Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Dumnezeu ca sef de campanie

Dumnezeu ca sef de campanie

prezidentiale 2014 vezi candidatii oficiali si neoficiali care vor intra in aceasta cursa 692x360 Dumnezeu ca sef de campanie
prezidentiale 2014 vezi candidatii oficiali si neoficiali care vor intra in aceasta cursa 692x360
Credinta afisata in mod ipocrit si interesat este mult mai aproape de blasfemie decit necredinta. Ateul pune existenta lui Dumnezeu intre paranteze. Nu asteapta nimic de la o instanta pe care o socoteste absenta si nu se sfieste sa-si declare public convingerile, fie ca le numeste „agnosticism”, „libera cugetare”, „materialism dialectic” etc. Dar cel care face din Dumnezeu un „tovaras de drum” rentabil, un instrument al propagandei electorale, un argument (strimb) de onorabilitate, pacatuieste grav. Ateul poate spera sa fie mintuit, daca bilantul faptelor lui bune e convingator si daca Judecatorul suprem ii acorda iertarea Sa (dupa reguli pe care nu le putem traduce in limbajul previzibil al justitiei omenesti). Dar manipulatorul sfruntat, cel care mimeaza evlavia ca sa cistige voturi, cel care gesticuleaza pravoslavnic de dragul succesului popular, acela „ia in desert numele Domnului” si isi risca sufletul. Dar nu vreau sa ma transform eu insumi in „judecator”. Pina sa ajungem la teologie si la problema mintuirii, avem la indemina argumente ceva mai omenesti pentru a amenda brusca inflamatie mistica a unora dintre „jucatorii” nostri politici. Mai intii e vorba de pura nerusinare. Daca pina de curind n-ai dat semne de „imbisericire”, de ritualism riguros, de contact pios cu ierarhiile ceresti si pamintesti, e jenant sa afisezi dintr-odata mari atasamente pentru moaste, hramuri, si pelerinaje. Una e sa-ti dai ochii peste cap dinaintea presedintelui tarii, sub povara ignorantei proprii, alta e sa-ti dai ochii peste cap pe la icoane si pe sub straie de preoti. Nu poti trece, fara explicatii, cu un fel de naturalete toanta, de la tricoul Che Guevara la exhibarea voios smerita a insemnelor credintei, cu scopul vizibil al unui spor de simpatie electorala. Dincolo de nerusinare, se intrevede, sa-mi fie iertat, si o anumita forma de prostie. Fie si o modesta functionare a inteligentei ar trebui sa-ti spuna ca genul asta de „convertire” festiva nu e credibil, da prost, dezvaluie defecte omenesti nu tocmai eligibile: lipsa de caracter (versatilitate „lucrativa”), dispret pentru electorat (miza pe „naivitatea” unei populatii, gata, oricind, sa accepte falsul), prost gust, lipsa de respect pentru o traditie a invocarii transcendentei, in care calculul politic, minciuna, prefacatoria, retorica gaunoasa, exhibitionismul, inselatoria nu au ce cauta. Admit ca unii se pot lasa pacaliti. Constat cu tristete si ca unii dintre ierarhii nostri consimt cu prea multa usurinta la transformarea evlaviei in spectacol de campanie. Dar, oricum, depling ideea netrebnica a unor actori politici de a-l folosi pe Dumnezeu ca purtator de steag in penibile confruntari lumesti si de a dezonora credinta, folosind-o ca simpla materie prima a unei coreografii de iarmaroc. Ideea de a folosi ca arma de partid problematica delicata a Revelatiei, a tensiunilor inter-confesionale, a emotivitatii primare, pentru care Iisus e „oltean de-al nostru”, dovedeste o insuficienta sufleteasca, o neglijenta spirituala, o grosolanie strategica, demne de aruncat la cos, printre atatea alte rebuturi si mirsavii ale vietii noastre publice. Cititorul isi va fi dat seama ca cel care mi-a provocat aceste reflexii este dl. Victor Ponta. Dar nu e nevoie sa fii prea echidistant, ca sa observi cit de usor a adoptat si opozitia aceeasi jalnica demagogie. Din unirea PDL cu PNL a iesit – surpriza! – „Alianta Crestin Liberala”. Prin urmare, daca zice dl. Ponta, intr-un studiou vag neo-protestant, „Cred in Dumnezeu!”, sar si atletii dreptei noastre si isi pun crucea pe chipiu! Ati auzit, pina acum, vreo predica a dlui Ioan Oltean? Vreo declaratie de credinta a dlui Blaga? Ati perceput vreo procupare pentru problemele Bisericii pe ordinea de zi a noii aliante? Au d-nul Mihai Voicu sau doamna Alina Gorghiu de raportat vreo rapire la ceruri? Sau poate grupul cu adevarat mistic a trecut la dl. Tariceanu. El insusi, ca si dnii Chitoiu, Stroe si Gerea, ar fi, cu alte cuvinte, adevaratii purtatori de stigmate ai liberalismului renascut… Nu subinteleg ca, printre politicienii nostri, n-ar exista si oameni credinciosi. Dar fulguranta inregimentare a unor formatiuni intregi si a unor „corifei” necopti sub steagul crucii e necinstita si ar trebui sa conduca la descalificarea prompta a „combatantilor”. Dupa cum se poarta, mai toti ar merita martirajul unui esec electoral. Macar ca sa afle, fie si in ceasul al doisprezecelea, ca semnul crucii fara experienta crucii nu face doi bani.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000