Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Ticalosii

Ticalosii

Nascut in zodia Leu, simt, uneori, nevoia sa-mi sistematizez pana si furia. Am intalnit, in cateva decenii de viata, o sumedenie de ticalosi si ticaloase, am vazut oameni normali ticalosindu-se subit, am avut de-a face cu diferite forme de ticalosie. E o experienta care merita, cred, cateva fise preliminare, in vederea unei analize viitoare. ( Orice asemanare cu personaje reale e, se intelege, accidentala. ) Cel mai grotesc si nedemn imi par asa-zisii prieteni ticalosi, cei care stau in preajma ta din diverse interese meschine si care nu fac altceva decat sa incerce sa te raneasca, mai mult pe la spate si prin terti. Sunt cele mai josnice fiinte din lume, cei mai nenorociti oameni posibili, frustrati de neputinta implinirilor, incapabili de a reusi ceva concret sau maret in toata viata lor. De cele mai multe ori, ticalosia este un viciu derivat. Anumite imprejurari, anumite configuratii interioare o aduc la suprafata ca pe un derapaj colateral, surprinzator pentru cei din jur, daca nu chiar pentru ticalosul insusi. Multi ticalosi nu stiu ca sunt ticalosi, iar cand afla, nu accepta o asemenea calificare in ruptul capului. Un caz, as spune, clasic e, de pilda, cazul celui care se ticaloseste din slugarnicie. Dispus sa execute tot ce i se ordona, fidel unui sef, unei institutii sau unui partid, ticalosul din aceasta specie nu da doi bani pe discernamantul sau pe onoarea proprie. Incet-incet, el invata sa ia directivele superiorilor drept convingeri personale. Murdaria nu-i face rau, cata vreme ea are ligitimitatea fidelitatii. Devotat CAUZEI, el penduleaza fara jena intre optiuni ireconciliabile: nu consecventa e problema lui, ci obedienta fara bresa. I se ordona sa fie principial, e principial. Gesticuleaza isteric, le stie pe toate, ridica glasul, tranteste usa. I se ordona, dimpotriva, sa fendeze discret, s-o lase moale, sa adulmece dejectia, o face surazand, cu constiinta impacata: asa e jocul, asa i s-a spus, se scuza mojicul. Nu poti anticipa reactiile unui astfel de ins. Ba te priveste complice, ba iti evita, abstract, cautatura. Uneori, din ce in ce mai rar, e vag stingherit de impura lui coregrafie. Dar se consoleaza repede. Tu iesi, imatur, la bataie cu criterii private, cu convingeri individuale, cu judecati subiective. El insa e exponentul "unui sistem", "e om de echipa", se lasa ghidat de subtile strategii de culise. De aceea, e ticalos cu mandrie. Cu nesimtire. Cu panas. Mai trist e cazul celui care se ticaloseste dintr-un amestec de vanitate si saracie. A avut, intotdeauna, un cult juvenil al posturii nobile si al conduitei sublime, dar viata l-a contrariat necrutator: a avut necazuri, a dus-o zgariat, s-a simtit umilit de un destin marginal. Frustrat, lacom de compensatii tarzii, incapabil sa converteasca morala teoretica ( proclamata romantios, cu citate, prost asimilate, din "clasici" ) intr-un comportament pe masura, omul nostru aluneca, lent, spre promiscuitate. Daca ajunge, in ceasul al doisprezecelea, la vreo demnitate lucrativa, el vrea, in sfarsit, sa profite. S-a chinuit destul, a aspirat, perdant, la puritati utopice. Merita si el, in final, un pic de confort. Nu-i este usor. Urme incapatanate ale vechilor idealuri il sicaneaza mocnit, il incurca. Se straduieste, din rasputeri, sa-si confectioneze alibiuri, sa-si cosmetizeze portretul. Isi ambaleaza ticalosia ca luciditate, ca impartialitate inteleapta, ca proba de independenta. Dar, de fapt, e confuz pana la nevroza. E "ticalos" in cealalta acceptiune pe care o are cuvantul in romaneste: jalnic, vrednic de mila, sarman. Oarecum comic, desi nu mai putin periculos, e ticalosul pe baza de prostie. Baiat simplu, din popor, el a intrat, trudnic, in categoria "dascalimii". A invatat cuvinte noi si grele, cum ar fi TELURIC, INTRINSEC, EXHAUSTIV, a capatat raspunderi publice, are extaze neaose dinaintea unor politicieni carismatici, e pus pe capatuiala si pe cariera. De multe ori, e zdrobit de propria importanta. Nu-i vine nici lui a crede ca a ajuns unde a ajuns sau e cand perplex, cand arogant ca un vechil in haine boieresti. Efortul de a gandi logic ii provoaca inflamatiuni apoplectice si crampe stomacale. Cand nu mai pricepe despre ce e vorba, se infurie, tipa si fuge. E ticalos pentru ca n-are criterii, pentru ca e depasit de situatie, pentru ca e incompetent si hain la suflet. In fond, e mai curand o victima: plasat brambura intr-o functie fara legatura cu alcatuirea lui mentala, ipochimenul bate campii candid si face porcarii din stupiditate si inadecvare. Daca vrei sa-l trezesti, nu-ntelege ce vrei: injura, se invineteste si te paraste "la centru". E si obedient, cu cei "mari", e si sarantoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente si tembel. Nu poate fi vindecat, reorientat, strunit. E un ticalos somnambulic. Mai mult decat indignare, starneste uimire si resemnata buna dispozitie... Toti cei de mai sus sunt ticalosi secunzi, de mana a doua. Ticalosul adevarat, ticalosul-model, ticalosul de vocatie e infinit mai spectaculos. Mediocru si veleitar, uleios ca o delatiune si calau ca un abur toxic, deopotriva umil si obraznic, inzestrat prin nastere sa linga, sa suga si sa scuipe cand e cazul, el nu gandeste, ci combina oportun, nu actioneaza, ci se strecoara convenabil, nu comunica, ci pestifereaza. In timp ce fura la cantar fara bancuri, in timp ce iti intinde mana, te vinde. Dinamica lui e o succesiune de tarare, salt furtiv si scurgere baloasa. Simpte prompt care sunt aliantele utile, cultiva, prin afinitate, ticalosi din aceeasi stofa, manevreaza inteligenta ca pe o specie a vicleniei. Are nervi de otel. N-are dubii, n-are insomnii. E oportunist, poftitor de titluri, recompense si fleici, e nerusinat, flasc, izinit si hain. Comparati cu el, ceilalti ticalosi au, aproape, fata umana. Nu e nimic mai dezgustator si mai primejdios pentru un om si pentru un neam decat sa se confrunte cu asemenea dihanii, capabile sa destrame, prin secretia lor acra, tesutul viu al oricarei comunitati.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000