Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Dinu C Giurescu la 86 de ani. La multi ani marelui istoric

Dinu C Giurescu la 86 de ani. La multi ani marelui istoric

familia giurescu Dinu C Giurescu la 86 de ani. La multi ani marelui istoric
familia giurescu
Academicianul Dinu C Giurescu a implinit vineri, 15 februarie, venerabila virsta de 86 de ani. Nu sunt cuvinte suficiente pentru a descrie pretuirea mea fata de marele istoric. Printre multele sale calitati se numara onestitatea, puterea de munca, dorinta de lupta pentru valorile si reperele romanesti, modestia, contributia esentiala pentru o educatie solida a romanilor. Inainte de toate, ii doresc marelui istoric si roman Dinu C Giurescu sanatate maxima, La multi ani si puterea de a ne bucura pe viitor de gandirea si emotia domniei sale pentru tot ce inseamna valoare in Romania. Public azi o fotografie document: familia Giurescu la inceputul anilor ‘ 80 in casa parinteasca din strada Berzei din Bucuresti. Superba constructie a fost demolata de comunisti, motiv pentru care familia Giurescu a decis sa paraseasca Romania. Marele istoric Dinu C Giurescu nu a rezistat mult departe de tara. S-a intors dupa citiva ani datorita dorului de locurile natale. De vorba cu profesorul Dinu Giurescu: „Muncesc constant, in fiecare zi. Daca nu fac ceva intr-o zi am un sentiment de nebunie” Dinu C. Giurescu locuieste in Piata Victoriei, in centrul Capitalei. De la geamul situat la etajul cinci al blocului in care se afla apartamentul se aud in permanenta, in surdina, sirene, claxoane, motoare ambalate. De la geam oamenii par niste creatii insignifiante, un surplus de centimetri deplansandu-se haotic, fiecare preocupat sa sa rezolve principala dilema a societatii de consum: „grija zilei de maine". La cei 86 de ani ai sai, Dinu C. Giurescu priveste cu detasare acest ocean de fiinte preocupate de „azi-pe-maine". Profesia si experienta de viata, ambele gravitand in jurul notiunii de „istorie", l-au invatat ca prezentul e relativ, se transforma in fiecare secunda. Giurescu se retrage de la fereastra cu o privire inerta si se asaza greoi pe scaunul de langa una dintre cele trei mese aflate in sufragerie. Langa el se afla o plasma si un decodor de cablu, iar imaginile celor doua, alaturate celei a omului asezat, par o contradictie in sine; de parca te-ai holba, simultan, la un Van Gogh si un poster promotional al unui supermarket. Televizorul si decodorul sunt singurele obiecte „moderne"din incapere, ingropate intr-o masa nedefinita de carti si hartii. „Am pierdut de doua ori biblioteca. in intregime, pana la ultima carte. De doua ori ne-au luat totul", isi aminteste amar Dinu Giurescu. Poate fi si asta un inceput, cam pesimist ce-i drept, pentru incercarea temerara la care ne-am angajat amandoi, telefonic. Sa transcriem viata unui om, intinsa pe cea mai mare parte a secolului XX si in primul deceniu al secolului XXI, in doua pagini de ziar. Iubirile si dusul rece „Deci povestea vietii", zambeste ironic Giurescu. „Bine, sa inchid telefonul, sa nu ne deranjeze cineva." Si fixat in modernism si curentul de gandire „ultimul model de telefon", te-ai astepta sa-l vezi apasand butonul telefonului mobil. in schimb Giurescu, apropiindu-si ochii pentru a distinge mai bine detaliile, trage telefonul fix din priza. Povestirea incepe cu o confesiune de iubire retinuta. „Cand eram student, toti baietii erau indragostiti de actritele de cinema. Mie mi-au placut Danielle Darrieux si, mai era o italianca, Alida Valli. Flirtam cu tot felul de domnisoare, mergeam si la scoala, dar punctul maxim de interes, si nu vorbesc doar de mine, ci de tinerii din perioada respectiva, era sa urmarim pe harta cum avanseaza razboiul", povesteste Giurescu. Pentru cei de astazi, care vad razboiul nu cu mult diferit fata de filmele cu cowboys si indieni, rupt definitiv intre „buni" si „rai", intrarea Romaniei in Al Doilea Razboi Mondial era privita de tanarul Giurescu dintr-o perspectiva usor oblica, raportata la intreaga situatie din Europa. „Noi nu eram de partea Germaniei pentru ca am fi vazut Romania, vezi Doamne, ca o viitoare putere economica, aliata Reich-ului dupa terminarea confruntarilor. Eram convinsi ca nemtii vor rezolva problema bolsevica. Ca vor proteja Romania de invazia rusilor si ca vom recupera Basarabia", explica Giurescu. 23 august 1944 a venit ca un dus rece. Retrospectiv, afirma istoricul, nimeni nu stia ca Antonescu negociaza cu „dusmanul". „N-as folosi cuvantul «surpriza». Suna prea mult a cadou pentru o zi de nastere. Cert este ca ne-am trezit peste noapte, la propriu, de partea cealalta", spune Giurescu. Adevarata tiranie Din 1946 pana in 1949, lucrurile au fost relativ calme. Arestarile opozantilor noului regim incepusera, insa haosul premergator instalarii temeinice a noii oranduiri a permis cateva portite prin care te puteai strecura. De unul dintre aceste spatii neutre a profitat si Giurescu, care, in perioada respectiva de trei ani, a reusit sa termine cu brio cursurile Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti. In noaptea de 5 spre 6 mai 1950, tatal sau, istoricul Constantin Giurescu, era arestat. La sapte saptamani distanta, tanarul Dinu era trezit la 7 dimineata de niste batai puternice in usa. La usa, doi militieni si doi civili. „Ordin! Va mutati de indata! Puteti lua efectele personale. Mobila si cartile raman toate pe loc!" Familia Giurescu incepe sa stranga orbeste tot ce prinde in cale. in invalmaseala, unul dintre militieni ii vede cureaua de la pantaloni, „din piele veritabila". „Daca vreti, imi puteti da mie cureaua". Un alt militian i-a luat ceasul tatei si l-a informat pe Giurescu Jr. sa nu se chinuie prea tare sa stranga lucrurile parintelui: „Acolo unde e, nu o sa aiba nevoie de ele". La iesirea din casa, mamei ii sunt smulsi cerceii din urechi. "Noi eram de partea Germaniei pentru ca eram convinsi ca numai nemtii pot rezolva problema bolsevica.`` Dinu C. Giurescu istoric „Am facut tot ce puteam ca sa traiesc" In 1951, Dinu Giurescu avea atestat de stat pentru postul de istoric, insa profesarea era imposibila. Nevoia de bani il face sa aleaga orice.Se angajeaza ca normator la intreprinderea „Sovromconstructii nr. 6" si este repartizat la sectorul Cazanesti, un sat situat la circa 30 de kilometri de Urziceni. Spiritul epocii este redat perfect intr-o povestire despre sarbatoarea tinuta cu ocazia implinirii a 34 de ani de la victoria Revolutiei Bolsevice. Cum se sacrifica o vaca Asadar, pe 7 noiembrie 1951, la Vacaresti, a fost sacrificata o vaca. Cum o astfel de actiune putea conduce la acuzatii de sabotaj si, implicit, inchisoare, animalul a fost sacrificat cu intocmirea formelor legale. Pentru inceput s-a inventat un accident rutier cu urmari bovine dramatice. Discutiile au aparut in cazul identificarii componentei auto avariate. Radiatorul iesea direct din discutie, reparatia trebuia consemnata si se imputa. Dupa dezbateri s-a ajuns la consens: fusese strambata o aripa. Procesul verbal a fost semnat de militie, agentul veterinar al satului si de reprezentantul santierului. Balul a avut loc in sala cantinei. Pe pereti era agatate portretele mentorilor: Marx-Engels-Lenin-Stalin. Dupa cateva ore de petrecere, asigurata de taraful lui Carabulea, domnul Crauciuc, „om serios, de la contabilitate", se intoarce de afara cu o rana pe fata. Tinerii din sat atacasera cantina, gelosi ca majoritatea fetelor din sat alesesera compania muncitorilor. Cativa mecanici ies afara la bataie, dar intunericul nu-i ajuta deloc si se intorc batuti bine. Seful santierului se alege cu o bucata de lentila in ochi, iar un mecanic cu o lovitura de cutit in coapsa. A doua zi ancheta. Marea problema a „organului" nu era insa legata de raniti. Adevarata miza era descoperirea grupului infractional care a spart tablourile de pe pereti. Lasand totul in urma Pare ciudat, dar urmatorii 30 de ani par afundati intr-un soi de ceata in memoria lui Dinu Giurescu. Ai putea banui un soi de lapsus asumat, daca nu ai lua in considerare faptul ca omul din fata ta este o persoana pentru care cifrele, locurile si detaliile reprezinta urmarea unei vocatii. Dinu Giurescu rezuma insa anii comunismului sub o expresie-umbrela: „Am facut tot ce puteam ca sa pot continua sa traiesc". O biografie riguroasa ar include in acest punct oameni si fapte concrete. Giurescu prefera insa o enumerare vaga, desprinsa parca dintr-un CV facut pe genunchi: reintegrarea in profesie, Muzeul de Arta, sectia Arta Feudala, Oficiul de Studii si Documentare la Ministerul Afacerilor Externe si Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu". Si-a revazut tatal in 1955, cand acesta a fost eliberat din arest si trimis in domiciliu fortat intr-un sat din Raionul Braila.S-a casatorit si a devenit tatal a doua fete. Ambele au plecat in America, inca din studentie. A publicat cateva carti, ce se putea publica in vremea aceea. Apoi a vazut cu ochii sai cum, in 1987, casa in care copilarise si care reprezenta inima familiei a fost rasa din temelii pe altarul sistematizarii urbanistice. La acel moment, era deja pensionar. Ramasese singurul din familie aflat in Romania. Folosindu-se de varsta inaintata si de o relatie pe langa ambasadorul Romaniei in SUA,depune actele pentru plecarea in America. I se retrag toate functiile si este alungat din Partid. Dupa luni de asteptare si o discutie cu „un domn" interesat de scopul cererii sale, statul ii acorda dreptul de plecare. Decoleaza spre patria capitalismului, lasand in spatele sau un Bucuresti izolat de restul lumii si a doua biblioteca personala ce urma sa dispara de pe fata pamantului. 1988 este anul in care Dinu Giurescu a decis sa lase Romania pentru America. "Nu sunt un mare admirator al regimului de azi. Dar sa ajungi ca unii sa zici ca e tiranie e o prostie. in anii `50 era asa. iti puteau face absolut orice voiau.`` Dinu C. Giurescu istoric Despre munca si nebunie Ziua de 22 decembrie 1989 a fost vazuta de Giurescu, de la mii de kilometri distanta, cu o neobisnuita doza de optimism. „Simteam ca totul se va schimba complet". Pe termen lung, asteptarile uriase de la acel moment sunt vazute astazi ca niste previziuni cu un usor iz adolescentin. „Bilantul de azi e negativ. Sigur ca oamenii pot vorbi orice, dar uitati-va la carturari. Cati ies sa zica ce au de spus? Toti sunt conformisti. in Romania domneste imperiul pilelor si al «corectitudinii politice». in rest, lucrurile nu stau fantastic. Agricultura nu mai poate hrani populatia, identitatea nationala s-a eliminat prin mass-media, iar scoala e la pamant", afirma Giurescu. Istoricul a incetat sa-si mai faca planuri de viitor. Nici varsta nu-i mai permite, dar, spune el, asta nu fost niciodata o caracteristica personala. „Eu am orizontul de asteptare al unui roman. Nu traiesc vegetativ, de pe o zi pe alta. Nu ma gandesc la moment, il iau asa cum e si incerc sa-l depasesc. Nu am fost niciodata adeptul teoriei, «Vai, cum ma visam eu acum nu stiu cati ani si uite cum sunt acum». imi fac proiecte pe un an-doi si incerc sa muncesc constant, in fiecare zi. Daca nu fac ceva intr-o zi am un sentiment de nebunie. Sa-ti plangi soarta e o pierdere de vreme", incheie Giurescu. CV - intre Academie si catedra- Numele: Dinu C. Giurescu. Este baiatul si nepotul reputatilor istorici, Constantin C. Giurescu, respectiv Constantin Giurescu.- Data nasterii:15 februarie 1927- Studiile- in 1950 a primit licenta Facultatii de Istorie din Bucuresti.- in 1968 a devenit doctor in istorie.- Cariera- intre 1968 si 1987 a profesat la Universitatea de Arta, Sectia Istoria si Teoria Artei-Muzeografie.- intre 1990 si 1997 a fost profesor universitar la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie.- Este membru al Academiei Romane din 2002.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000