Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Cand traiesti intr-o tara de rahat

Cand traiesti intr-o tara de rahat

0,,15772499_303,00 Cand traiesti intr-o tara de rahat
0,,15772499_303,00
Cred ca orice jurnalist din aceasta tara trebuie sa citeasca raportul Comisiei Europene. Si sa-si puna cateva intrebari.Si mai cred ca orice jurnalist din aceasta tara trebuie sa citeasca postarea lui Catalin Tolontan despre ce facea George Copos cand era puternic. Eu m-am gandit mult la ce a scris Tolontan. Pentru ca, inevitabil, mi-am amintit cateva episoade pe care poate as fi vrut sa le uit. 2007. De luni bune bajbaiam pe langa un subiect. Intrebam, cautam, nu se lega nimic. Nimeni nu-l stia, cine era logic sa-l stie se schimba la fata cand ii intrebam de Catalin Voicu. De vreo opt ani ma ocupam deja de PSD iar ca acreditat pe Cotroceni pe ultimul mandat al lui Ion Iliescu mi se parea o greseala impardonabila sa nu-l stiu pe Voicu. De Mitica Iliescu auzisem. Numele imi trecuse pe la ureche de multe ori. Nu-l intalnisem efectiv niciodata. Stiam ca avea o oarecare influenta. Dar nu realizam cat de mare si...repet, nimic nu se lega. In 2007, ajungeam des si pe la Parlament. Cum-necum, ochii tot pe Voicu imi cadeau. Intr-o zi, il prind pe camera semnand condica de prezenta si pentru altii. Il iau la intrebari. O ia la fuga pe tot holul de la P1. Din reactii, imi dau seama ca nici nu voia sa fie filmat. Si mai interesant, gandesc. Raman atent la personaj. Din ce facea, tot timpul lasa impresia ca se pitea. Ca nu voia sa fie vazut. In mai, in plina suspendare din functie a presedintelui Basescu, conducerea redactiei imi spune ca ar fi bine ca eu sa ma ocup de acum inainte de Palatul Cotroceni, de presedintele Basescu. Sa-mi folosesc incisivitatea acolo.Eu protestez. Ce treaba aveam eu cu administratia Basescu? In plus, nu stiam efectiv niciun consilier. Nu fusesem niciodata acreditata pe PD. Nu ma interesa subiectul, domeniul. Ma saturasem de Cotroceni. Ma ocupasem de administratia Constantinescu si Iliescu. Mai mult, realizam ca e un fel de misiune imposibila avand in vedere ca insusi Dan Voiculescu se aflase in fruntea comisiei de suspendare. Cum sa afli informatii de prima mana de la niste oameni pe care nu-i cunosti, cand patronul tau suspenda seful statului? Doua saptamani ma cert cu conducerea redactiei. Pana la urma, cedez. O iau ca pe o noua provocare. Ma ocup de Cotroceni.Intre timp, din cand in cand, inevitabil mai ajung si pe la PSD. Aflu ca Marian Vanghelie are o mare problema cu mine. Ce treaba aveam eu cu Vanghelie? Niciuna. Ceva nu se lega. Aflu ca si Mircea Geoana are o problema cu mine. Ce-i facusem eu lui Geoana? Nimic. Imi transmite, prin intermediari, ca nu e adevarat. Tot nu se lega. Ceva nu era ok. Intr-o seara, ma apuc sa scriu de Voicu pe acest blog. Se poate verifica. 14 septembrie 2007. Urmeaza sfaturile: nu e deloc bine ce faci, ai sa vezi. 2008. Am continuat sa scriu de Voicu. Tot pe blog. Catalin Voicu candida pentru un nou mandat in Parlament, in sectorul lui Vanghelie. Se mutase din Bacaul lui Hrebenciuc, in sectorul 5. In timp, incepusem sa fac din ce in ce mai bine legaturile. Imi devenise aproape clar ca intrebarile mele despre Catalin Voicu- Mitica Iliescu iritase rau PSD. "Incisivitatea" mea era buna numai la Cotroceni, pentru ca nu mai era acceptata de ei. Intr-o noapte, absolut intamplator, descopar ca ma urmareste o masina. Ma mutam. Nu aveam timp ziua, o faceam dupa serviciu. Doi indivizi la 2 dimineata, in bezna totala, citeau ziarul in masina in fata scarii mele. Am zis- sunt nebun, nu se poate sa fie adevarat. Le iau numarul si ma duc la ei. Ma apropii, si ei dispar. Verific numarul zilele urmatoare. Era fals. Decembrie 2008. Negocierile pentru formarea Guvernului PDL-PSD. Catalin Voicu vrea neaparat sa fie ministru de Interne. Scandal in PSD, in Comitetul Executiv. Presa il cauta pe net. Singurele referiri despre profilul acestui om duceau la blogul meu. Incep discutiile pe unele televiziuni. Ziaristi ma suna sa ma intrebe. Evit sa mai raspund, dar continui sa scriu. Simteam iritarea unei parti din conducerea redactiei. Ianuarie 2009. Ministrii de Interne incep sa pice ca popicele. Imi era clar in ce film eram. Eram eu si...restul lumii. Postul il sustinea in subteran pe Voicu si fatis pe Vanghelie, Mitica Iliescu, Geoana - candidat la Presedintie. In vara lui 2009, apar dezvaluiri, apar scandaluri puternice, DGIPI, se rupe Guvernul, Vanghelie se intalnea cu Mos Craciun pe banca in parc, era cea mai tensionata campanie prezidentiala. Pentru mine, multe aveau o explicatie. Constant, scriu pe blog. Intr-o zi, un moment tensionat in redactie care n-avea nicio legatura cu mine, ci cu altcineva. Dintr-o data mi se striga apasat de catre cineva din conducere: "Ei tu opreste-te cu blogul ala. Opreste-te cu Voicu ca nu mai pot. Opreste-te daca nu vrei s-o patesti rau". N-am zis nimic. Dar nopti intregi n-am dormit. Zilele urmatoare am cautat explicatii. Nu era normal ce se intampla de foarte mult timp. Insa toti dadeau din umeri. Ešinea de demnitatea mea sa nu ma opresc. Etiam ca am dreptate. Ei am zis din nou: nu ma opresc, orice ar fi. 21 Octombrie 2009. Eram la BEC. Geoana isi depune candidatura la Cotroceni in aceeasi zi cu presedintele Basescu. Nebunie, oboseala, sustinatori, cabluri, inghesuiala fantastica. Fiecare se lupta pentru cel mai bun unghi. Geoana vine primul. Lume multa. Se urca in lift. Langa el, Vanghelie care ma opreste si rabufneste brusc: "Ei tu, baga-ti mintile in cap, pricepi? Cu Voicu esti intr-o mare eroare! Sa vii in birou la mine sa-ti explic eu cum e cu Voicu, ma auzi?" "Nu sunt in nicio eroare, nu e adevarat. Iar la dumneavoastra in birou nu calc"- i-am zis. Stiam ca, teoretic, Vanghelie nu prea are ce sa-mi mai faca. Dar niciodata nu poti sa ghicesti chiar tot... 9 Noiembrie 2009. Deja stiam pe cazul Voicu toate legaturile importante. Stiam si ca Mitica Iliescu se reactivase foarte puternic. Stiam ca suna ziaristi. Presedintele Basescu, candidat la prezidentiale, face declaratii pe aeroport. Pleaca la Berlin. 20 de ani de la caderea Zidului. Pleaca cu un tanar pe care-l prezinta public, un tanar a carei mama fusese ucisa la Timisoara, in timpul evenimentelor din 1989. Evenimentul este transmis in direct, in conditiile in care postul nu dadea in direct aproape nimic din ce facea candidatul Basescu. Brusc, incepe o agitatie ciudata. Cineva luase foc. Etiind ca legaturile lui Mitica incep de dinainte de `89, am un feeling. Zic- nu se poate...Cineva fusese sunat si informase conducerea redactiei ca "oameni din apropierea presedintelui Basescu" au ucis-o de fapt pe mama baiatului.Sunt chemat si rugat sa scriu eu materialul cu care trebuia sa inceapa jurnalul principal al zilei. Ba, mai mult, eu sa fac si o transmisie in direct pe tema asta - din care sa reiasa ca presedintele Basescu, candidat la Presedintie, acoperea si era, de fapt, in stransa legatura cu criminalul mamei baiatului.Aveti vreo dovada, ceva? - am intrebat. Nu, cauta si tu, vezi tu, te descurci...- a fost raspunsul aproximativ.Am simtit atunci, efectiv, cum vad stele verzi. Adica eu trebuia sa acuz un presedinte al Romaniei ca acopera criminali? Cam asta era esenta. Am zis ca eu nu fac asa ceva. Cu orice pret. Mi s-a spus ca trebuie s-o fac. Ei trebuie s-o fac neaparat eu. Scandal, cearta. Mizeriile lui Mitica Iliescu sa le faca cine-o vrea. Eu, niciodata. Mi se spune iar ca trebuie sa ma potolesc cu Voicu si cu Mitica Iliescu, ca voi lua amenda pentru ca nu ma supun cererilor redactiei. Eram oricum dispus sa demisionez. Amenda n-am luat. Ar fi fost prima din viata mea. Dar materialul a fost scris de conducerea redactiei si difuzat. Urmatoarele saptamani tensiunea se mentine intre mine si conducere. 11 Decembrie 2009. Dupa cinci zile de turul doi al prezidentialelor, Catalin Voicu este saltat de DNA din fata casei. Eram la Bruxelles, la Consiliul European. Am zis- gata, s-a terminat. Inseamna ca nu sunt nebun. Dar nu se terminase. In tara ajunsa, devin un fel de inamic public al unei parti din conducerea redactiei. Nu aveam voie sa vorbesc cu nimeni pe subiect, nu aveam voie sa discut nici cu colegii care ma intrebau- "el nu are ce informatii sa dea pe acest subiect", postul il prezenta pe Voicu drept o victima a sistemului. Ma sunau si colegi din presa. Ma invita sa vorbesc la posturile lor de Voicu. Cer permisiunea conducerii redactiei stiind ca n-am nicio sansa. Normal. Mi se spune ca n-am voie. Am un contract cu postul ce presupune exclusivitate. Corect. Dar blogul meu n-avea legatura cu contractul. Evident ca nu ne intelegem. Ma epuizase psihic oricum toata povestea. Etiam ca vena si puroiul erau atat de mari si intinse in ultimii 20 de ani, incat oricine va face eforturi sa-l acopere pe Voicu se va discredita. Ei s-au discreditat. Cu buna stiinta unii. Pentru cunoscatori, amintesc doar halucinantul episod Locic. Pe care, deloc suprinzator si pe alta speta, l-am vazut acum ceva timp, intr-o oarecare masura, reeditat. Ce-a urmat dupa aceea este public. Stenogramele, nebunia, judecatori, politisti, procurori, politicieni...Pe 1 iunie 2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a condamnat pe Voicu la 5 ani de inchisoare cu executare. Decizia nu e insa definitiva. Pana pe 25 februarie 2013, cand se judeca recursul, Voicu este nevinovat. 6 Decembrie 2012. Mai multi oameni de afaceri din Buzau si jurnalisti simpatizanti USL, sunt controlati economico-financiar de Serviciul de Investigare Fraude din cadrul I.P.J. Buzau. Ordinul a fost dat de colonelul deputat PDL-Cezar Preda, prin intermediul serviciilor de informatii. Totodata mai multi politicieni USL au fost monitorizati si ascultati ilegal de catre anumite servicii. Deci, istoria se poate repeta oricand.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000