facem in continuare destul de aproximativ. Nu e nimic fatal, dar e departe de a fi ideal. Ar trebui sa se gandeasca presedintele Basescu, daca va fi reales, ca asta e o zona in care trebuie sa fie mai vocal. În orice caz, mult mai vocal decat in disputele cu ziaristii sau cu unii ministri, apropo de mici chestii locale.


Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000