Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
MUCENICII. ZIUA BARBATULUI. SEMNIFICATIA ZILEI

MUCENICII. ZIUA BARBATULUI. SEMNIFICATIA ZILEI

9 martie

 MUCENICII. ZIUA BARBATULUI. SEMNIFICATIA ZILEI
Azi e ziua Sfinţilor 40 de mucenici, consacrată de Biserica Ortodoxă ca zi a bărbaţilor.

Adică se celebrează martiriul ca virtute ultimă a bărbatului creştin.

Capacitatea de a mărturisi pentru credinţă, de a nu te ruşina cu ea, de a o apăra, de a lupta pentru ea. Senin, tenace. Pentru dreptate. Pentru adevăr. Pentru libertate. Chiar cu preţul vieţii.

În România?!

Aici chiar şi martiriul e luat la mişto. De la nenea Iancu prin personajul lui cvasi-colectiv citire – el însuşi o lichea: „Dacă n-am avut parte de ce mi-a fost mai drag pe lume, încai să mă fac martir al Endependenţii”.

După care, evident, pupat. Piaţa.

România e o ţară de distruşi. Iohannis nu trebuie să fie martir, ci învingător. Să calce totul în picioare.  Altfel, n-avem nici o şansă de a mai exista ca popor.

Se spune greşit că mucenicii cinstiţi azi au murit îngheţaţi într-un lac, în care fuseseră aruncaţi drept pedeapsă pentru apartenenţa la creştinism – în timpul prigonitorului Licinius, la începutul secolului al IV-lea, anul 320. Erau soldaţi creştini (romani, greci, armeni) şi guvernatorul Armeniei, persecutorul diabolic Agricola, a adunat 40 dintre ei şi i-a aruncat exemplar în temniţă – ca să-i intimideze pe ceilalţi şi să-i facă să se lepede de dreptul lor recunoscut de Împăratul Constantin cel Mare, ca să se întoarcă la idoli. Au fost, însă, un exemplu de tenacitate în credinţă şi în consecinţă căpetenia torţionarilor le-a ordonat să-i lapideze. Ei, însă, au rezistat. Atunci, i-a condamnat la moarte prin îngheţare într-un iezer, dar n-au murit aşa.

De fapt, puteau ieşi la căldurică lângă persecutori, fiind momiţi la dialog cu diavolul amăgitor. Şi a ieşit unul dintre ei care s-a îndoit de puterea rugăciunii, şi a murit în drum spre baia caldă, pregătită pentru jertfirea la idoli. Toţi ceilalţi, însă, au rămas şi s-au rugat să fie ajutaţi să mărturisească pentru Adevăr. Să li se dea cununa muceniciei.

Drept pentru care, apa s-a încălzit, peste soldaţii credincioşi au pogorât aureole în crucea nopţii şi văzând minunea, unul dintre soldaţii de pază s-a aruncat în apă lângă ei, botezându-se creştin.Şi completând numărul celui pierit prin puţină credinţă.

Credinţa ostaşilor rezistenţi la ispită a topit îngheţul şi atunci li s-a dat moarte prin foc, iar rămăşiţele lor au fost aruncate în lac şi recuperate după trei zile spre îngropare, în urma unui vis revelator. A urmat o procesiune a convertirii spontane (ca şi soldatul care s-a aruncat în iezer, ca şi tâlharul din dreapta de pe Cruce, ca şi sutaşul, ca şi Saul, şi tot aşa, până în zilele noastre şi infinit dincolo de ele). Persecutorii au fost învinşi, splendoarea adevărului a convins.

Merită să-ţi dai viaţa pentru adevăr, decât să supravieţuieşti în minciună. Refuzul compromisului le-a dat luptătorilor putere în faţa răului. Şi asupra lui.

Cu alte cuvinte, luptătorii au rămas radicali, iar credinţa lor i-a mântuit. Unul singur a devenit „mai puţin polemic” şi a sărit spre apa călduţă, iluzionându-se că îşi salvează pielea, dacă abjură, în loc să îndure solidar cu ceilalţi pentru credinţa salvatoare.

„Nu tranzacţionez principiile”, spunea Corneliu Coposu. În rest, politica nu se face cu îngeri. Se face cu bărbaţi.

În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfinţilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au mărturisit şi au fost chinuiţi în cetatea Sevastiei.

Cei patruzeci de mucenici, deşi erau de obârşie din diferite locuri, făceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. Ei au fost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Hristos şi au fost duşi la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecaţi să jertfească idolilor, mai întâi au fost loviţi cu pietre peste faţă şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, care se găsea în apropierea Sevastiei. Pe când se găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaţa, ieşind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostaşii care erau de pază acolo însă a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat, văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei.

Iar când s-a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de abia se mai vedeau suflând. Atunci li s-au frânt fluierele picioarelor şi au luat cununile muceniciei. Cât de plăcută s-a cunoscut a fi moartea pentru aceştia şi cât de dorită să fie îmbrăţişată se poate vedea şi din următoarea împrejurare. După zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti mai sufla încă, a fost lăsat la o parte de tiran, socotind că acesta poate îl va îndupleca să-şi schimbe gândul. Dar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe lângă el, văzând acum pe fiul ei, care era mai tânăr decât toţi ceilalţi, se temea ca nu cumva tinereţea şi dragostea de viaţă să-i insufle în cele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea celorlalţi.

De aceea aceasta sta încremenită şi cu trupul şi cu privirea, uitându-se la el, în starea în care se găsea, dându-i curaj şi întinzându-şi mâinile, în cele din urmă şi zicând: Fiul meu preadulce, mai rabdă puţin, ca să ajungi cu adevărat şi fiu al Tatălui Celui din ceruri. Nu te înfricoşa de chinuri, căci, iată, Hristos Dumnezeu îţi stă ţie într-ajutor. Nu vei mai întâlni mai departe nici o neplăcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai învins cu vitejia ta; după acestea va fi numai bucurie, desfătare, odihnă şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Hristos şi vei fi rugător pe lângă Dânsul, pentru mine, mama ta.

După ce sfinţilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducând nişte căruţe şi încărcând în ele sfintele lor trupuri le-au pornit către ţărmul unui râu, care trecea prin apropiere. Şi văzând că tânărul acela, al cărui nume era Meliton, mai sufla încă, l-au lăsat să trăiască mai departe. Când mama lui a văzut însă că rămâne singur, a socotit ca lucrul acesta înseamnă ceva mai mult decât moartea ei şi a fiului ei. De aceea, neţinând seama că este femeie slabă şi înăbuşindu-şi în suflet toată durerea de mamă, a luat pe fiul ei pe umeri şi a pornit cu el după căruţele cu trupurile sfinţilor, întocmai ca o vitează, socotind că numai atunci fiul ei va trăi cu adevărat, când l-ar vedea şi pe el mort şi părăsit împreună cu ceilalţi.

Dar, în timp ce-l purta astfel pe umere, acesta şi-a dat şi el duhul. Şi atunci mama simţindu-se eliberată de griji, s-a bucurat mult şi sufletul ei a săltat în chip plăcut de sfârşitul fiului ei. Şi ducând trupul neînsufleţit al iubitului ei fiu până la locul unde se găseau trupurile sfinţilor, l-a pus deasupra lor şi l-a numărat cu toate celelalte, pentru ca nici măcar trupul, al cărui suflet pornise să se înnumere laolaltă cu sufletele celorlalţi, să nu se deosebească de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrăjmaşului, aprinzând un foc mare, au ars trupurile sfinţilor. Apoi, pentru ca nu cumva creştinii să poată lua moaştele lor, le-au aruncat în râu.

Dar acolo, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde fiind scoase de mâinile creştinilor, ne-au fost dăruite nouă ca o bogăţie de neînstrăinat.

La multi ani!


Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000