Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Paste luminat

Paste luminat

paste fericit tuturor prietenilor_ea9f309f4b6c74 Paste luminat
paste fericit tuturor prietenilor_ea9f309f4b6c74
Invierea lui Hristos, Invierea noastra Anul acesta, Pastele este sarbatorit simultan de toti crestinii, fie ei catolici, protestanti sau ortodocsi, dimensiunea ecumenica a acestei mari sarbatori fiind privita ca o speranta de intreaga crestinatate. Sarbatorim invierea Mantuitorului luminati de bucuria iertarii, de biruinta vesnica a vietii asupra mortii, in fiecare an insa, aceasta fundamentala traire pascala are ceva aparte, ce face din Sfintele Pasti un reper, un moment unic, la care, timp de un an apoi, ne raportam multe dintre evenimentele vietii. De multe ori, omul a intors spatele lui Dumnezeu, intrand in cea mai infricosatoare robie, cea a mortii spirituale, singuratatea lipsita de partasia iubirii cu Creatorul si Mantuitorul vietii. Sub acest semn se plaseaza si Pastoralele de Pasti, adresate credinciosilor din Romania de Prea Fericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si de Arhiepiscopul Mitropolit Romano-Catolic de la Bucuresti, i.P.S. Ioan Robu. Asa cum afirma in Pastorala sa de anul acesta Prea Fericitul Parinte Daniel, “Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2014 ca fiind Anul omagial al Sfintei Spovedanii si al Sfintei impartasanii, precum si Anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni, intelegand ca exista o legatura duhovniceasca adanca intre iubirea jertfelnica a lui Hristos pentru umanitate, celebrata in Sfanta Euharistie, si iubirea jertfelnica a Martirilor sau a Mucenicilor pentru Hristos, cinstita in slujbele de pomenire a acestora de catre Biserica. In ambele se vede taina Crucii si invierii lui Hristos, Biruitorul pacatului, al iadului si al mortii, Care daruieste lumii mantuire si viata vesnica (…) in Biserica ortodoxa, cand se sfinteste o biserica noua, in piciorul Sfintei Mese din Sfantul Altar si in Sfantul Antimis sunt depuse numai moaste de martir, deoarece iubirea jertfelnica a martirilor seamana cel mai mult cu iubirea jertfelnica a lui Hristos Cel rastignit pe Cruce. Sfintii Martiri sunt podoaba de mare pret a Bisericii”. Pastorala se incheie cu cuvintele: “Cu prilejul invierii Domnului, va indemnam sa aduceti, prin cuvant si fapta buna, bucurie in casele celor orfani, bolnavi, batrani, saraci, indoliati si singuri, ca sa simta ca iubirea jertfelnica a lui Hristos Cel rastignit si inviat pentru mantuirea lumii este izvor de lumina, pace si de bucurie”. “Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului, Domnului Iisus, unuia celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim; ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti, toti credinciosii, sa ne inchinam sfintei invieri lui Hristos. Ca, iata, a venit prin Cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”, se spune in Utrenia invierii din noaptea Sfintelor Pasti. „Eloi, Eloi, lamma sabahtani!“ Cu bucatele la sfintit, in Maramures Dupa ce Iisus a fost vandut de Iuda si prins, l-au dus inaintea Sinedriului, la marele preot Caiafa. Mai marii cautau marturii mincinoase impotriva lui Iisus, iar preotul Caiafa l-a acuzat ca se crede Dumnezeu. Mantuitorul i-a raspuns cu seninatate si stapanire divina de sine: „Va spun ca, de acum incolo, veti vedea pe Fiul Omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe norii cerului“. Dintre toti ucenicii lui Isus, numai Petru a indraznit sa-l urmareasca prin multime. Sinedriul a hotarat sa-l predea pe Iisus dregatorului Pilat din Pont, care s-a spalat pe maini, negasindu-l vinovat cu nimic. Domnului Hristos i-au pus in spate o cruce mare de lemn si l-au biciuit, ducandu-l la rastignire sub Golgota. Sub greutatea crucii si a loviturilor, Iisus a cazut de multe ori. I-au dat sa bea vin amestecat cu fiere. Executia lui Hristos a fost dura, in stil roman: biciuire, caratul lemnului, injuriile oamenilor. Rastignirea era o pedeapsa degradanta, menita sa il omoare pe vinovat prin foame si sete daca era puternic sau prin dureri cumplite. Chinurile au durat aproape trei ore, Iisus a strigat cu glas tare: „O, Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul!“. O lume intreaga s-a asigurat de moartea Sa: Pilat, iudeii, soldatii romani, iar paza mormantului sigilat a fost incredintata dusmanilor sai. Isus a avut pe cruce, o clipa de disperare: „Eloi, Eloi, lamma sabahtani!“, a strigat. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?“. In ziua de duminica au venit la mormant femeile mironosite, Maria, Maria Magdalena si Salomeea. Cand femeile au ajuns la mormant, un inger a stat in fata lor, drept si stralucitor, pe piatra data la o parte, si le-a spus: „Nu va temeti, caci stiu ca voi il cautati pe Isus care a fost rastignit: Nu este aici: A inviat”. Prin invierea sa din morti, Iisus a aratat oamenilor ca el este Domnul vietii vesnice. Motive diverse Credinciosii catolici pornesc intr-o procesiune religioasa simbolica, pe drumul strabatut de Hristos acum peste 2000 de ani si se opresc in fata icoanelor cu reprezentari ale celor 14 momente de pe Calea Crucii, cantand si rugandu-se. Un prilej, pentru credinciosii catolici, de a se pregati spiritual de inviere. Ce-ar fi viata noastra fara iertarea, lumina, bucuria si forta spirituala pe care doar invierea Domnului ni le-a adus si continua sa ni le impartaseasca, mai ales in Duminica Sfintelor Pasti? Invierea ne ajuta sa realizam, prin credinta si fapte de iubire, viata de comuniune cu Biserica si cu semenii nostri. Ea ne impartaseste sfintenie, unitate si iubire, iar usa ei este poarta deschisa a Raiului prin invierea lui Hristos. In parabola Fiului risipitor, Mantuitorul ne vorbeste in Sfanta Evanghelie despre recunoasterea si marturisirea pacatelor, despre pocainta si iertare. Asadar, “prin Sfanta Taina a Spovedaniei, constiinta intunecata de povara pacatelor se curateste, iar prin mijlocirea duhovnicului credinciosii primesc harul iertarii pentru greselile savarsite. Deniile din Postul Mare Oua incondeiate cu margele Credinciosii au intrat in Postul mare de sase saptamani. Cuvantul Paste vine din latinescul “Pascae” ori din evreiescul “Pessah”, simbolizand trecerea de la moarte la viata. Obiceiurile legate de aceasta sfanta sarbatoare difera de la tara la tara si tin in special de specificul gastronomic. Ciclul pascal este cel mai lung din calendarul taranesc. Postul ortodox al Pastelui este aspru. Romanii il considerau ca o padure intunecata, al carei capat nu se vede, dar dincolo de care se afla lumina. in Saptamana Mare, crestinii retraiesc patimile Mantuitorului, participa la Denii si la Prohodul Domnului. Se pregatesc pentru a cunoaste in noaptea de sambata spre duminica bucuria invierii. “Denia ca slujba de dimineata savarsita seara are ca scop transformarea intunericului serii in lumina liturgica, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugaciune, pocainta si postire, de la intunericul pacatului la lumina vietuirii sfinte”, potrivit Evangheliei lui Hristos. In sfantul si marele post al Pastilor, deniile sunt savarsite in zilele de miercuri si vineri seara, din saptamana a cincea, precum si in toata saptamana sfintelor Patimi. Randuiala slujbei Deniei care este savarsita joi seara si in care sunt citite cele 12 Evanghelii despre patimirea Domnului este specifica Bisericii Ortodoxe Romane. La Denia din Vinerea Marea, in biserica ortodoxa se canta Prohodul Domnului, cantare care reprezinta incheierea unei adevarate drame care incepe cu prinderea Mantuitorului si se sfarseste cu Punerea lui in Mormant”. In Vinerea Mare nu se face nimic, credinciosii se duc la biserica pentru spovedanie. Ou cu motive religioase Pentru romani, pregatirea Pastelui inseamna mai intai toata curatenia si bucatele care se fac in batatura. Sambata Mare este socotita “a sambetelor imparateasa si doamna”, “a praznicelor praznic” si “sarbatoare a sarbatorilor”. Se pomenesc mortii, se curata izvoarele si se fac ultimele pregatiri inaintea invierii. Se zice ca, in sambata Pastilor, Dumnezeu a facut din crucea pascai toate florile, toate semintele si toate granele. Se face pascuta si pentru vite, sa aiba fruct si sa fie sanatoase tot anul. Cu noaptea invierii incepe Saptamana Luminata, cand portile Raiului se deschid si raman deschise pana la inaltare. Acum, sufletele mortilor se intorc printre cei vii si raman pe pamant pana la Rusalii. Lumanarea de la inviere, aprinsa, este dusa acasa si stinsa de grinda. in ziua de Paste, in fiecare casa, spune traditia, exista un vas curat cu apa, un ban, un ou rosu si unul alb, in care toti ai casei se spalau pe obraz sa fie rumeni si sanatosi peste an. Crestinii mananca o bucatica de anafura, spunand: „Hristos a inviat! Adevarat c-a-nviat!”, asa cum a rostit preotul in biserica. Ouale rosii amintesc patimile Domnului. Se spune ca, in clipa invierii, toate ouale din lume, chiar si cele din cuibare, s-au inrosit. Aceste oua colorate se numesc „merisoare“ (date de pomana, ele se fac mere pe lumea cealalta). Ouale incondeiate sau pictate nu se dau de pomana. Se mai numesc si oua scrise. Ornamentele au nume frumoase ca niste titluri de poem. Ouale rosii pastrate in case ii apara pe cei dinauntru de rautati si farmece. O alta legenda spune ca, dupa invierea lui Hristos, s-a intamplat o minune. Apostolii vesteau pretutindeni in orasul Ierusalim ca Mantuitorul lumii a inviat din morti. O precupeata care vindea oua intr-o piata nu a vrut sa creada: „Pe cat e de adevarat faptul ca ouale pe care le vand nu sunt rosii, pe atat de adevarata este si istoria invierii lui Hristos“. Nu si-a terminat bine vorbele, cand deodata, toate ouale din paneras se inrosisera ca sangele si, in acea clipa, a crezut si ea in invierea lui Hristos, iar intru pomenirea intamplarii se fac in toti anii oua rosii de Pasti. In preasfanta zi de Pasti se impart pomeni pentru morti, miel, colaci, oua inrosite, cas, ulcele cu vin. Veniti de luati lumina! Iepurasul de Pasti este un simbol pagan, emblema fertilitatii, asociat de crestini aparitiei lui Hristos dupa inviere. Prima mentionare a iepurasului ca simbol pascal apare in Germania, in jur de 1600. Mielul este simbolul lui Isus in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul VII, iar din secolul IX, pe masa de Pasti a Papei, mielul fript a devenit un fel principal. In Franta, clopotele bisericilor raman tacute din Vinerea Mare pana in Duminica invierii. Mamele le spun copiilor ca „toate clopotele au zburat la Roma“. In Germania, prietenii isi ofera oua decorate de ei insisi cu simboluri traditionale. in Italia de azi, se ofera oua imense de ciocolata pline cu surprize. In Olanda, casele sunt decorate cu flori si oua colorate, nelipsita fiind o delicioasa prajitura cu stafide. Pastele este cea mai mare sarbatoare crestina. Ea se intinde pe durata a trei zile si comemoreaza invierea din morti a lui Isus Hristos. Sarbatoarea propriu zisa a invierii este precedata de un post de sase saptamani, in ultima dintre ele comemorandu-se Cina cea de Taina, Vinderea lui Hristos, Patimile si Moartea Sa pe Cruce. In primele secole crestine, de Paste primeau botezul catehumenii, care ramaneau apoi imbracati, timp de o saptamana, in hainele albe din ziua botezului, motiv pentru care saptamana de dupa Paste a fost numita Saptamana luminata. In timpurile noastre, cei mai multi dintre crestinii ortodocsi se impartasesc si se spovedesc in aceasta zi. Evreii comemorau si comemoreaza iesirea din robia egipteana si traversarea Marii Rosii. Ei serbau Pastele in fiecare an la 14 Nisan din calendarul lor lunar, data care, in acelasi calendar, coincide cu echinoctiul de primavara. Pastele evreilor din anul 33 a coincis cu patimile, moartea si invierea lui Hristos. Din acest motiv, ziua invierii s-a numit si in crestinism Paste. Sarbatoarea Pastelui marcheaza in cadrul anului liturgic doua mari perioade: una de zece saptamani inainte de data Pastelui (perioada triodului), in care crestinul se pregateste in vederea praznicului invierii, si alta de opt saptamani dupa Paste, in care cultul divin in ethosul bisericii este marcat de bucuria invierii. Putini se mai gandesc acum la faptul ca, in diverse forme, sarbatoarea a preexistat crestinismului. Acesta a triumfat insa, pentru ca deosebirea fundamentala intre crestinism si alte dogme religioase consta in faptul ca jertfa prin substitutie a zeului precrestin a fost inlocuita cu jertfa Domnului Iisus, savarsita o singura data pe Golgota, in numele tuturor oamenilor si reactualizata ritual, la aceeasi data si in fiecare an, de credinciosi. Pastrati datina stramoseasca! Faceti oua rosii! Festivalul oualor incondeiate la Moldovita Cultul incondeierii oualor este foarte vechi si explicabil prin germenul de viata in stare latenta ce se afla in fiecare ou proaspat. El serveste ca simbol al incoltirii, al perpetuarii speciilor, al primenirilor si, deci, al venirii primaverii. Asa cum preciza etnologul Alexandru Tzigara-Samurcas, era firesc ca tot prin oua sa se simbolizeze si invierea lui Iisus Christos. Introducerea acestui obicei crestin nu e cuprinsa in cartile sfinte, dar e lamurita intr-o seama de legende, din care peste 10 circula si la noi. La toate popoarele ortodoxe, ouale incondeiate alcatuiesc una dintre interesantele manifestari ale artei populare. Privite mai de aproape insa, nu se poate tagadui insemnatatea desenelor atat din punct de vedere etnografic, cat si artistic. Desi asemanandu-se la trasaturi generale, incondeierile variaza insa, avand un caracter propriu fiecarui popor. Astfel, pornind de la noi ca sa mai inaintam catre Apus, trecand prin Bucovina, Boemia pana in Polonia, gasim motive geometrice mai complicate, combinatii mai savante si culori mai multe. „Se spune ca se intind ouale pe un stergar curat dupa ce intai au fost bine spalate, uneori chiar cu un zer acrit, ca sa prinda bine ceara si vopseaua. intr-un harb langa jeratic se topeste ceara alba de albine. In dreapta, gospodina tine condeiul, chisita sau bijara, o bucatica de lemn, avand in varf un tub subtire de tinichea in care se prinde ceara topita. Se incinge condeiul in harb si ducandu-l usor pe ou, ceara lasa dungi ingrijit aduse sau puncte zise «pui», pe urma carora vor rasari apoi desenele cele mai frumoase. Ouale astfel pictate sau impestritate se trec apoi in vopseaua rosie. Daca e vorba ca ouale sa ramana asa, adica intr-o singura culoare, numite si merisoare, atunci dupa ce se scot din rosala se fierb de-a binelea in apa in care se topeste si ceara. Urmele acesteia se mai iau si cu o carpa calda. Si astfel, acolo unde era ceara apare acum desenul alb desprinzandu-se pe fundalul rosu. Cine vrea sa aiba oua muncite, adica de mai multe culori, procedeaza astfel: scotand ouale din prima vopsire, inainte de a sterge ceara, le incondeiaza din nou, adica se ascund sub un nou strat de ceara partile care o sa ramana cu prima culoare. Se pun ouale in a doua vopsea. Culoarea din urma predomina, alcatuind fondul sau campul pe care se desprind incondeierile toate." Intrarea in Ierusalim Obiceiul era ca mai toate ouale sa fie vopsite in culori vegetale. Galbenele, de pilda, se fac din coaja de mar paduret. Rosala ne-o da popularul bacan sau lignum. Portocaliul se capata din foi de ceapa sau mar paduret, verdele din branduse sau frunze, galben-verzui din laptele cucului, ramurele de salcie sau urzica. Retetele sunt numeroase... Se pot deosebi doua categorii: cea a motivelor vegetale si animale. Originea oualor rosii se pierde in negura veacurilor. Izvoare istorice ne informeaza ca din anul 772 i.Ch. se obisnuia in China, cu ocazia ceremoniei Tsing Ming, sa se ofere in dar oua colorate. Aceasta sarbatoare se celebreaza la inceputul lui aprilie, cand iarba e verde. Tot astfel, la vechile popoare slave era datina ca la sarbatoarea primaverii sa se ofere in dar oua rosii. La romani, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau de sarbatoarea lui Ianus. La vechii germani, oul avea, de asemenea, o insemnatate simbolica. Folcloristul A.I. Candrea isi punea intrebarea, in 1933, ce rost avea oul la toate aceste popoare in ceremoniile religioase? Chinezii aveau credinta ca cerul impreuna cu pamantul sunt ca un ou de pasare, cerul e invelisul pamantului, precum coaja oului e invelisul galbenusului. Vechii persi credeau de asemenea ca pamantul, cerul si apa sunt toate inchise intr-un ou. Eusebius raporteaza o credinta a fenicienilor, dupa care din noianul primitiv rasare un ou care se desparte intre cer si pamant si din care rasar soarele si luna. La indieni, zeul Puru se nastea, de asemenea, dintr-un ou. La egipteni, creatiunea lumii incepea cu formarea unui ou pe intinsul apelor care a fost cel dintai. Si la vechii greci, Empedocles compara Universul cu un ou si tot astfel, mai tarziu, Epicur. Paste in Sicilia Pana la Revolutia Franceza se aduceau dupa slujba liturghiei de Paste cosuri cu oua aurite in cabinetul regelui, care le impartea apoi celor de fata. Unele dintre ele constituiau adevarate opere de arta. Doi pictori celebri, Lancret si Watteau, n-au socotit ca e o injosire pentru ei de a picta oua de Paste. Oul, dupa cum se vede, a fost considerat dintotdeauna ca simbol al rodniciei, un simbol al soarelui si al vietii insesi. O legenda spune ca „Dupa inmormantarea lui Iisus, mai-marii evreilor se adunara la un ospat de bucurie ca au scapat de Dansul. Pe masa se afla un blid cu zeama impreuna cu carnea cocosului din care era facuta, precum si mai multe oua fierte. Atunci, unul care se afla in capul mesei incepu a rade si zise: cand va invia cocosul pe care il mancam noi acum si cand se vor face rosii aceste oua de pe masa, atunci va invia si Christos. N-apucara bine de rostit aceste cuvinte si ouale se facusera rosii, iar cocosul invie si batand din aripi incepu a canta". In amintirea acestei minuni se spune ca se fac ouale rosii de Paste. Dupa o alta legenda, „Maica Domnului, dupa nasterea lui Iisus, a cautat sa fuga cu fiul ei in brate. Evreii se luara dupa dansa si cat pe ce s-o prinda. Ei tot aruncau dupa dansa cu bolovani. Sfanta Fecioara apuca bolovanii si ii arunca inapoi, iar din bolovani se facura oua rosii". Incondeierea oualor este in multe sate de la noi o adevarata arta. Tarancile talentate din Bucovina deseneaza motive ce reprezinta mestesugurile traditionale, dar si motive ca grebla, spicul, 40 de clini, carja ciobanului, coarnele berbecului, creasta cocosului, trifoiul, alaturi de motive religioase sau preluate de pe camasile nationale. Aceste oua, ce reprezinta adevarate opere de arta, sunt realizate cu ceara pigmentata natural, cu ceara colorata sau cu produse vegetale, ca sfecla rosie, sofranul, frunza de nuc, larice si arin. Traditii religioase, ritualuri si obiceiuri populare Festivalul Oualor in Bucovina In volumul sau, recent reeditat, Radu Anton Roman a adunat o seama de credinte si ritualuri, adaugandu-le si retetele preparatelor de Paste din diferite regiuni ale tarii, care, numai citindu-le, iti lasa gura apa. Fiecare reteta, cu povestea ei, mai ales ca omul a facut din Paste un prilej de festin. Oul cosmic traieste si in credintele poporului nostru. In Bucovina exista credinta ca Soarele e dintr-un ou. Dupa credintele noastre romanesti, oul rosu este aparator in contra diavolului. Ca sa fereasca roadele de piatra, podgorenii leaga primavara vita-de-vie cu salcie de la Florii sau ingroapa un ou rosu in Vinerea Mare, scria folcloristul Gorovei. Pazitor de duhuri necurate, oul rosu se intrebuinteaza uneori ca amuleta, obicei practicat la rusii din partile Uralului, unde se faceau oua din pietre semipretioase, de diferite culori, intre care si rosii, si se purtau ca fetisuri la ceas, cum se poarta martisoarele (Orlov). Religiile tuturor popoarelor au introdus oul rosu in ceremoniile cultului lor. Egiptenii aveau un cult special, la echinoctiul de primavara, cand ofereau oua zeului creator. Oul avea mare insemnatate si la romani care faceau jertfe speciale cu oua la sarbatoarea echinoctiului de primavara. Ciocnitul oualor de Pasti se face prin unele locuri cu un anumit ceremonial de la care nu e ingaduita nicio abatere. In ziua de Paste, dupa slujba, dupa ce se ia pastele, se dadeau de pomana oua rosii peste morminte. Un alt obicei pastrat este ca atunci cand faci de Pasti pasca, cel dintai aluat trebuie sfintit si apoi impartit. Crucea care a impodobit pasca se pastreaza in decursul anului. Cand se apropie o furtuna de sat, se ia crucea si se spune: “precum s-a schimbat aluatul in cuptor si a luat alta forma si fata asa sa se schimbe si furtuna care vine”, specifica folcloristul Marian. Din crucea pascai se tine o bucata pana la Sfantul Gheorghe, cand se zice ca ar fi Pastele vitelor, dupa folcloristul Gorovei. Se crede ca in noaptea de Sfintele Pasti, pe la miez de noapte se deschide in fiecare an cerul. De aceea trebuie a priveghea in noaptea aceea si daca vede cineva cerul deschis va primi de la Dumnezeu tot ce ar cere. Altarul din Isenheim Un frumos obicei este cel al “Junilor Brasovului”. In ziua de Pasti, dupa ce au asistat la vecernie, tinerii incep a juca Hora Junilor. in timpul jocului, vataful, apoi armasii si junii de rand arunca de cate trei ori buzduganul. A doua zi, insotiti de lautari colinda pe la casele cu fete mari pentru a aduna oua rosii si bani. Ceata isi continua obiceiul pana in Duminica Tomii, prima duminica dupa Paste, cand este si Pastele Blajinilor. Un alt obicei era acela ca baietii care erau mai instariti, in ziua de Pasti, sa plece cu lautarii prin sat, iar fetele care intrau in hora sa iasa la poarta cu castroane cu cate 10-30 de oua incondeiate frumos. Ouale se strangeau in tarne. Treceau pe la toate fetele de la hora. In Bucovina, fetele se spalau cu apa in care fusese pus un ou rosu si o moneda si ziceau: “Sa fiu sanatoasa si obrazul sa-mi fie rosu ca oul. Toti sa ma doreasca si sa ma astepte asa cum sunt asteptate ouale de Pasti”. Flacara, lumina traditionala din noaptea invierii este un simbol al vremurilor stravechi. Focurile aveau un rol purificator, fertilizator. Liturghia din noaptea invierii incepe cu focul de la care se ia lumina, adica se aprinde lumanarea de Pasti. Cand vin de la biserica satenii ocolesc casa cu lumanarea tinuta in mana la slujba de inviere. Aceasta lumanare este pastrata si in decursul anului, poate fi aprinsa in clipele de primejdie. Oamenii se impacau de Paste, uitau toate pricinile de suparare, simteau innoirea. La miezul noptii se lua lumina de la altar, din lumanarea preotului, apoi se iesea din biserica, ceea ce insemna ca Iisus iese din mormant inviat. Se inconjura de trei ori biserica, apoi preotul batea in usa bisericii, strigand cu glas tare: “Deschideti portile ca vine imparatul Maririi”. Se deschidea usa bisericii si se intra cantand “Hristos a inviat”. Se spune ca bucatele si lucrurile sfintite de Pasti se pastreaza si se folosesc in tot timpul anului ca leacuri si aparatoare de lucruri rele. Asa sunt slanina, hreanul, untul, branza, faina, usturoiul, samanta de busuioc, smirna, tamaia, tinute in vase speciale si puse in pivnite. Invierea Mantuitorului Sacrificarea mielului e insotita de un scenariu ritual care cuprinde stropirea cu apa sfintita, trasarea unei cruci cu cutitul pe cap sau numai actul de sfintire la biserica a animalului deja taiat sau preparat. In unele zone, actul sacrificarii mielului capata accente rituale specifice, care ne duc cu gandul departe in timp, la ritualul roman, cand, dupa “consacrare”, animalul ales pentru sacrificiu era pieptanat, i se aureau coarnele, i se punea la gat o coroana de flori. In anumite regiuni de la noi, mielul ales pentru sacrificiu este “consacrat” printr-o slujba religioasa si este stropit cu apa sfintita. La fel ca si in cazul tuturor sarbatorilor de la noi, miracolul invierii lui Iisus Hristos s-a suprapus peste ritul stravechi de renastere si regenerare. Momentul Pascal celebreaza deopotriva misterul crestin al invierii Mantuitorului, precum si pe cel al renasterii naturii. Se spune ca de Pasti este singurul moment din an cand se aude toaca din cer. Toaca este o ruga a mainilor, a mintii si a inimii. Ea face legatura intre cer si pamant, intre viata si moarte. “Sarbatorile si obiceiurile primaverii apartin unei memorii colective uluitoare, unica in lume, datorita acestor stravechi suprapuneri greco-romane si orientale, crestine si din cultura geto-daca, imposibil de disociat”, dupa cum afirma folcloristul Ghinoiu. Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas (inaltarea), oamenii se saluta numai cu cuvintele “Hristos inviat – Adevarat c-a inviat”. In ziua de Ispas se saluta cu “Hristos s-a-naltat – Adevarat ca s-a-naltat”.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000