Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
La vreme de primejdie

La vreme de primejdie

 La vreme de primejdie
In septembrie 2008, odata cu prabusirea bancii Lehman Brothers, un gigant al domeniului (peste 26.000 de angajati, 46 de miliarde de dolari cifra de afaceri), criza financiara lua o dimensiune globala. Mai inainte se prabusisera alte cateva banci, printre care cele mai importante au fost Northern Rock (septembrie 2007) in Marea Britanie sau, incepand din iunie 2007, banca de afaceri globala Bear Stearns (cu active de peste 350 de miliarde de dolari si 15.500 de angajati), iar lumea financiara fusese ghiftuita cu produse derivate toxice (subprime imobiliare si altele), fabricate in cantitati inspaimantatoare mai ales pe Wall Street si raspandite global. Criza financiara s-a transformat rapid in criza economica mondiala, cu sirul de nenorociri aferente, mai sofisticate si mai putin vizibile, poate mai putin spectaculoase decat cele din anterioara Mare Criza economica mondiala comparabila (1929-1933). De aceasta data, bancherii si speculantii verosi si criminali de la New York, Londra, Tokyo, Frankfurt si Paris nu s-au mai aruncat pe fereastra in grup de la etajele superioare ale noilor Turnuri Babel (pentru ca au fost salvati cu banii contribuabililor, ai statelor), in schimb, vasele improvizate esuate ritmic cu sute si mii de vii si morti pe coastele Italiei, in apropierea insulei Lampedusa, s-au inmultit terifiant. Cei mai atinsi de criza economica mondiala au fost cei mai fragili, cei mai slabi, cei mai fara aparare, cu continentul african in frunte, in vreme ce cei mai bogati, putini, sub 1% din populatiile celor mai bogate tari, au concentrat si mai multe averi. Etapa a treia a venit foarte repede, daca nu chiar simultan, dupa criza financiara si criza economica globala: a fost criza politica, o criza profunda si generala a democratiei, cu politicieni impostori, corupti si cinici, cu alegeri mistificate de prea multi bani (in Franta, Sarkozy ar fi fost ales cu banii lui Muammar Gaddafi, care si-a plantat la schimb cortul langa Elysée), cu propaganda descreierata, capabila sa transforme negrul cel mai negru in alb stralucitor. Romania a resimtit cu intarziere prima faza, criza financiara globala, pentru simplul motiv ca nu prea mai are banci. Declaratiile politicienilor raspunzatori – prim-ministrul, presedintele – au fost in 2009-2010 pe masura incompetentei lor de care sufera inca de la „fabricatie”. Masurile sinistre de taiere a pensiilor si a salariilor, in fapt, diminuarea drastica a tuturor veniturilor, au fost luate de Traian Basescu si Emil Boc ca sa-i faca placere cancelarului german Angela Merkel, care gestiona catastrofal criza din Grecia, Cipru si din toata Europa sudica. Pentru ca Traian Basescu si partidul sau „popular”, PDL, isi gasisera un nou protector in Partidul Popular European, dominat de dreapta germana a Angelei Merkel. Un nou protector care sa le permita jefuirea in liniste si nelimitat a populatiei pe care o constata azi parchetele si tribunalele cand aresteaza politicieni si asa-zisi oameni de afaceri in masa, aproape niste arestari colective. Care, dupa toate informatiile aflate in circulatie, se vor si inmulti geometric in lunile urmatoare. Criza politica, criza democratiei, a fost cu atat mai devastatoare in Romania, cu cat alipirea noastra la lumea democratica occidentala e foarte recenta, iar vechile structuri mafiote comuniste nu au fost nicicum eradicate. Odata cu catastrofa aviatica de deasupra estului Ucrainei, criza globala intra in etapa a patra, care e si cea mai periculoasa, criza militara, cu spectrul razboiului la orizont. Aeronava civila malaeziana, cu 298 de oameni la bord, a fost doborata de niste militari, e singura certitudine deocamdata, fie ca e vorba de o racheta sol-aer ruseasca, fie ca s-a tras dintr-un aparat de vanatoare ucrainean. in presa mondiala a acestor zile a fost evocat incidentul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, cu asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand de Austria, Casa de Habsburg, presupus a fi scanteia care a declansat prima conflagratie mondiala. in context se mai poate face o apropiere inedita. Vladimir Putin al Rusiei a fost de mai multe ori comparat, abuziv si nepotrivit, cu Adolf Hitler. Comparatia a fost facuta, intre altii, de doamna Hillary Clinton, posibila viitoare candidata cu sanse la presedintia SUA (ea insasi este comparata azi in America populara cu Nicolas Sarkozy...), sau de celebrul filosof si jurnalist francez Bernard-Henri Lévy. O relectura la zi a vietii si operei lui Wilhelm al II-lea de Hohenzollern, kaiser-ul militarist al Germaniei intre 1888 si 1918, l-ar putea plasa pe Vladimir Putin, el insusi un conducator foarte longeviv, intr-o vecinatate mai plauzibila. Si, de altfel, epoca in care traim pare sa semene mult mai bine cu cea anterioara lui 1914 decat cu cea a ascensiunii lui Hitler si cu declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. In estul Ucrainei vorbesc azi armele. Razboiul din Ucraina – pentru ca, totusi, aveam de-a face cu un razboi – e unul atipic, un razboi ciudat (un „drôle de guerre”, spuneau francezii la inceputul Primului Razboi Mondial pentru ca, desi oficial incepuse, intarzia sa inceapa efectiv). E vorba de acte teroriste intermitente, dar la scara mare si care dureaza, iar incetarea focului, pacificarea nu se intrevad deloc. S-a vorbit mult in ultimii ani despre terorism, despre razboi impotriva terorismului. In Ucraina avem de-a face cu un razboi de tip nou, avem de-a face cu mult invocatul terorism si cu un razboi asimetric. In razboiul din Ucraina sunt implicate mai multe parti, nu numai Rusia, cum incearca si aproape ca reuseste sa impuna opiniei publice propaganda occidentala, mai ales cea americana. Razboiul „terorist”, asimetric de la granita de rasarit a Romaniei si a Moldovei romanesti vine dupa esuata revolutie portocalie si dupa esecul integrarii Ucrainei in comunitatea europeana (vezi Vilnius). Si nici ce se intampla tot in aceste zile in Fasia Gaza nu mai seamana cu precedentele campanii israeliene ca raspuns la intifadele palestiniene. Dupa mai multe alegatii si speculatii din presa mondiala, in spatele razboiului intern declansat de premierul Netanyahu impotriva palestinienilor, a Hamasului, ar fi vorba, la fel ca in Ucraina, tot despre resurse (in cazul Ucrainei, in perspectiva cele ale Rusiei mai ales), despre gazele naturale si petrolul din Bazinul Levant, impartite intre apele teritoriale ale Israelului, Siriei, Libanului, Ciprului si ale Gazei. La fel si cu reimpartirea in curs a Irakului, cu noul califat instalat in partea sunnita, cu noul stat kurd din nord – e tot urmarea unui terorism generalizat, a unor razboaie asimetrice. Romania e deja in campanie electorala si va avea alegeri prezidentiale cruciale in mai putin de patru luni. De ce cruciale? Pentru ca o alegere proasta poate fi fatala existentei statului roman. Cine va conduce tara noastra in conditiile neobisnuite, exceptionale de criza mondiala (criza financiara, criza economica, criza a democratiei, razboiale locale asimetrice cu implicatii globale)? PSD-ul neocomunist si nereformat, cu tanarul ambitios, dar cu totul nepregatit, apt doar de smecherii marunte, Victor Ponta, care au pus mana pe mai toata puterea cu ajutorul panglicarului arivist Crin Antonescu si controleaza discretionar un Parlament obez si excesiv de corupt si incompetent? Fostul prim-ministru liberal Calin Popescu Tariceanu, avansat de grupul lui Ponta pe postul de presedinte al Senatului si care incearca sa-si salveze partidul mostenit de la Bratieni? Sibianul Klaus Iohannis sau Vasile Blaga, care e impins de grupul sau de interese sa-si anunte candidatura? Mircea Geoana, care se propune singur cu insistenta, desi nu are sustinerea conducerii partidului sau? Care dintre acestia ne poate oferi un dram de certitudine, o minima siguranta intr-un timp foarte dificil, un timp care se anunta foarte periculos din toate partile?

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000