
Bucata aia de carne numită folcloric pitipoancă ( putem să îi zicem boarfă, parasută, curvistină, gagicută, pussy, etc) începe modest – într-o antecameră făcînd cafele pentru un patron. Un sef, afacerist, bancher, ministru, ambasador, general, senator, ce-o fi. Important e să fie marcant pe undeva. Ca să aibă cum să îi ridice pitipoancei standardul, nivelul, statutul. Isi zice asistentă, secretară etc. dar este ce stim cu totii. Dovadă, în episodul doi o găsesti negresit răsturnată pe o canapea cu seful împărtind acelasi destin ingrat. Nasol moment, misto colivă. Întîmplarea, în urma denuntului unei invidioase (amanta părăsită) ajunge la gazetă. Fireste nevasta bagă divort. Bref, pitipoanca se trezeste peste noapte nevasta respectivului. Durează pînă cînd se încurcă cu soferul si se ajunge iar la scandal si divort. Asa e ea, lipsită de noroc ca toate fetele bune. Năravul nu are dezvăt si ei îi place tăvăleala.
Dar alte pitipoance nu sunt atît de norocoase. Prepară vagoane de cafele si tot nu rezolvă nimic. Trec dînd din gurită, de la unul la altul si nu se aleg cu ceva. Bietele, trag mult la rame ca să le iasă de o garsonieră, o posetută mai acătării, un taioras elegant si chiar de un concediu într-o insulă grecească all inclusive, într-un peisaj romantic, pe nisipul fierbinte al sudului. Sau – de ce nu – la Paris pe Sena să facă shopping, nu la buchinisti cum v-ati imaginat dvs. Unele îsi schimbă năravul si moravul si chiar se cumintesc. Dar numai după ce ajung întretinute de lux. Atunci pretentiile se schimbă, afisează mari aere de cucoană pusă la staif si scoasă din cutie prin hoteluri 5 stele, pe la receptii, reuniuni mondene, prin restaurante elitiste. Pe aici îsi plimbă pitipoanca rimelul, suvitele, silicoanele. Pe naivi îi mai prosteste cumva, dar unii s-au prins cum a fost confectionat sarmul ei kitsch. Cu pelicanol, bandă adezivă, sclipici.
Pfiu ce mai tăcane din toacele alea de 12 cm, ce decolteuri pînă la buric afisează, ce buze umflate cu botox, ce gene false !!! A desfigurat-o un chirurg, dar ea e mîndră de noua ei înfătisare care a transformat o negricioasă din Colentina într-o blondă scandinavă cu năsucul fin, cosite blonde, feciorelnice. Asta da viată, plină de neprevăzut.
Pitipocanca e simpatică de felul ei, trebuie să rîdă usor dacă vrea să facă cît de cît carieră. Bărbatilor le place asta, să fii veselă, fată OK, usurică. Să rîzi prompt la glumele lor nesărate. O pitipoancă tristă, morocănoasă, posacă este de neimaginat. Cum una urîtică nu ai cum să vezi. Trebuie să fie subtire, cu talia sus, poponetul asisderea, cu tîtele la vedere, să împungă aerul cu sfîrcurile. Dacă pălăvrăgeste putin într-o limbă străină, fericita poate să treacă drept curvă de lux, spioancă sau escortă care însoteste barosanii. Adică o clasă mai sus decît pitipoanca. La stadiul ăsta ajung putine si durează si mai putin, pentru că timpul dragilor trece fff repede.
Treapta cea mai de sus la care poate aspira o ex-pitipoancă este „femeia de carieră”, cînd reuseste in viată printr-un mariaj bun si un divort si mai bun. Sunt si alte mijloace (nu le pomenesc din pudoare, oricum se cunosc). Ajunge să conducă propria ei afacere sau se catără în politică. O vezi in Parlament sau chiar în Guvern. Tehnic inseamnă să se strecoare într-un post bun. Cind devine sefă într-o ierarhie, excafegeoaica, felationista, dama de consumatie deghizată, camuflată, cu deprinderi cameleonice, se preface într-o fiintă fantastică, jumătate iepure schiop. Dar nu e fericită cum s-ar părea – motivul, trebuie să aibă grijă singură de ea si să răzbească, adică să dea din coate alături cu bărbatii. Totusi pitipoanca indiferent de vîrstă caută un patron care s-o răsfete, să îi facă mendrele. Are mereu nevoie de un patron s-o protejeze.
Asa că tot mai bine e să rămîi toată viata simplă pitipoancă asa cum era în vremea fericită cînd era sufletul petrecerilor. Fata bună din popor, cu strungăreată. Parcă tot la cafele cu ibricul, cu cestile, cu lingurita de zahăr era mai bine. Un zîmbet, o acadea, un vino-n-coa, o canapea – viata era mai simplă. Tot pitipoancă să fii pe lume asta.
Dar alte pitipoance nu sunt atît de norocoase. Prepară vagoane de cafele si tot nu rezolvă nimic. Trec dînd din gurită, de la unul la altul si nu se aleg cu ceva. Bietele, trag mult la rame ca să le iasă de o garsonieră, o posetută mai acătării, un taioras elegant si chiar de un concediu într-o insulă grecească all inclusive, într-un peisaj romantic, pe nisipul fierbinte al sudului. Sau – de ce nu – la Paris pe Sena să facă shopping, nu la buchinisti cum v-ati imaginat dvs. Unele îsi schimbă năravul si moravul si chiar se cumintesc. Dar numai după ce ajung întretinute de lux. Atunci pretentiile se schimbă, afisează mari aere de cucoană pusă la staif si scoasă din cutie prin hoteluri 5 stele, pe la receptii, reuniuni mondene, prin restaurante elitiste. Pe aici îsi plimbă pitipoanca rimelul, suvitele, silicoanele. Pe naivi îi mai prosteste cumva, dar unii s-au prins cum a fost confectionat sarmul ei kitsch. Cu pelicanol, bandă adezivă, sclipici.
Pfiu ce mai tăcane din toacele alea de 12 cm, ce decolteuri pînă la buric afisează, ce buze umflate cu botox, ce gene false !!! A desfigurat-o un chirurg, dar ea e mîndră de noua ei înfătisare care a transformat o negricioasă din Colentina într-o blondă scandinavă cu năsucul fin, cosite blonde, feciorelnice. Asta da viată, plină de neprevăzut.
Pitipocanca e simpatică de felul ei, trebuie să rîdă usor dacă vrea să facă cît de cît carieră. Bărbatilor le place asta, să fii veselă, fată OK, usurică. Să rîzi prompt la glumele lor nesărate. O pitipoancă tristă, morocănoasă, posacă este de neimaginat. Cum una urîtică nu ai cum să vezi. Trebuie să fie subtire, cu talia sus, poponetul asisderea, cu tîtele la vedere, să împungă aerul cu sfîrcurile. Dacă pălăvrăgeste putin într-o limbă străină, fericita poate să treacă drept curvă de lux, spioancă sau escortă care însoteste barosanii. Adică o clasă mai sus decît pitipoanca. La stadiul ăsta ajung putine si durează si mai putin, pentru că timpul dragilor trece fff repede.
Treapta cea mai de sus la care poate aspira o ex-pitipoancă este „femeia de carieră”, cînd reuseste in viată printr-un mariaj bun si un divort si mai bun. Sunt si alte mijloace (nu le pomenesc din pudoare, oricum se cunosc). Ajunge să conducă propria ei afacere sau se catără în politică. O vezi in Parlament sau chiar în Guvern. Tehnic inseamnă să se strecoare într-un post bun. Cind devine sefă într-o ierarhie, excafegeoaica, felationista, dama de consumatie deghizată, camuflată, cu deprinderi cameleonice, se preface într-o fiintă fantastică, jumătate iepure schiop. Dar nu e fericită cum s-ar părea – motivul, trebuie să aibă grijă singură de ea si să răzbească, adică să dea din coate alături cu bărbatii. Totusi pitipoanca indiferent de vîrstă caută un patron care s-o răsfete, să îi facă mendrele. Are mereu nevoie de un patron s-o protejeze.
Asa că tot mai bine e să rămîi toată viata simplă pitipoancă asa cum era în vremea fericită cînd era sufletul petrecerilor. Fata bună din popor, cu strungăreată. Parcă tot la cafele cu ibricul, cu cestile, cu lingurita de zahăr era mai bine. Un zîmbet, o acadea, un vino-n-coa, o canapea – viata era mai simplă. Tot pitipoancă să fii pe lume asta.