Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
16 noiembrie. Fapte nu vorbe

16 noiembrie. Fapte nu vorbe

Uite ca azi se face anul de la alegerile prezidentiale. Un an care pe fond a fost pierdut de Romania. In care a ratat oportunitati importante, incepand cu cele pe plan extern si culminand cu cele legate de economie, justitie si sanatate – pe plan intern. Venit pe o dorinta incredibila a oamenilor de a nu se sinucide colectiv cu Ponta ca presedinte, si in urma unei campanii electorale in care DNA si altii au jucat rol de Opozitie, Iohannis si-a indeplinit rolul istoric chiar pe 16 noiembrie trecut. Singurul candidat care putea sa il bata pe Ponta era un USList, Basescu nu o crescuse decat pe Udrea. Asa ca ce putea sa fie mai frumos decat ca cel in a carui imagine Antena 3 si celelalte canale (TV) investisera atat sa le ia tot lor caimacul. Te umfla si rasul cand iti aduci aminte vanzoleala din studiourile Antenelor, unde jurnalisti transpirati de emotie se agitau neintrerupt cand Iohannis fusese propus ca prim-ministru si cu voce pitigaiata tot se dadeau controlori de trafic aerian (citez din memorie): Avionul lui Klaus Iohannis a decolat din Sibiu – Avionul lui Klaus Iohannis mai are putin si aterizeaza la Bucuresti – Avionul lui Klaus Iohannis a aterizat la Bucuresti! Freamat si emotie din plin. In fine, a meritat. Dimineata zilei de dupa infrangerea lui Ponta a fost una dintre cele mai frumoase. Cerul parca era mai albastru, pasarile parca ciripeau si mai melodios, era o alta dimensiune. Asa e cand eviti haul in ultimul moment. Societatea romaneasca a aratat ca unul care fuge din ce in ce mai repede spre prapastie, sare, si cand sa pice i se deschide parapanta. Mandatul lui Iohannis a inceput in forta. Fulgerator. Un discurs moral-educativ de tip “BD intra in actiune” tinut in fata parlamentarilor, si un palton aruncat la Paris. Au urmat apoi numirile a doi insi la Servicile Secrete, dat din palme la legile Big Brother, aprobarea maririi lefurilor demnitarilor (pentru astia trebuie gasit alt cuvant), si balbe in problema refugiatilor. A mai fost di proiectul esuat cu impunerea primei doamne. In rest oceane de tacere di multe seri petrecute pe facebook. Pana la tragedia din #Colectiv, omul avea cumva o viata linistita. Venit la Cotroceni cu sloganul Fapte, nu vorbe, el incerca sa respecte asta. Fiind o persoana meticuloasa care isi respecta cuvantul dat, si fiind constient si el ca faptele nu prea sunt, nu prea vorbea si scrijelea pe peretele de facebook. Si-a asumat. Si ca semnal, dupa plecarea purtatoarei de cuvant, nici nu a mai luat pe altcineva. Ca purtator de Tacere poate fi bine-merci si el. Iar cand chiar e musai ii da Mihalache bunatati de prime-time. Dar la Iohannis nu aduce anul, ce aduce ceasul. Dupa Martea Alba cu zeci de mii de oameni strigand Oprea/ Nu rezisti/ Nici cu mii de securisti, lucrurile s-au precipitat, Ponta a fugit si guvernul cel mai competent care ofera Justitiei cazuri pe banda in sfarsit a crapat. Dar nu numai Ponta fuge. Fuge si PNL-ul. De guvernare. De un an. Si fuge si Dragnea, ca e condamnat penal si are infatisare pe 23 noiembrie. Si atunci erau doua solutii. Guvern pentru un an sau alegeri anticipate. Sigur, alegeri anticipate e democratic sa faci atunci cand ai o situatie ca asta. Dar pe cine mai intereseaza democratia in Romania? La cum intra la apa lucrurile la noi, din Democratie si Stat de drept a ramas doar Stat de drept, iar in curand daca nu suntem atenti, la moda va fi numai Stat drepti. In fine, dupa un proces care a fost destul de teatral, a fost propus un premier. De data asta nu e Stolo. E Ciolo. Tehnocrat, o cariera fulminanta, avansat la exceptional pe unde a fost, aplaudat. Si a facut si o lista. Lista lui, cica. Lumea vorbeste de ea, analizeaza om cu om. Sigur, e si asta de facut. Insa probabil este momentul sa vorbim despre reguli. Este momentul sa vorbim despre ce sa faca si ce trebuie sa nu faca Guvernul.Oamenii din Guvern par diferiti. Totusi ceva pare sa ii uneasca. Printre altele, si faptul ca multi dintre ei inteleg crystal clear concepte ca disciplina si misiune. Deci va fi decisiv ce misiune vor primi. Pe asta trebuie sa ne concentram, nu neaparat pe oameni. Guvernul asta nu e un rezultat al Pietei Universitatii. Ci e o rezultanta intre Sistemul toxic ce conduce Romania de peste 25 de ani si Piata Universitatii. Iar Guvernul nu il alegem noi. De asta si cuvantul tehnocrat apare des la ei. Noi folosim cuvinde ca specialist/ expert/ similar. Pentru ei tehnocratul nu e altceva decat fata mai competenta a sistemului, adica un politician care stie si ceva meserie. De asta e si rara avis. Sigur, guvernul propus a mai fost garnisit si cu ceva experti seriosi ca sa nu fie..doar tehnocrati.Toata lumea vrea schimbare. Asa nu mai merge. Asta e semnalul Pietei. Unii se fac ca nu inteleg. Diversi “oameni de bine”, inclusiv ziaristi care vor sa fie mai cu mot, stramba din nas inclusiv la sloganul ala cu CORUPTIA UCIDE. Nu le place? Pai hai sa clarificam cum ucide. La propriu. De exemplu in sistemul sanitar. Prin achizitiile de medicamente si echipamente facute in folosul unora, nu in folosul pacientilor. Prin promavarile de personal pe criterii care nu au nimic de a face cu competenta si cu interesul fata de pacient. Prin haosul din proceduri si protocoalele de ingrijire medicala, adaptate romaneste si vopsite pentru UE. Si prin multe altele. Da, CORUPTIA UCIDE. Si nu de azi, de ieri. Si nu doar pe prima pagina. Se moare cu zile de ani de zile. #Colectiv. Coruptia e si mai perfida. Ucide si destine. Hai sa ne uitam la invatamant. Pe butuci. Desi am avut multi Prim-Ministri cadre universitare (Nastase, Boc, pana si Ponta). E momentul sa acordam o mai mare atentie cazurilor de plagiat. Cu plagiatul pot fi scosi din joc multi politruci. Dar fiecare proces de schimbare e bine sa inceapa cu un audit, cu o analiza. Ca sa clarificam unde suntem. Sa fie clar ce ne propunem, si apoi care sunt pasii ca sa iesim din grota asta. Doar cu hau-hau politic, cu poleiala, cu vorbe, o sa mai bajbaim pe aici multa vreme. E momentul sa incepem pressingul politic. Pe fiecare minister in parte. Trimis de scrisori cu propuneri, participat la intalniri cu specialistii din ministerele dispuse la dialog si oferit expertiza. Iar unde nu merge, ei bine unde nu merge si nu se vrea nimic, pichetat, manifestat. Piata Universitatii 2.0 nu s-a incheiat, desi multi ii canta prohodul. Oamenii asteapta sa vada fapte, nu vorbe. Sunt satui de teatru, tacere si palavre. Nu mai vor imagine. Vor (o alta) realitate.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000