Un pariu cu miza de 1 miliard de dolari. Buzoianca Irina Alexandru, co-fondatoarea firmei care produce ceasul inteligent Vector Watch

Într-o lume tot mai dominată de tehnologie, ceasurile inteligente capabile să se sincronizeze cu telefonul mobil și mailul devin un must have atât pentru oamenii de afaceri, cât și pentru persoanele care vor să fie în pas cu moda. O firmă românească reușește să se impună pe o piață în care produsele Apple și Samsung erau deja lansate: Vector Watch. Puțini știu că Vector Watch, o afacere sub forma unui pariu cu miza de 1 miliard de dolari, este gândită de un român, dar și mai puțini știu că la baza acestui proiect stă și o buzoiancă. Este vorba despre Irina Alexandru, un designer român cu un CV impresionant, desemnată de către Dizainăr, în 2014, „Ambasadorul Designului Românesc“.
Buzoianca, devenită designer după ce se pregătise îndelung pentru admiterea la o altă facultate, are în palmares numeroase „invenții“ care au impresionat specialiștii, produse practice de design, dar și colaborări inedite cum ar fi cea cu meșteșugarii romi în cadrul proiectului Meșteshukarii.  În plus, Irina se poate lăuda că în ciuda vârstei, a fost deja profesoară în Thailanda.
Astăzi, buzoianca Irina Alexandru se dedică în totalitate Vector Watch, o afacere care a  beneficiat în noiembrie de o nouă investiție în valoare de cinci milioane de dolari.  Compania internațională de tehnologie Vector Watch are birouri în Londra, Silicon Valley, Amsterdam, Hong Kong și București. Vândut și în afară, în țări precum SUA și Marea Britanie, ceasul inteligent se deosebește de celelalte de pe piață prin faptul că nu are aspect de jucărie și, mai ales, prin autonomia bateriei care ține până la 45 de zile (și nu două zile ca celelalte smartwatch-uri).

Irina Alexandru a acceptat să vorbească pentru OPINIA despre cariera sa și despre  amin­tirile pe care le are din perioada petrecută la Buzău.

Reporter: De unde pasiunea pentru design?

Irina Alexandru: Nu de mult timp am realizat că fac parte dintr-un grup aparte de persoane, acelea care nu au o chemare către o anumită meserie sau domeniu, însă care sunt pasionate, pe rând sau concomitent, de foarte multe domenii. Asta explică practic parcursul neliniar și uneori anevoios pe care l-am avut până în acest punct.

Rep.: Vorbește-mi despre anii petrecuți la Buzău? Ce liceu ai absolvit?

I.A.: De mică, părinții mi-au cultivat pasiunea pentru desen și m-au trimis la orele de pictură și desen cu doamna Menzopol, un lucru destul de exotic pentru anii ‘90.  Cu ajutorul dânsei mi-am descoperit și pasiunea pentru cultură și civilizație, am început să pictez tablouri, acuarele, apoi icoane pe lemn și piatră. Cu toate acestea, am moștenit și ceva din gândirea de inginer a tatălui meu iar în perioada liceului, pe care l-am absolvit în 2004, am devenit pasionată de materiile reale, logice și mai ales de fizică, unde mergeam la olimpiade. Îmi amintesc și acum intensele pregătiri pentru olimpiade, care ne dădeau posibilitatea să chiulim de la orele plictisitoare, fluturii din stomac de la fiecare probă și atmosfera de tabără de la concursurile naționale. Absolvind Hasdeul, unul dintre cele mai bune licee din țară, mi-a dat o anumită structură și tărie interioară, m-a format ca om, însă mi-a și ridicat foarte mult standardele și aspirațiile profesionale.

A picat admiterea la Arhitectură

Rep.: Cum a ajuns o olim­pică la fizică să aleagă facultatea de design?

I.A.: Când a venit momentul să îmi aleg o meserie, m-am gândit că ar fi bine să îmbin cele două pasiuni ale mele: științele reale și desenul, iar singura care mi-a venit în minte a fost arhitectura. Am început pregătirea intensă, cu doi ani înainte, cu drumuri la București, unde stăteam peste weekend, șapte ore pe zi și ca­re îmi plăcea foarte mult însă m-a și obosit complet. Iar când a venit momentul examenului… am picat. A fost primul moment de răscruce în viața mea. Prima dată când îmi propu­sesem ceva și nu mi-a ieșit, am eșuat. Nu am avut ce face decât să mă mobilizez și să dau examen la următoarea facultate, cea de design. De data aceasta mi-am atins standar­dele cu care mă obișnuisem din liceu: am intrat prima și am terminat prima din secția mea. Practic, am ajuns să fac design de produs datorită sorții.

Rep.: Ce s-a întâmplat după facultate?

I.A.: În facultate am baleat între „graphic design“, „design interior merchandising“, dar mă plictiseam rapid de toate. Singurul domeniu care mi se părea destul de vast pentru mine era „product design“. Nu erau însă joburi disponibile în România, și nu voiam să mă mut din țară, așa că am început să lucrez ca freelancer pentru clienți din străinătate și să particip în diverse concursuri și proiecte locale.

Ambasadoarea designerilor români

Rep.: Vorbește-mi despre titlul de „ambasador al designului românesc“ pe care l-ai deținut în 2015.

I.A.: În același timp, simțeam o frustrare profesională, că meseria de design de produs nu era deloc cunoscută în România. Nici măcar noi, profesioniștii, nu ne cunoș­team între noi și nu comu­nicam. Așa că m-am hotărât ca, în paralel, să mă implic în crearea unei comunități și în promovarea acestei profesii. Titlul de „Ambasador al designului românesc“ a venit după câțiva ani de muncă, în care colegii de breaslă mă vedeau ca un hub, un punct de legătura în comunitate și un comunicator în societate. Nu a fost un rol pe care să mi-l asum ușor, dat fiind firea mea ușor introvertită, însă am ales să depun un efort constant pentru că știam că doar ieșind în față vom putea să reușim.

Rep.: CV-ul tău este unul impresionant. Se regăsesc foarte multe premii pentru fel de fel de invenții, „baby car seat“, „baby carry air“…

I.A.: Am lucrat la multe proiecte interesante în perioada aceea, cum ar fi „Baby Car Seat“, cu care am câștigat competiția Elle Decoration. Acesta este un concept pentru un scaun de mașină pentru copii, de tip scoică, echipat cu două tipuri de perne de susținere. Simpla schimbare a pernei îl face adaptabil de la categoria 0-6 luni la 6-18 luni, scutind astfel părinții de cumpărarea unui produs în plus. Un alt concept, realizat pentru lucrarea de diploma, a fost „Baby carrier“, o centură de siguranță pentru copiii ținuți în brațe în avion. Aceasta era menită să înlocuiască centurile curente din avioanele contemporane, do­ve­dite a pune în pericol viața copiilor în timpul unei aterizări de urgență. Acest concept a primit nota 10 la licență și a câștigat concursul de Creație și Inventică pentru Tineret.

De la meșteșugarii romi, în Thailanda

Rep.: Un alt proiect foarte interesant care s-a bucurat de apreciere a fost colaborarea ta cu meșteșugarii romi…

I.A.: Da. Alte proiecte în care m-am implicat au fost cele sociale, unul din ele fiind reali­zat în colaborare cu mește­șugarii romi. Pentru aceștia am proiectat și produs o serie limitată de măsuțe de cafea realizate din tablă de cupru bătută și modelată manual și apoi finisată la foc. Scopul acestui proiect era reinven­ta­rea meșteșugurilor, prin cre­area de plusvaloare prin design a obiectelor confecționate.

Rep.: Cum ai ajuns să pre­dai în Thailanda așa tânără?

I.A.: Pe perioada facultății și apoi a doctoratului am avut câteva internshipuri inter­naționale în: China, Grecia și Thailanda. Cel mai interesant a fost cel din Thailanda, unde trebuia să fiu asistent la secția de design de produs. Impresionat însă de activitatea mea profesională, profesorul de acolo m-a lăsat pe mine să conduc atelierul de design timp de un semestru. Provocarea cea mai mare a fost să motivez studenții și să îi fac să gândească pe cont propriu, fără ajutorul meu. Cultura locală impune un respect extrem pentru familie, bătrâni sau profesori, care îi face pe studenți timizi și amabili însă nu stimulează deloc creativitatea. Ca designer ai nevoie sa îți pui cât mai multe întrebări, să identifici pro­ble­mele și să găsești soluții cât mai creative și eficiente. Nici comunicarea nu era ușoară cu ei, studenților le era rușine să vorbească engleză. După trei luni însă s-au obișnuit cu mine, cu stilul nonconformist cu care îi abordam, iar rezultatele au fost impresionante, chiar și pentru conducerea facultății care nu mai văzuse niciodată rezolvări atât de aprofundate la temele de atelier.

Rep.: Cum te-a influențat profesional experiența din Thailanda?

I.A.: La rândul meu am avut ce învăța de la thailandezi, începând cu detașarea față de lumea materială, convingerea interioară că, în ciuda tuturor greutăților, totul va fi bine, și respectul pentru natura și resursele locale. Aici mi-am găsit inspirația pentru gama Lithos, o serie de suporturi din piatră naturală și mobilier și accesorii inspirate din natură.

„La Vector Watch am făcut de toate“

Rep.: Cum a început poves­tea cu Vector Watch?

I.A.: Toate aceste experiențe au fost extrem de interesante, însă scopul meu de atunci era să găsesc un proiect major în care să mă implic și în care să contribui la dezvol­ta­rea produselor viitorului. A­tunci am început să observ po­tențialul IT-ului în piața ro­mânească și să mă implic mai mult în lumea „startupurilor“ locale. Așa l-am cunoscut pe An­drei Pitiș, founderul Vector Watch, la o conferință. Mi-a spus că are o idee de „wearable“ și că are nevoie de un designer de produs. Am rezonat imediat cu energia lui, am simțit că este un lider care poate duce la succes un proiect major, și am simțit că asta e șansa mea. Dan Tudose, omul de HW, s-a ală­tu­rat în curând echipei ,iar du­pă trei luni în care am lucrat la concept și la „proof of concept“, am luat prima finanțare. Așa a explodat totul.

Rep.: Care a fost contribuția ta la Vector Watch?

I.A.: La Vector, în afară de „coding“, cred ca am făcut de toate. De la CPO (chief pro­duct officer) – lucrând la conceptul produsului, la design, design engineering, manufacturing și apoi program management, mi-am băgat nasul în toate aspectele businessului și asta a fost cea mai mare oportunitate pe are o puteam avea. Însă cea mai mare provocare tehnică pe care am avut-o a fost partea de design engineering, în care eram persoana de legătura între creative directorul nostru din SUA – care dădea  direcția produsului - echipa noastră de hardware care făcea designul modului electronic și toate fabricile din lanțul de producție. Practic, eu am lucrat la partea tehnică de integrare a componentelor hardware la interior, păstrând proporțiile unui ceas clasic. Ca să nu facem niciun compromis la estetica produsului a trebuit să răsturnăm toate standardele de proiectare și producție ale unui ceas și să apelăm pe alocuri la soluții non standard, care nu ar fi fost acceptate niciodată de un producător conservator.

Rep.: Acum cu ce te ocupi în acest proiect?

I.A.: Acum ocup poziția de Program Manager și sunt în continuare nodul de legătură între toate departamentele companiei. Am preluat și partea de after sales, ocu­pându-mă de service-ul produselor, dar și de adaptarea pe noi piețe. Vector s-a dezvoltat impresionant într-un timp foarte scurt, având acum biroul de R&D în București, birou managerial în Londra și alte birouri și colaborări în SUA și Asia. Ceasul se vinde internațional, în Europa, Turcia, America, Canada și chiar Australia, însă teritoriul în care ne simțim în continuare cel mai bine este România.

Rep.: Sunteți mulțumiți de reacția românilor față de Vector watch?

I.A.: Suntem extrem de bucuroși că românii susțin un produs născut la noi în țară și că au încredere în calitatea pe care o oferim. Iar eu sunt mândră de echipa noastră tehnică, de toți „developerii“ și inginerii de hardware, care au creat o platformă 100% originală, capabilă să livreze ce încă nu a reușit nimeni în lumea smartwatch-urilor: o autonomie de cel puțin 30 de zile la o singură încărcare.

Vector Watch, startup-ul la care principal investitor este Radu Georgescu, a lansat (și) în România, în 2015, ceasul inteligent ale cărui avantaje țin de designul elegant și de faptul că bateria poate ține chiar și peste 45 de zile. Pre­țurile sunt între 299 euro și 499 euro în România. Vector Watch se poate sincroniza cu telefonul și poți vedea pe el diversele mesaje primite. Totul, fără a mai fi nevoie să scoți smartphone-ul.
Partea tehnică a fost reali­zată la București de Andrei Pitiș, Dan Tudose și buzoianca Irina Alexandru, însă pentru „atacarea“ piețelor cu preten­ții era nevoie de „întăriri“ cu mare experiență inter­na­țio­nală. Astfel, Vector Watch îl are ca CEO pe Joe Santana, fost CEO la Timex, iar echipa de design a fost condusă de Steve Jarvis, care a lucrat la Nike unde a proiectat brăță­rile de fitness devenite celebre.
Ceasul a fost prezentat în premieră la târgul de la Basel, în martie, iar atunci multe publicații internaționale au scris despre el, fiindcă niciun alt ceas nu promitea baterie care să țină 30 de zile, ci două-trei zile. Lucrul la proiect a început în primăvara lui 2014.
Autonomia extrem de ma­re nu se explică, printr-o super-tehnologie a bateriei, ci prin faptul că sistemul  de    ope­rare creat „in house“ este extrem de economic și simplu, ecranul este alb-negru și lip­sește și funcția de touch-screen.
Scopul a fost să fie creat un ceas care să arate ca un ceas, nu ca un ecran mic pe care îl pui pe mână cu o curea. Ideea a fost ca cei care îl văd prima oară să spună întâi că este un ceas tradițional și abia apoi să afle că este și inteligent.
Vector Watch vrea să de­vină un jucător global pe piața ceasurilor inteligente, având chiar ambiții de top 5. Însă pentru asta vânzările ar trebui să depășească (multe) sute de mii de unități pe an.
Ca piața „purtabilelor“ este una dificilă o dovedește și faptul că Samsung, care a investit enorm în promovare, a vândut doar 600.000 de ceasuri trimestrul trecut, însă a dezavantajat-o și faptul că ceasurile sunt compatibile doar cu câteva telefoane ale mărcii.
Vector Watch este compatibil cu dispozitivele iOS, Android și Windows Phone selectate.