Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Romania, tara unde banditii se cred dumnezei. Esecul unei generatii

Romania, tara unde banditii se cred dumnezei. Esecul unei generatii

74c37f1689f8f28f47b5585c75b76b36 Romania, tara unde banditii se cred dumnezei. Esecul unei generatii
74c37f1689f8f28f47b5585c75b76b36
Am dat cu banul si am pierdut, pentru simplul fapt ca pe o fata a monedei era Elena Udrea, iar pe cealalta Victor Ponta. Asta e mostenirea pe care o lasa Romaniei Traian Basescu si Adrian Nastase. Asa arata generatia care conduce Romania dupa 25 de ani de libertate. Glossy, blink, blink, 10%, Dubai, Paris sau Florenta, raliuri, Ferrari, Swarovski si catuse. Se spune ca pacatele parintilor nu ar trebui platite de catre copii. La noi, ei sunt mana in mana si ne mai lipseste sa ii vedem incatusati impreuna, cu aceeasi pereche de catuse, indreptandu-se in sincron catre puscarii. Aschia nu sare departe de trunchi, asa ca nu stim care dintre ei e mai vinovat. E prea devreme pentru concluzii definitive. Stam la televizor, din nou, si lumea se bucura cand ii vede in catuse pe Adrian Nastase, Dan Voiculescu sau Elena Udrea. Se bucura asa cum s-a bucurat atunci cand a cazut Ceausescu si o sa se bucure la fel si daca o sa ii vada in catuse pe Victor Ponta sau Traian Basescu. Dincolo de bucuria unui show, care ar putea fi promovat sub sloganul ”asa ceva nu ai mai vazut”, ramane si un adevar trist. Dezintegrarea si dezamagirea produsa de o elita, victima a propriei lacomii. De bani, de putere, de influenta. De vina e intotdeauna modelul. Dupa ”ei se fac ca ne platesc si noi ne facem ca muncim” a venit vremea unui ”ei se fac ca nu ne fura, noi ne facem ca ne pasa”. Totul e o conventie. Discursurile prin care se criticau unul pe altul. Promisiunile electorale. Viziunile politice si economice erau praf in ochi, pentru ca asa se face. Cand vorbesti poporului te prefaci ca iti pasa, ca esti empatic si, daca poti, versi si o lacrima. La fel au fost si furtisagurile. Prin interpusi, dispusi la colaborationism si care vorbesc intre ei codat caraghios, pentru ca important e un singur lucru: sa pastrezi aparentele. Asa am ajuns sa ii vedem intrand siguri pe ei la DNA sau in arest preventiv, pentru ca stiau ca nu sunt vinovati, daca au respectat aparentele. Si tot asa i-am vazut si dand vina pe subalterni, care ar fi furat de capul lor doar ca sa le dea tot lor banii, atunci cand si-au dat seama ca aparentele sunt doar aparente. Si cand noi toti ne prefaceam ca ii credem ca sunt onorabili, ei chiar credeau ca sunt o elita demna. "Dar aparentele nu platesc facturile scumpe, doar intretin fantezia in care au trait." Si incet, incet, cu talent si dedicatie au inceput sa foloseasca cea mai buna si sigura sursa de venituri: Statul. El e un concept, dar un concept capabil sa faca plati si sa colecteze taxele. Si asa am ajuns sa avem un Stat Captiv, nu minimal, nu ocupat cu protectia sociala, nu preocupat de binele cetatenilor sai asa cum se vorbeste in campania electorala. E un stat care plateste armate de functionari ca sa mentina un minim echilibru social. Un stat spoliat de mari afaceristi, care isi trag partea leului alaturi de politicieni pana cand sunt prinsi, iar apoi se plang ca platesc taxe si hranesc guri. Un stat care traieste din taxele platite de un numar mic de contribuabili, care sunt mereu subiectul unor noi cresteri de impozite. Degeaba facem mese rotunde despre mediul de afaceri si antreprenoriat. Linia dintre succes si faliment a fost trasa mai mereu de contractele cu statul. Primarii si consilierii locali si-au construit retele care paraziteaza orice mica activitate economica. Prefectii si Presedintii de Consilii Locale au dirijat toate fondurile catre firme prietene si rareori s-a strecurat printre proiectele agreate si cate unul destinat cu adevarat comunitatilor locale. Ministrii au gestionat sume enorme, pe care le supra-impozitau cu vointa proprie. De aici nevoia acuta de a ajunge la guvernare in orice forma se putea. S-a dovedit ca multi-taskingul nu exista, asa ca nu se poate sa iti faci propria afacere si in acelasi timp sa te ocupi de nevoile comunitatii care te-a ales. Neo-liberalismul lui Traian Basescu sprijinit pana in panzele albe de Emil Boc e o gluma. Care liberalism? Microsoft si taiat de salarii? La fel de simpatic e si Victor Ponta cu stanga lui inchipuit laburista. Marea Adunare de Ziua Domniei Sale pe Marea Arena Nationala? Sau cumva padurile care se intindeau pe o suprafata cat trei judete, pe care le vroia retrocedate Viorel Hrebenciuc, erau luate de la clasa de mijloc si date la saraci? Ce-i drept, toti ne uitam la stat ca la ultima speranta, dar doar unii dintre noi isi retrocedeaza beneficii. Asa arata Statul Captiv. Generatia decreteilor a esuat, dar tot ea va trebui sa conduca Romania, pentru ca biologia nu poate fi ignorata. Si-o fi inchipuit Nicolae Ceausescu ca poate sa construiasca o generatie in eprubeta, dar uite ca aia pe care i-a fortat el sa se nasca au fost crescuti si educati de Adrian Nastase si Traian Basescu. Pe vremea lui Ion Iliescu visam cu ochii deschisi la noua generatie. Ea a venit doar ca sa continue ce au inceput dascalii ei si in conditiile astea, nici nu vreau sa ma gandesc cum arata generatia celor intre 20-30 de ani astazi. Tineretul Social Democrat ne-a dat o idee si e suficient ca sa te inspaimanti. Sa nu ne uitam ca la o vina colectiva, desi am contribuit cu totii la ceea ce s-a intamplat in ultimele decenii. Si politicieni, si presa, si alegatori. Dezamagirea a provocat si mai multa dezamagire. Dreapta – cu Elena Udrea in prim plan – a pierdut primaria Bucurestiului in fata unui om care nu promitea canalizare in tot orasul si asfaltare rezonabila, ci o autostrada suspendata, pe care stiam cu totii ca nu o va face niciodata. Dezamagirea Tariceanu a fost inlocuita cu dezamagirea Boc, doar pentru a fi si ea inlocuita cu dezamagirea Ponta. Daca te uiti in presa te iei cu mainile de cap si ajungi sa spui ca ce mare era Marius Tuca si ce vizionar s-a dovedit Silviu Brucan. Modelul e complet gresit. E nevoie de o mana de oameni din aceasta generatie a esecului, care sa inteleaga ca ne trebuie un nou model. De o eliberare a Statului asa cum a fost eliberat DNA-ul. Sa nu mai tina fondurile europene pentru clientii lor, sa fie transparenta totala la achizitiile publice, sa deconecteze statul de la jocul economic si sa nu mai sifoneze tot ce mai poate fi sifonat de la paduri pana la fonduri de protocol. Exista suficienti oameni care ar putea face toate acestea. Dar e posibil sa le fie teama, sa fie ezitanti si tematori. Povara demolarii unui sistem defect si constructia unuia nou, despre care nu stii cum va arata, ci doar iti inchipui, poate fi uriasa. Si nimeni nu mai are rabdare.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000