Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Cu toata viteza spre comunism

Cu toata viteza spre comunism

Cand votezi liste, alegi o impresie. Conteaza, bineinteles, si cine se afla in capul listei, dar, cu cat e mai mare aria de acoperire a forului, cu cat decizia va fi mai departe de tine, cu atat numele celor care-ti cer votul se vor “estompa” in favoarea unor impresii. Cand stampilezi, de pilda, o lista pentru un consiliu judetean, pe unii ii cunosti, de altii poate ai auzit, si-atunci relatia cu ei, la fel ca partidul din care fac parte, iti influenteaza alegerea intr-o masura semnificativa. Dar, pe masura ce creste distanta dintre casa ta si locul unde se strang “alesii” – controlul tau, inevitabil, scade, si-atunci te agati de asemanari, de senzatii, de urme ale unor idei, de lucruri pe care crezi ca le stapanesti, mintindu-te ca asta iti face votul mai intemeiat. (E un mecanism psihologic firesc, la fel ca atunci cand cineva iti povesteste ca a fost intr-o tara despre care nu stii mai nimic si, ca sa nu scazi in ochii sai, dar nici in ai tai, ii spui ca ai si tu un prieten care a fost pe undeva, prin zona, poate nu in acelasi loc, dar, oricum, nu esti tabula rasa, ai si tu o referinta, ceva, acolo, un comentariu de facut, deci nu te poate lua nimeni pe nepregatite…) Alegerile pentru Parlamentul European ne-au luat, evident, pe nepregatite. Stim putine despre modul in care functioneaza UE si aproape nimic despre felul in care ne-au reprezentat europarlamentarii din mandatul 2009-2014, incat votul de acum n-a fost decat o expresie a frustrarilor interne, o seama de afinitati locale si, cum ziceam, de impresii. (Daca vom fi chemati vreodata sa alegem un parlament mondial – praf in ochii lumii -, atunci sa te tii domnie a cliseelor…) Sa le luam pe rand. Mircea Diaconu a obtinut atat de mult, mai mult decat partide cu pretentii, pe baza impresiei, inoculata de Antena 3, ca “marele nostru actor a fost nedreptatit”. In mentalul colectiv el era, oricum, o victima (profesorul Gorea din “Filantropica”), un om cumsecade si curajos (insuratelul din “Buletin de Bucuresti”), un baiat simplu si cuminte (Romi din “Profetul, aurul si ardelenii”). Ii mai trebuia propaganda aferenta pentru ca multimea sa faca legaturile inconstiente si sa se transforme in protector, intr-un Ilarion Ciobanu care-si apara fratele de rele si-i reda viitorul. Partidul Miscarea Populara e scindat intre “impresia Basescu” si “impresia Udrea”. Prima zice – “aici s-au grupat cei care vor sa continue campania anticoruptie”. Cealalta - “O fi Basescu barbat hotarat, dar, cand vine vorba de femeia asta, judecata ii coboara sub buric”. Cum sa fii doctor in teologie, ca Baconsky, sau decan de facultate, precum Cristian Preda, si sa n-ai atata onoare intelectuala incat sa te opui asocierii cu Elena Udrea, ba, mai mult, sa accepti ca ea sa devina vector de imagine si purtator de cuvant al partidului tau cel nou, capabil de crestere? Cum sa te voteze nemultumitii, decentii si docentii daca tu esti o carpa in fata unei persoane care sfideaza toate idealurile din cartile tale dragi? Daca PMP a fost tras in jos de “impresia Udrea”, PDL s-a ridicat pe “impresia Macovei”, altfel ar fi adunat, probabil, mai putin de 10%. Imaginea Monicai Macovei de persoana eficienta si neinduplecata a salvat temporar partidul, care se scufunda sub conducerea nu-mai-mult-decat-organizatorului Vasile Blaga. Desi cap de lista, Theodor Stolojan a fost inexistent in campanie, iar lui Traian Ungureanu, politica i-a obnubilat vocea originala si scriitura dezlantuita. A propos de capi de lista (si cu asta revenim la “estomparea” numelor in favoarea unor impresii), la aceste alegeri au lipsit “locomotivele”. Mihai Razvan Ungureanu si Mihail Neamtu n-au reusit sa-si duca micile partide la Bruxelles si de-acum e limpede ca ei sunt, maximum, niste lideri urbani, incapabili sa trezeasca rezonanta in electoratul mai putin educat. Corina Cretu (PSD) si Cristian Preda (PMP) sunt anonimi la nivel national, iar Norica Nicolai – cum s-o pui pe Norica Nicolai in fruntea listei? Oricat de fidela ar fi fost partidului, cum sa impanzesti satele cu chipul ei, imaginandu-ti ca asta va propulsa PNL-ul? Si ajungem si la PSD. Cum se mentine PSD la acest nivel? Lasand deoparte aparatul de partid, care e cel mai extins, m-am intrebat – asa cum banuiesc ca faceti si unii dintre dumneavoastra – de ce atatia romani continua sa voteze PSD. Cauza, cred, e tot o “impresie”. Desi se declara de stanga, PSD este, de fapt, cel mai conservator partid din Romania. Liderii PSD nu au nici o retinere (si nici o rusine) in a vorbi despre valori traditionale si in a face apel la institutii pe care romanul le respecta. (Din aceasta perspectiva, Romania se alatura, paradoxal, curentului european de chestionare a deciziilor suprastatale si de reafirmare a identitatii.) Pentru asa-zisa dreapta urbana, a te asocia cu Dumnezeu inseamna a fi mai putin european. Inchipuitilor din PDL sau PMP, credinta li se pare o pata uleioasa pe gulerul alb, o eroare pe care trebuie sa o ascunda, nu cumva sa fie admonestati de Europa cea laica. Ei bine, PSD n-are aceasta problema. PSD minte cu pragmatism (in sensul doctrinar al acestui termen, “e adevarat ceea ce e util”). Zic sondajele ca romanii sunt, in majoritate, credinciosi? Le spunem ca si noi, PSD-istii, suntem. Zic cercetarile sociologice ca romanii au incredere in Biserica si in Armata? Noi, guvernul PSD, alocam fonduri si uneia, si alteia. Zic studiile ca romanii manifesta un complex de inferioritate si cauta validarea Vestului? Pedalam pe orgoliul national – “ce, noi suntem mai prejos decat aia?”. Mandrica! Si mai e ceva. Ceva esential, care vine din fibra acestui partid, si pe care celelalte partide si-l refuza. Romania nu e doar cea din Bucurestiul apasator, din Clujul aflat mereu in competitie (inutila) cu Capitala, din Timisoara contrastelor (cu al sau primar, in comparatie cu care Funar era un tip discret si rational) sau din Iasiul caruia i se reteaza identitatea. De bine, de rau, in aceste locuri, si in celelalte orase mari, pulseaza idei, se nasc initiative si companii cu viata proprie, exista dezbateri si presiune asupra autoritatilor. Dar mergeti in orasele mici, acolo unde traia o singura fabrica de pe urma careia mancau toate familiile, mergeti in satele pe unde nu trec sosele europene, iesiti dintre nuantele modei si de pe Facebook-ul obsedant si, ca la un semn, va veti intoarce, simplu, in anii ’80. Acolo e fieful blurat al PSD-ului, e lumea celor care isi trag seva de la televizor, a celor care sunt la zi cu ultimele evolutii dintre Bianca si Slav, care nu rateaza niciun episod din “Suleyman” si care, seara de seara, cu buna-credinta, ii urmaresc pe cei platiti sa fie de rea-credinta. Acolo, in Romania anilor ’80, oamenii voteaza cu “impresia Ponta”. Pe el il vad zilnic, el, premierul Mandrica, le alimenteaza frustrarile si nevoia de revansa. Revansa fata de Basescu, care le-a taiat salariile, revansa in fata Europei, care nu-i apreciaza cum se cuvine, revansa impotriva vietii care le trece anost, la serviciu si la televizor. Acolo, in orasele care apar la stiri numai cand e vreun accident sau vreo crima, in satele unde batranii isi tot asteapta copiii ramasi la munca in strainatate, acolo nu razbat nici MRU, nici TRU, nici Neamtu, nici francezu. Acolo se voteaza asemanatorul, cunoscutul, auzitul, repetatul, inc-o data si inc-o data. Acolo, pe langa vitrine cu bibelouri neatinse, asezati in fotolii nemiscate de ani de zile ori intinsi pe macaturile mostenite de la parinti, oamenii sustin ceea ce inteleg si inteleg ceea ce le seamana. De aceea nimeni nu propune un proiect national destinat taranilor, de aceea nu rasare vreo viziune pentru orasele inerte, de aceea pensionarii nostri nu isi imagineaza restul vietii decat ca pe un foc mic care se va stinge. PSD n-are niciun interes sa scoata Romania din anii ’80, iar opozitia, chiar si atunci cand se incumeta sa-si bage tocurile prin balega, nu poate face diferenta dintre o gasca si o rata.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000