Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Presa cumparata, media decazuta, tara in criza

Presa cumparata, media decazuta, tara in criza

s2 ziareromania ro jpeg Presa cumparata, media decazuta, tara in criza
s2 ziareromania ro jpeg
Canadienii de la Rosia Montana Gold Corporation platesc anual pentru televiziunile de stiri (dar nu numai), direct sau prin agentii de publicitate, sume de la un milion la 1,5-2 milioane de euro. Anual, cu exceptia lui 2012 (an in care asa-zisa campanie de comunicare a fost suspendata), RMGC a cumparat tacerea sau bunavointa presei, mai ales a televiziunilor. Cine a fost ”bugetat” cu sume sub 500.000 de euro publicitate, sponsorizare sau contracte pentru organizarea de evenimente inseamna ca a fost expediat sau minimalizat in categoria ”pitigoi”. Pentru ce se platesc si s-au pompat aceste sume? Ele se numesc sponsorizari de emisiuni, publicitate sau cine mai stie ce. Dar au un singur rost. Care? Sa plateasca tacerea (bunavointa) televiziunii sau a ziarului. Adica redactia sa nu zica nimic despre proiectul de la Rosia Montana. Sau sa zica de bine, de locurile de munca din Muntii Apuseni, de conservarea galeriilor romane (cum zice noua trompeta culturala numita Radu Boroianu), de conservarea mediului (cum zice marea producatoare de salamuri si carnaciori Rovana Plumb). Varsarea unor asemenea sume in conturile televiziunilor, ziarelor si radiourilor poate fi socotita campanie de comunicare sau intra direct in obiectul de activitate al Directiei Nationale Anticoruptie? Nu cumva este vorba de o cumparare a presei din Romania? Dupa cum se poarta DNA, adica dupa cum nu cerceteaza cazurile, se pare ca avem de-a face cu o complicitate pana la varful institutiilor statului. Daca asemenea sume enorme sunt platite unor televiziuni sau ziare care sa taca, nu este logic sa ne gandim la marimea sumelor care sunt folosite pentru cumpararea tacerii sau a bunavointei politicienilor? Daca televiziunile tac pe milioane de euro in cazul Rosia Montana, politicienii tac pe nimic? Care este nivelul mitei care este pusa la bataie pentru avizele, descarcarile si aprobarile aflate in lucru? Este doar o intrebare mai mult pentru situatia nefericita din mass-media. in editorialul de fata ne vom ocupa cu precadere la presa din Romania. Vineri, costintanasescu.ro a publicat un articol despre scandalul legat de aeroportul din Tuzla. Nu demult a fost organizata o licitatie pentru constituirea unui punct de vama si frontiera la Tuzla, de unde sa plece muncitorii si tehnicienii implicati in operatiunile de exploatare petroliera in perimetrele romanesti din Marea Neagra sau in afara lor. Un mahar din judetul Constanta a pierdut licitatia. Si, ca din neant, o firma de public relations, AMI Comunications SRL, a inceput demersurile de asa-zisa comunicare. Pe baza unor contracte, unele incheiate, altele nu, firma de public relations a inceput sa comande materiale critice in ziare, in reviste si in programele de televiziune. Una-doua, Silviu Manastire a inceput sa ”latre” pe Realitatea TV in legatura cu frauda care se pregateste la Aeroportul Tuzla. Si revista “Kamikaze” a sarit si ea pe subiect, sa apere tara de coruptie. Un reprezentant al Ami Comunications a propus si redactiei cotidianul.ro sa participe la aceasta operatiune de demolare a castigatorului licitatiei pentru Aeroportul Tuzla. Ni s-a oferit si reteta. Dorin Ivascu, actionarul principal de la Romanian Air Service SRL, ar fi un fost spion si un implicat in Operatiunea Tigareta II. Ce ar urma sa se intample pe aeroportul din Tuzla? De buna seama, bombe, droguri, armament etc. Ca atare, inainte de adoptarea Ordonantei de Urgenta privitoare la Aeroportul Tuzla, licitatia ar trebui anulata pentru ca maharul shogun de Constanta sa poata prelua si controlul acestui nou punct de frontiera. Toata campania urma sa se desfasoare pe bani buni. N-a mers si cotidianul.ro a denuntat oferta, in timp ce alte redactii au acceptat-o si au trecut la demolarea comandata a unei firme care a avut ghinionul de a se calca pe bombeuri cu societatea unui mare mahar din Constanta. De retinut nu ambitia personajului constantean, cat slabiciunile din mass-media. Daca in cazul Rosia Montana, pe bani multi se obtin tacerea si sustinerea proiectului canadian, in cazul Romanian Air Service, pe aceiasi bani, presa romana participa la o operatiune de demolare. Saptamana trecuta am fost invitat la o emisiune de televiziune la Arad. Nu mare mi-a fost mirarea cand am citit un serial de articole publicat in “Glasul Aradului” despre o licitatie care inca n-a avut loc. Era vorba de acuze la adresa unor fapte considerate coruptie viitoare. Toata campania este purtata de un ziarist care semnaleaza cu insistenta o operatiune viitoare, dar care ziarist trimisese contractul de publicitate inaintea demersului sau jurnalistic. Si a fost refuzat. Zilnic, “Glasul Aradului” este folosit acum intr-un demers nebun de blocare a unei licitatii de cumparare de tramvaie. Un jurnalist strain de orice norme profesionale s-a transformat intr-un soi de judecator al viitorului, terfelind cu dezinvoltura imaginea unor oameni si a unei companii de la care nu a vrut decat publicitate. Demersul jurnalistic din “Glasul Aradului” (un ziar in care mai este actionar si Codrut Marta si ar fi fost fondat de Sorin Blejnar si Vasile Falca) seamana mai degraba cu o operatiune comandata si programata de distrugere a celei mai mari fabrici de vagoane si tramvaie din Romania. Cazurile de santaj prin presa sunt nenumarate. Am putea insira cateva zeci, desfasurate mai ales in ultimii ani. Criza economica a generat criza presei, iar criza presei a declansat goana disperata dupa bani. Cu orice chip, cu orice pret, indiferent de mijloace. Piata romaneasca de media incepe sa fie sufocata de presa cumparata, transformata in instrument de lupta politica sau angajata in ciomageli intre grupuri de interese. Cine arbitreaza in ploaia aceasta de abuzuri, excese si conflicte? De o parte, presa a cazut in campanii si detalii bulevardiere sau in asa-zise pamflete nesfarsite. De cealalta parte, autoritatile si politicienii au trecut la operatiuni de cumparare, de intimidare sau chiar de decredibilizare a aceleiasi prese de care s-au folosit cand au avut nevoie. Peisajul mediatic din Romania pare marcat de haosul generat de absenta oricarei reglementari. in contextul in care autoreglementarea nu functioneaza de nici un fel, iar organizatiile profesionale sunt anemice, prafuite sau transformate in mici coterii si afaceri, fiecare isi inventeaza forme si mijloace pentru supravietuire. Pierderea de credibilitate a presei din Romania are acum aceeasi cauza cu prabusirea increderii in politicieni. Care subiecte? Care dezbateri? Care investigatii? Care proiecte? O armata de soricei de toate culorile alearga innebunita dupa bucata de cascaval din care sa-si rontaie faramele supravietuirii!

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000