Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Visul american

Visul american

newyorkcity2 Visul american
newyorkcity2
Se spun multe prostii despre americani, la fel ca despre oricare alta natie. Dar cea mai mare gugumanie mi se pare cea legata de asa-zisa lipsa de educatie a acestui popor. Te umfla si rasul cand te gandesti ca, in ultimii 40 de ani, cercetatorii si profesorii americani au castigat mai multe premii Nobel pentru fizica, chimie, medicina si economie decat confratii lor europeni la un loc. Unul dintre principalele motoare ale cresterii economice spectaculoase ale Americii in secolul 20 a fost invatamantul superior. Cei care se grabesc sa cante prohodul economiei americane uita ca acest motor functioneaza in continuare la turatie maxima si ca timpii lui se masoara nu in ani, ci in generatii. In loc sa dam cu tifla, poate fi util sa intelegem cum au ajuns americanii aici si sa luam folos din exemplul lor.Pana sa vin aici prima data, nu pricepusem cu adevarat importanta si respectul de care se bucura universitatile in cultura acestui popor. Daca iei in calcul doar procentul din PIB alocat educatiei (5,7%), lucrul asta nu sare in ochi din primul moment. Dar abia cand privesti bugetul unei universitati de top lucrurile devin mai clare. In cazul Universitatii Stanford ( locul 1 in lume, mai sus decat Harvard! ), pe care am vizitat-o de mai multe ori, dintr-un buget anual de, tineti-va bine, 3,7 miliarde (da, miliarde!) de dolari, statul acopera mai putin de o treime. Iar acesti bani se duc doar in cercetare. Restul bugetului este acoperit din profitul pe care universitatea il obtine in fiecare an investind donatiile primite de-a lungul timpului. Numai in cazul Ecolii de Afaceri de la Stanford totalul acestor donatii se ridica la 825 de milioane de dolari. Cine sunt donatorii? Oameni cu stare, multi dintre ei fosti absolventi, dar nu numai. Ideea ca cea mai buna mostenire pe care le-o poti lasa copiilor tai este sa investesti in educatia tarii tale este adanc inradacinata in cultura americana. M-as bucura sa vad si la magnatii romani acest tip de vizionarism. Etiu ca exista initiative, dar ele sunt firave si sufera, cel mai adesea, de lipsa de coerenta (ma opresc aici, pentru ca discutia merita un articol separat). Ecoala de aici nu exceleaza, insa, la orice nivel, americani sunt primii care recunosc ca invatamantul preuniversitar are mai mult probleme decat modele de urmat. Daca nu ai avut sansa sa te nasti in familia si in cartierul potrivit, nici scoala de care vei avea parte nu va fi una foarte buna. Problema, ca si la noi, este legata de finantare. Statul are un buget limitat, iar scolile de cartier nu au donatori si nici fond de investitii. Asa ca acolo ajung in cea mai mare parte oamenii care nu si-au putut gasi un serviciu in alta parte. Va suna cunoscut? Rezultatele le stiti foarte bine. Ei acolo, ca si la noi, elevii cu adevarat dotati “se descurca”, adica isi croiesc singuri drumul. Isi vad, asa cum pot, de propria educatie. Restul bifeaza scoala ca pe o simpla formalitate, fara sa castige cu adevarat nimic de pe urma ei. Diferenta e ca pe elevii dotati ii asteapta la sfarsitul acestui labirint speranta unei scoli adevarate, la una dintre marile universitati care sunt mereu in cautare de creiere valoroase. La noi, dupa 12 ani in care profesorii se fac ca predau, iar elevii se fac ca invata, cea mai neplacuta surpriza dupa admitere este sa constati ca si la facultate se intampla acelasi lucru. Exista nenumarate programe care incearca sa rezolve problema scolilor si liceelor americane din zonele mai putin favorizate. Am sa va povestesc doar despre doua dintre ele. Standardul de aur la nivel mondial in privinta invatamantului preuniversitar este reprezentat de Finlanda. Americanii nu au nicio problema in a recunoaste lucrul acesta, ba chiar deruleaza programe de schimb de experienta care vizeaza preluarea modelului finlandez si nu se sfiesc sa le ceara finlandezilor sa le dea lectii despre cum pot sa construiasca un sistem educativ mai performant. E mare lucru sa poti sa recunosti ca sunt lucruri pe care nu le faci foarte bine si sa le ceri celor mai priceputi decat tine sa te indrume. Dar ce m-a dat cu adevarat pe spate este un program dezvoltat la inceputul anilor ’90 sub numele TEACH FOR AMERICA. Ideea este cat se poate de simpla: ce-ar fi daca cei mai buni absolventi de facultate ar preda cativa ani in cele mai defavorizate scoli? Nu e nevoie de altceva decat de banii care sa le asigure un salariu decent, comparabil cu ce ar putea castiga pe piata de munca daca si-ar vedea de cariera lor. Acesti bani sunt obtinuti din donatii, iar programul a castigat o asa de mare popularitate, incat peste 5% dintre absolventii din toata tara au candidat anul trecut pentru un post (numai de la Harvard au candidat peste 15% din an). Competitia este asa de mare, incat programul isi permite sa-i recruteze pe cei mai buni dintre cei mai buni. Ca atare, participarea in program devine o mandrie si o stampila de mare valoare in CV-ul unui tanar. Aveti aici toate elementele unui cerc virtuos. Ce bine ar fi sa ne dea si noua cineva mintea americanului de pe urma.
P.S. Un Text genial. Respect, Malin Musatescu: "Romania este exemplul perfect de democratie cu circuit inchis, o tara capitalista in care sistemul de valori a fost creat artificial astfel incat suprematia economica, financiara si politica sa fie doar pentru cei initiati, pentru ei, membrii din interiorul sistemului – informatori, securisti, nomenclaturisti, hoti, escroci, pupincuristi, rudele lor si tot felul de interlopi meteoritici.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000