Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Ziua in care am decis sa nu mai traiesc in lumea lor

Ziua in care am decis sa nu mai traiesc in lumea lor

Cum ar fi daca intr-o buna zi ai vorbi si nimeni nu te-ar auzi? Cum ar fi daca ai merge pe strada si nimeni nu te-ar vedea? Cum ar fi daca ai disparea, pur si simplu, si nimeni nu si-ar aduce aminte de tine? Cum ar fi daca toate acestea ti s-ar intampla chiar azi, iar fiecare zi din restul vietii tale ar fi la fel? Nu va faceti iluzii, aceasta-i realitatea. De prea mult timp am renuntat sa mai vorbim, pentru ca nimeni nu ne aude. De prea mult timp, ne-am amestecat in multime, pentru ca nimeni nu ne vede. De prea mult timp ne-am furisat prin realitate, pentru ca oricum nimeni n-a observat ca am disparut. Traim in lumea lor perfecta, nu in a noastra. Cand ne-am pierdut? Cu siguranta fiecare are un raspuns. Inainte de toate, v-as spune totusi o istorioara. in urma cu aproape 20 de ani, cand de ceva vreme entuziasmul democratiei aproape ca palise sub bata tovaraseasca a minerilor, m-am nimerit in urmatoarea situatie: o modificare legislativa votata „in necunostinta de cauza”, cum a explicat senin senatorul Sergiu Nicolaescu, introducea o serie de prevederi aberante in legea invatamantului, intervenind brutal in autonomia universitara si punandu-i pe multi dintre studentii la stat in situatia de a renunta la studii. Ne-am intalnit atunci, vreo 40, in fata rectoratului Universitatii din Bucuresti. Am incercat sa vorbim cu rectorul, Emil Constantinescu la acea vreme, care din postura de viitor candidat la prezidentiale, ne-a aruncat un cinic „sunteti in campanie electorala” si s-a facut nevazut in spatele usilor. Am stabilit atunci ca fiecare sa-si anunte colegii si seara, la 20 fix, sa ne intalnim la Grozavesti si sa blocam podul. Zis si facut. La 20 fix m-am prezentat la locul de intalnire. Surpriza insa, pe pod la Grozavesti: eu, Romeo si Florin, eu studenta la Litere, ei la Teologie. Am stat mai bine de jumatate de ora, in frig, asteptand sa mai vina si altii. Nimeni. Nu tu telefoane, nu tu facebook, nu tu twitter. Aveam doar o portavoce si, desi se facuse tarziu, am luat decizia sa ne incercam norocul in caminele studentesti din Grozavesti si Regie. Noi trei si o portavoce. In aproape o ora cateva mii de studenti erau in strada. Am pornit in mars pana la caminele Moxa, via Cotroceni. Urmatoarele saptamani am ramas in strada, greva din 1995 fiind ultima mare miscare de protest studenteasca, care a adunat zeci de mii de manifestanti in toate centrele universitare din tara. in final, politicienii au dat inapoi. Nu mi-a parut rau niciun moment pentru decizia pe care am luat-o, desi asta a insemnat si tunuri cu apa, batele scutierilor si fugareala cu jandarmii prin mijlocul Bucurestiului. Nu stiu ce s-ar fi intamplat, daca atunci, pe pod la Grozavesti, as fi decis sa plec acasa. Stiu sigur un singur lucru ca atunci a fost ziua in care am decis sa nu mai traiesc in lumea lor. Poate nu as fi pomenit de toate aceste lucruri, daca in preajma alegerilor prezidentiale candidatii care mai de care se dau in stamba, sfidandu-ne, inca o data, parca ar mai fi fost nevoie, inteligenta. Multi, probabil, vor alege sa stea acasa si de aceasta data. Am mai spus-o si cu alta ocazie, nimeni nu va plange dupa ei, pentru ca pe politicieni de mult nu-i mai intereseaza cei care nu ajung la urne, fiind preocupati sa-si cultive electoratul captiv al carui vot, ne place sau nu, decide si pentru cei care stau acasa. O zic din nou: politica din Romania va ramane un mediu toxic in care unii sau altii supravietuiesc si se inmultesc precum gandacii de bucatarie, un mediu care ii alunga pe cinstiti sau idealisti, pentru ca nimeni nu se apuca de dezinsectie.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000