Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Andrei Plesu, despre gazetari si oameni politici de plastilina

Andrei Plesu, despre gazetari si oameni politici de plastilina

646x404 Andrei Plesu, despre gazetari si oameni politici de plastilina
646x404
Prin „filtrul“ Antenei 3, viata noastra politica se vede ca un amestec de vodevil, farsa si melodrama. Un carnaval de duzina. O chermeza scapata de sub control. Nici altii n-o scot la capat mult mai curatel. (De la o vreme, de pilda, B1 si-a facut un obicei din a invita la dezbateri „fine“ pe Vadim Tudor, un domn rumeior, cind isteric, cind jucaus, din categoria celor care isi epateaza publicul cu citate – uneori false – si cu date istorice de liceu. Pe scurt, „un erudit”). Dar „ideologic” si strategic vorbind, alte posturi sunt, macar, previzibile. Antena 3 e de o „maleabilitate” ametitoare. Atletii ei n-au scrupulul consecventei, al coerentei logice, al unor principii cit de cit constringatoare. Se simt mereu legitimi, au mereu dreptate, chiar daca retorica si tintele lor arata astazi pe dos decit ieri. Nu zic, convertirile, reevaluarile, schimbarile de picior nu pot fi interzise. Dar alternanta circulara „pupat-scuipat-iar pupat-iar scuipat” nu indica autenticitate, discernamint, interioritate vie, ci, pur si simplu, o gindire de plastilina, dictata de interese si umori nesistematizabile. Un exemplu caracteristic: lupta impotriva securistilor si pietatea omagiala pentru victimele lor, comemorarea lui Liviu Babes, conversatia tandra cu surorile dlui Coposu au loc, toate, in studiouri patronate de un securist recunoscut ca atare, partas la tribulatiile regimului comunist, adica tocmai ale regimului responsabil de abuzurile politiei politice si de suferintele victimelor. Adesea, printre comentatori se afla si S.R.Stanescu, activ si el, potrivit propriilor declaratii, in „sistem”. Cum sa numim tipul asta de nonsalanta? Cinism? Nesimtire? Dispret pentru telespectatori? Sau recadem in fineturile dostoievskiene ale „turnatorilor buni” si „turnatorilor rai”? „Ai nostri” buni, „ai lor” rai. „ Dragutule, tu ce vrei sa te faci cind o sa fii mare? Predicator? Activist social? Fata-n casa? Sef de sala? Un singur lucru sa nu incerci: gazetaria. Nu de alta, dar e o meserie care obliga, intre altele, la o buna cunoastere a limbii romane." Doi ani la rind, Antena 3 a luptat aprig pentru victoria USL. Acum descopera brusc dejectia „dezamagitoare” a partii liberale din alianta. Crin Antonescu, altadata erou prezidentiabil, virf de lance in razboiul anti-basist, a devenit cirpa de sters pe jos a naravasului Gadea. „Schimbarea la fata” nu se face insa cu scuzele de rigoare, cu o minima recunoastere a greselii. impricinatii nu fac distinctie intre „dezamagire” si eroare. Daca aduci in platou un lautar de cartier, il prezinti ca fiind Frank Sinatra si observi, ulterior, ca e, totusi, un biet lautar de cartier, nu te poti justifica spunind ca esti dezamagit. Trebuie sa spui ca ai ales brambura, ca nu te pricepi, sau ca ai avut motivatii impure pentru a promova o non-valoare. Pe scurt, ca te-ai inselat si - ceea ce e mai grav - ca ai inselat milioane de alegatori. Am urmarit si eu, ca si altii (dovada ca ratingul e un criteriu foarte aproximativ: unii se uita fara adeziune reala, perplecsi, plictisiti, sau cu pofta de circ), am urmarit, zic, dialogul Antonescu-Gadea. Dl. Gadea a fost in linia deja cunoscuta a personajului pe care il intruchipeaza: un baiat nervosel si sentimental deopotriva, pendulind intre scincet umed si furie racnita. O obraznicatura cu veleitati inchizitoriale. De cite ori il vad, imi vine sa-l intreb: „Dragutule, tu ce vrei sa te faci cind o sa fii mare? Predicator? Activist social? Fata-n casa? Sef de sala? Un singur lucru sa nu incerci: gazetaria. Nu de alta, dar e o meserie care obliga, intre altele, la o buna cunoastere a limbii romane. (Trebuie sa stii, de pilda, ca „a ultragia” e un verb tranzitiv, nu reflexiv: nu poti spune „cum sa nu ma ultragiez?”, decit daca vrei sa spui ca ai facut ceva ofensator la adresa ta insuti). Alt risc al meseriei este „transferul” care se produce, uneori, daca esti mai slab de inger. Tot stind de vorba cu premieri, ministri, presedinti de partid si celebritati de tot felul, incepi sa crezi ca esti si tu un picut ministru, un picut politician de virf si, in orice caz, ditamai vedeta. Fandacsia-i gata!“ "Pai n-au trait ei doi ani la rind, invaluiti in zimbete si ochiade, „prieteni” de cursa lunga, ingerasi amorosi, gata sa ne scape de demonicul Basescu?" In conversatia cu Crin Antonescu a intervenit, cu suverana lui autoritate, si Mircea Badea, care practica, seara de seara, o veselie de piculina, cu unele accente de joagar. Cit despre Crin Antonescu insusi, calm in aparenta, dar, ca de obicei, lipsit de anvergura reala si „cordial” in mod inadecvat si perdant, nu pot decit sa sper ca a invatat ceva din experienta cu pricina: a putut vedea, pe pielea lui, cum e sa fii „executat” la postul de televiziune care, mai ieri, iti cosmetiza portretul. Pe de alta parte, tot de plastilina e si ”verticalitatea” lui. A descoperit, brusc, ce defecte suparatoare are Victor Ponta. Pai n-au trait ei doi ani la rind, invaluiti in zimbete si ochiade, „prieteni” de cursa lunga, ingerasi amorosi, gata sa ne scape de demonicul Basescu? Iar cind unii si altii vorbeau de defectele fiecaruia, nu erau aceia stigmatizati, deindata, ca „basisti”? In acelasi timp, cu privire la grave defecte ale lui Ponta, s-au pronuntat vehement (mergind pina la suspiciunea de ”securism”) si Radu Tudor si Mircea Badea. Acum, brusc, Ponta e prizabil. „The bad guy” e Crin. Dar noi cu cine votam? Pe cine (si cind) sa credem? De ce am fost mereu pacaliti? Din tot grupul, trebuie sa recunosc ca cel mai amuzant (pentru ca neobisnuit de plicticos) e dl. Ciuvica: cu o singura idee (Huo Basescu!) si cu un vocabular de cca. 500 de cuvinte (dintre care jumatate sunt derivatii ale adjectivului „basist”), el pare singurul ins consecvent, „incremenit” intr-o monomanie bosumflata. Uimitor la toti e faptul ca de cite ori deschid gura, indiferent ce spun, indiferent daca e hais sau cea, indiferent daca e invers decit ce-au spus deunazi, au tonul si impostatia oracolului: sunt „condamnati” sa aiba dreptate, stiu adevarul, sunt nesmintit de partea cea buna, de partea poporului (si a dlui Voiculescu). Nu tu o umbra de indoiala, nu tu o mica melancolie, nu tu o minimala confruntare cu defectele proprii. Oameni fericiti! Stapini pe soarta si pe sufletele noastre, asfixiati de euforia calitatilor si a convingerilor lor, au, toti, aerul ca sunt singurii cetateni romani care se distreaza de minune, feriti de hamletizari inutile, platiti (bine!) ca sa faca ce le place. Oricum, sunt singurii cetateni romani care pot balacari pe oricine, dar care nu suporta sa-i atingi nici cu o floare. Atita-ti trebuie! Vei fi „vedeta” de o seara a unui „obiectiv” linsaj. Dar fiindca vorbiram de oamenii fericiti care traiesc cu o reprezentare glorioasa despre virtutile si reusitele lor, nu pot sa nu observ cit de complezent cu sine este, la rindul lui, presedintele nostru. L-am auzit, de curind, declarind ca daca ar fi fost el capitanul Titanicului, Titanicul nu s-ar fi scufundat! Sper ca glumea. Nu sunt insa sigur. Altadata l-am auzit spunind ca ar fi un „excelent” prim-ministru. Se poate. Dar n-ar fi mai cuviincios sa astepte s-o spuna altii? Pina una-alta, ne aflam intr-o dilema: ce e de ales intre figurinele de plastilina ale guvernantilor si ale suporterilor lor pe de o parte si betonul fisurat, prefabricat al opozitiei, pe de alta? Poate ca un prim pas ar fi sa descoperim un politician, unul singur macar, dispus sa-si inventarieze public metehnele, derapajele (trecute si actuale), slabiciunile. Ar fi o forma de cuviinta, de onorabilitate, de realism pentru care mi-as da imediat votul. Dar avem un electorat pentru acest tip de sinceritate?

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000