Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Mass-media buzoiana, obedienta in totalitate baronilor locali. STUDIU I.P.P.

Mass-media buzoiana, obedienta in totalitate baronilor locali. STUDIU I.P.P.

In vara acestui an am facut parte din echipa care a “implementat” – trebuie sa gasim alt verb pentru a inlocui acest monstru – un proiect european dedicat studentilor-jurnalisti de la Universitatea “Babes-Bolyai”, denumit “Practica pentru un loc de munca in mass-media”. Finantat prin POSDRU, proiectul vrea sa le dea o sansa in plus viitorilor presari de a se angaja dupa ce isi termina studiile. Metoda fireasca: practica serioasa, nu doar pe hartie (stim cu totii cum se elibereaza faimoasa adeverinta, nu? ), ci zi de zi, timp de o luna, in redactii de televiziune, ziar si radio. Rolul nostru, al celor cooptati sub pompoasa titulatura de experti-invitati, a fost sa ne intalnim cu studentii inainte si dupa stagiul de practica, sa le spunem, la inceput, ce se asteapta de la ei in “lumea reala”, sa evaluam materialele pe care le-au realizat si, in final, sa scriem un text-analiza care, in cazul fericit, sa-i ajute atat pe ei, cat si pe profesorii lor de la Departamentul de Jurnalism al UBB. Postez textul meu si aici, pe blog (poate fi citit si pe site-ul proiectului), cu gandul ca le-ar putea fi de folos si altor tineri (nu neaparat) jurnalisti. * Jurnalismului i se potriveste o celebra fraza a lui Charles Bukovski: “Find what you love and let it kill you” (Descopera ceea ce iubesti si lasa acel lucru sa te ucida). Daca ajungi sa iubesti jurnalismul, te va mistui. Dar nu poti sa-l iubesti decat daca, evident, incepi sa-l practici cu adevarat, zi de zi, in situatii reale, sub presiunea timpului si a sefilor, folosind ceea ce ai invatat si invatand mereu ce sa folosesti. intalnirea cu studentii care fac parte din acest proiect mi-a confirmat gandurile de mai sus, pentru ca diferenta dintre atmosfera preliminara, de dinaintea intrarii in redactii, si cea de la evaluarea muncii lor ar putea fi comparata cu cea dintre apusul si rasaritul soarelui. in prima faza am vazut blazare, scepticism, lipsa de entuziasm, oboseala inexplicabila; la final, se nascusera pasiunea, ochii care sclipesc si orgoliul pentru ceea ce semnezi. Bineinteles, nu pe toate fetele, dar totusi: microbul incepea sa-si faca simtita prezenta in organismul-gazda. Voi schita, in cele ce urmeaza, cateva teme pe care consider ca ar trebui sa insiste atat profesorii, la seminarii, cat si tutorii din redactii, in viitoarele stagii de practica. Aceste teme ii vizeaza aproape pe toti studentii participanti, indiferent daca au lucrat in televiziune, in radio sau pentru un ziar. Relevanta Aceasta este, cred, cea mai importanta lectie care ar trebui sa le fie predata viitorilor jurnalisti. Ar fi ideal ca ei sa inteleaga inainte de a intra in “campul muncii” cum sa-si puna problema in relatie cu ei insisi, cu propria minte, atunci cand se apuca de un subiect de presa. Exista destui profesionisti, cu ani de experienta, care continua sa nu faca acest exercitiu simplu si care, din aceasta cauza, produc materiale conformiste, plictisitoare, fara cap si coada. De ce fac acest subiect?, aceasta e intrebarea esentiala pe care trebuie sa si-o puna orice jurnalist. Care este relevanta lui? Cui i se adreseaza? Ce poate invata publicul din materialul care va rezulta? Sau: cum il vor ajuta pe cititor/telespectator/ascultator informatiile pe care i le furnizez? Rostul acestor intrebari este ca produsul final sa aiba un fir rosu, sa transmita un mesaj limpede, sa nu divagheze in “ramurele” inutile, sa aiba coerenta, sa nu “cada intre vagoane”. Riscul este foarte mare mai ales la inceput de drum, pentru ca, asa cum am observat la intalnirile cu studentii, mersul pe teren, munca propriu-zisa de documentare, intalnirea cu intervievatii si in special pusul microfonului in fata cuiva apasa – cum e si firesc la aceasta varsta – asupra sigurantei de sine si asupra scopului initial. Lipsa de experienta, inerenta, poate fi compensata in acest stadiu cu permanenta interogare privind, pe de o parte, relevanta datelor stranse si, pe de alta parte, amestecul informatie-emotie care s-ar obtine daca documentarea s-ar opri in acel moment. Stire versus context O a doua chestiune majora pe care am observat-o la evaluarea materialelor realizate in timpul practicii a fost ca studentii fac confuzie intre cadrul general si stirea propriu-zisa, intre carcasa evenimentului si evenimentul ca atare. Aici, ce-i drept, nici mass-media oficiale nu ii prea ajuta, pentru ca aceasta abordare gresita este frecventa inclusiv in emisiunile informative ale unor televiziuni importante. Concret: un simpozion stiintific, un festival al berii, o intalnire a biciclistilor, un mars de protest s.a.m.d. sunt doar pretexte, contexte, cadre, potentiale oferte pentru stiristi. Evenimentul in sine nu reprezinta o stire demna de a fi dezvoltata decat fie in cazul in care se intampla ceva neobisnuit, fie, in cazul fericit (si recomandat), cand jurnalistul insusi cauta si descopera o cheie inedita in care sa-l prezinte, un personaj in jurul caruia sa spuna o mica poveste, un element care sare in ochi, ceva care iti atrage atentia si care sa reprezinte o noutate. Daca nu te face sa tresari, nu e stire. Asta ar putea fi, pe scurt, ideea cu care se pleaca la drum. Faptul ca ceva “are loc” sau “a avut loc” nu e decat o oportunitate pentru jurnalist de a scormoni dupa un subiect concret. Exemplu: Congresul unui partid devine stire cand spui cine a fost ales presedinte sau cum s-au desfasurat jocurile de culise, cine pe cine a sustinut, cum au fost convinsi delegatii, cine a avut cel mai percutant discurs, s.a.m.d.. Congresul in sine nu e o stire, ci “umbrela” sub care, daca stii sa cauti, vei descoperi o sumedenie de subiecte care merita sa fie detaliate si o multime de personaje care pot contura istoria “secreta” a acelui partid, intentiile si tendintele sale. Ritmul Orice produs jurnalistic are muzica sa launtrica. Un text, o stire de televiziune sau de radio, un interviu, darmite un documentar extins, toate au un ritm interior care poate fi asociat unei bucati muzicale. Trebuie sa inceapa atragator, ca sa capteze atentia, sa continue astfel incat sa nu te lase sa-ti muti gandul in alta parte, sa te asalteze (fara a te violenta) cu personaje, declaratii sau imagini care sa te tina lipit de firul narativ si sa se incheie rotund. Sa defineasca un sens si sa starneasca o reactie. Stiu ca, in aceasta faza, a primilor pasi, nu-i poti pretinde unui student sa “simta” acest ritm. Cred insa ca e bine sa i se spuna aceste lucruri, atat pentru a nu se multumi prea usor cu ceea ce a produs, cat mai ales pentru ca exista atata conventional(ism) in aceasta lume a presei, atatia oameni care intra in rutina dupa cativa ani, atatia pensionari inainte de vreme, incat e nevoie de orice spirit viu, care sa ramana atent la vibratiile pe care le imprima produsului sau. Lungimea Ritmul intern al unui produs jurnalistic e strans legat de lungime. Care lungime e legata de relevanta stirii. Nu e voie sa asamblezi o stire de televiziune de 5 minute despre redeschiderea strandurilor din oras. Nu e permis sa tragi de un material radio, ca de cascavalul topit, pentru a umple mai multe minute de emisie cu pareri anoste de la un simpozion anost. Publicul nu are timp si se simte inselat daca ii propui texte plictisitoare despre nimic. E ca la film: daca nu ai actiune si suspans, atunci macar sa creezi emotie, sa rascolesti suflete. Din aceasta perspectiva, una dintre tendintele periculoase este ca studentul sa foloseasca declaratiile sau interventiile unor persoane doar pentru ca a stat de vorba cu ele. E un fel de recunostinta inconstienta, care poate afecta impactul materialului, mai ales cand acele declaratii nu sunt reduse si adaptate in functie de consistenta. Daca vorbim despre stiri – caci stirile ar trebui sa fie prioritatea unor studenti aflati in practica (si nu direct materiale de anvergura, reportaj, portret sau analiza) -, atunci unul dintre lucrurile care se cer exersate cat de mult, fiindca e greu de asimilat, este dinamismul. O stire dinamica, indiferent de mediul in care e propagata, reprezinta o stire eficienta, pe care iti face placere s-o urmaresti/parcurgi, si care iti da un sentiment de satisfactie – “uite, am ramas cu ceva”. Cu asta ar fi bine sa inceapa studentii aflati in practica. Cititul presei Poate cea mai dezamagitoare informatie pe care am aflat-o din intalnirile cu studentii este dezinteresul lor fata de lumea reala a presei, mai ales romanesti, dar si straine. Din motive de nepotrivire cu aceasta profesie ori pur si simplu din dispret, multora le pare ca nu au ce sa invete din mass-media care exista pe piata, ajung prea repede la concluzia ca nu au modele si, influentati de pseudo-emisiuni si vedete tv, se refugiaza intr-o aroganta nejustificata. “N-ai ce sa citesti”, “nu ma uit la televizor”, “toti sunt vanduti”, “prefer sa stau pe youtube” sunt tot atatea semne ale unei deraieri premature de la nevoile unei profesii pe care, teoretic, si-au ales-o si sustin ca vor sa o urmeze. Sugestia mea este ca lectura presei centrale, asimilarea mecanismelor administrative si politice, cunoasterea principalilor jucatori de la nivel national si local sa devina criterii de promovabilitate si sa fie aplicate in consecinta de profesorii Departamentului de Jurnalism. Numai asa pot fi pregatiti tinerii pentru a intra in redactii si pentru a nu avea un soc atunci cand vor da peste sefi care n-au timp sa le faca instructaj, cu atat mai putin educatie de baza. Nu citesti nimic? Nu esti la curent cu stirile? Nu ai emisiuni pe care sa le urmaresti cu regularitate (si nu din zona can-can)? Habar n-ai cine a mai fost arestat ori care sunt relatiile internationale ale Romaniei? Atunci nu ai cum sa treci peste stacheta didactica, pentru ca esti, pana una-alta, incompatibil cu aceasta profesie. Scriitura Stiu ca, date fiind cele sesizate mai sus, aceasta poate parea o “pretentie”, insa ma simt dator s-o spun. Stilistica exprimarii, originalitatea, trebuie sa fie tel al oricarui aspirant, inca din primul an de facultate. Iar cei datori sa nu o “lase mai moale”, sa nu inchida ochii si sa puna presiune sunt, bineinteles, profesorii. Poate ca baza de selectie nu e cea mai buna, poate ca unii studenti au venit la aceasta sectie doar pentru a bifa o diploma, dar asta nu poate fi o justificare nici pentru ei, nici pentru profesorii lor. Conditiile de angajare in presa si, mai ales, sansele de a ramane intr-o redactie depind intr-o masura semnificativa de “diferenta specifica” pe care o poate aduce personalitatea tanarului. Situatia e si mai grea daca viitorul jurnalist alege sa fie freelancer sau sa-si lanseze propriul produs. Acesta e motivul pentru care cred ca exigentele ar trebui sa creasca. Cu atat mai mult cu cat bagajul cultural cu care acesti studenti intra in facultate este saracacios. in cei trei ani de studii, ei trebuie sa descopere directiile de urmat, sa intrezareasca oportunitati si, mai ales, sa priceapa care e nivelul corect la care trebuie sa ajunga pentru a fi persoane autonome, cu gandire independenta si discernamant asimilat, asa cum ar trebui sa fie orice jurnalist al viitorului, intr-o lume ispitita de superficial si macinata de atentii partiale. Ce sanse au studentii sa fie angajati Pentru ca rostul acestor stagii de practica este sa le sporeasca studentilor sansele de a se angaja intr-o echipa de presa (nu ii mai spun “redactie” fiindca structurile de acum sunt foarte flexibile), voi sintetiza cateva sugestii despre ceea ce se asteapta de la ei. Cum se gandeste de partea cealalta a baricadei, adica in conducerea unui produs media? Ce isi doreste un editor, un redactor-sef sau un manager atunci cand e dispus sa riste si sa angajeze un tanar fara experienta? Cum ar trebui sa fie. Cea mai importanta conditie, a carei prezenta sau absenta poate fi sesizata foarte repede – deoarece un sef are “organul” format in acest sens -, este ca viitorul jurnalist sa fie pasionat. Asta i se poate citi usor in priviri sau, daca nu, se poate descoperi imediat intr-o conversatie. Daca aspirantul e la curent cu actualitatea, daca are o parere argumentata, fie si gresita, despre subiectele fierbinti, daca stie cum sunt pozitionati actorii unui domeniu, atunci inseamna ca are “flacara” necesara sa-l propulseze launtric. Un jurnalist trebuie sa fie curios din cale-afara. Niciun angajator nu isi va bate capul cu un tip blazat, mizantrop, dezamagit sau dispretuitor la adresa tuturor. Macar la inceput, ucenicul trebuie sa vrea sa rastoarne muntii, iar asta sa se vada in entuziasmul sau. Nu exista o reteta pentru a fi cooptat intr-o echipa, mai ales in conditiile in care mass-media sunt silite sa reziste cu oameni tot mai putini si, periodic, se produc “restructurari de personal”. Dar: un tanar care vrea cu adevarat sa practice aceasta meserie va avea rabdare, la inceput, sa lucreze si pe un salariu mic, sa faca mai multe decat ii solicita fisa postului, sa ramana peste program si sa se ofere voluntar pentru a-i ajuta pe colegii mai “obositi”. Asa e de cand lumea. Ce ar trebui sa stie. Traim intr-o lume care se niseaza continuu si profund, iar personalitatile de tip renascentist sunt tot mai rare. Excluzand o asemenea personalitate (care se va face remarcata oricum), tinerii-viitori-jurnalisti au o sansa in plus de a-si gasi un loc de munca daca sunt foarte informati pe un anumit domeniu, daca, din pasiune, au ajuns sa scormoneasca o zona a realitatii intr-o masura mult peste media celor de la varsta lor. Sa luam, de pilda, un student pasionat de telefoane mobile, aplicatii si gadget-uri aferente. El citeste site-uri de profil, stie diferentele dintre modele, cunoaste specificatiile tehnice, e abonat la newslettere si Rss-uri care il tin la curent cu ultimele aparitii s.a.m.d. La intalnirea cu un angajator, el va putea sa intre direct in rutina unei rubrici de specialitate, iar sefii sai nu vor trebui sa-l invete decat stil si abordari, nu si continut. Pe partea de continut, el va fi stapan si ar putea ajunge indispensabil. Aceasta recomandare este cu atat mai valabila in cazul unor domenii pentru care generatia de mijloc este depasita (una e sa ai tableta si mobil de la 10 ani, alta e sa te deprinzi cu ele cand mintea ta s-a format pe alte modele). Generalizand aceasta idee, e de dorit ca studentul sa fie diferit, sa vina cu un inceput de competenta specifica, cu o baza de cunostinte pe un domeniu viu, care sa-l prefigureze pe liderul de opinie de peste 10 ani. Calitati tipice pentru diversele media. Cu riscul de a spune lucruri comune, consider ca studentilor trebuie sa li se prezinte realitatea necoafata cu privire la insusirile lor. Cine nu are scriitura buna si scanteietoare nu va face niciodata cariera in presa scrisa. Cine are o voce iritanta sau un puternic accent regional cu greu se poate impune la un post de radio. Cine nu are un chip armonios sau un farmec personal, un histrionism innascut sau o fire demonstrativa are sanse mici de a trai din aparitia frecventa la televizor. Cine nu e curajos la limita tupeului, bagaret si dispus la efort, rabdare si perseverenta, nu prea are cum sa reziste ca reporter de teren al unui post de stiri. Sunt “detalii” pe care profesorii si tutorii de practica le observa intr-un timp relativ scurt si care trebuie sa fie discutate cu studentii, fie pentru a le reteza iluziile sau bovarismele, fie pentru a-i mobiliza sa-si corecteze ceea ce se poate corecta. Avantajul lor este ca pot sa aleaga o directie si sa faca ajustari personale cu un timp rezonabil inainte de a fi pusi in situatia de a se intretine din salariu. E pacat ca ei sa afle ca nu se potrivesc cu o zona sau alta doar de la un cinic sef de sectie sau de la un producator care n-are timp de pierdut. Alternativa. Toate cele de mai sus functioneaza intr-o logica “clasica” a presei. E de dorit insa ca studentii de la Jurnalism sa descopere cat mai devreme, cu ajutorul profesorilor lor, ca, spre deosebire de alte generatii, ei au o alternativa foarte sanatoasa. Noile tehnologii, internetul, retelele sociale, carora li se adauga subordonarea politica a marilor redactii, sunt motive suficiente pentru a nu mai gandi in termeni vechi, ci a porni la drum pe cont propriu. Astfel, pe langa pregatirea profesionala in vederea angajarii, cred ca e foarte utila pregatirea psihologica si tehnica in vederea antreprenoriatului. Un grup de studenti stapani pe pasiunea lor poate fi mai de succes decat o redactie de “profesionisti” care si-au pierdut sclipirea. O mana de tineri uniti de un hobby comun (sport, IT, moda, politica, filme, carti, orice) poate deveni, intr-un timp relativ scurt, un reper mult mai atragator pentru acest public dezorientat decat un site prafuit care functioneaza in structura desueta a “stirilor locale”. E vremea niselor, dar a niselor abordate nonconformist, pe cat de temeinic, pe atat de jucaus. S-a terminat, cel putin la nivel local, cu redactiile care se straduiesc sa acopere actualitatea unui oras sau a unui judet. Cei care astazi au 20-25 de ani pot viza chiar un public global, daca stapanesc o limba de circulatie si daca se specializeaza intr-un domeniu cu impact mondial. Povestile nu mor niciodata. In combinatie cu tehnologia de azi, potentialul nedescoperit al acestei generatii este, raportat la jurnalistii cu 10-20 de ani de experienta, ca o bomba atomica fata de o catapulta din Evul Mediu. Important este doar ca ei sa descopere cum se rupe atomul si cum poate fi controlata explozia propriului talent.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000