Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Viata bate cartile

Viata bate cartile

document jpeg Viata bate cartile
document jpeg
O privire-n carti si doua in viata, spune Goethe. In traducere proprie, aceste vorbe imi suna ca orientarea in viata se face mai mult pe baza instinctului. Din toate cartile de parenting, n-am invatat mare lucru. Multe notiuni care se doreau a fi puse in practica pentru cresterea corecta a copilului, intrau in contradictie cu ”metodele de parenting” ale bunicilor mele, ale mamei, si nu in ultimul rand, ale instinctului meu de mama. Chiar si asa, multe dintre sfaturile predecesoarelor mele nu si-au gasit ecou in maniera mea de-a-mi creste copilul. Nu prea pot intelege de ce trebuie sa ma debarasez de niste principii traditionale, dupa care am crescut frumos si pregatita pentru viata. Suna mai la moda sa spui ca doctorul sau expertul X afirma ca educarea copilului se face intr-un fel sau altul? Suna. Dar cat de bine fac copilului? Totul pleaca din instinct Eu si R.A suntem ca doua pietre ( pretioase:) )… ne slefuim una pe alta. Totul pleaca din instinct. Un instinct despre care vorbesc cu bucurie, un instinct pe care n-am cum sa-l dresez in functie de ce spun expertii, unii dintre ei straini statutului de parinte. In fapt. Ne adunam, cu mic, cu mare, in sufragerie ”Avem consiliu” se auzea o voce prin casa copilariei mele. Toti lasam teme, desene, orice si ne adunam, cu mic, cu mare, in sufragerie. Fiecare participa cu o parere, sfat, iar la final, adjudecam. Chiar simteam ca fac parte din familie. Uneori, prindeam discutiile alor mei, ceea ce ma facea sa gandesc, sa meditez, sa reflectez asupra unor aspecte ale vietii. Acum, mama la randul meu, citesc despre influenta nefasta pe care o pot avea discutiile adultilor desfasurate in prezenta copiilor. Atat timp cat discutiile mentin un ton calm, sunt despre viata si despre ce presupune ea, vocabularul este decent, nu vad de ce sa afecteze copilul. Nu-l poti izola de realitate, nu-l poti tine in basme. Vine o zi cand basmele se termina. Si atunci? Ii prezinti dintr-o data copilului realitatea? Moda parentingului de azi Eu n-am avut cu cine s-o las pe R.A nici cand m-am dus cinci minute pana la paine. A fost mereu cu mine, cu noi. R.A stie utilitatea banilor, stie si intelege cand pot sa-i cumpar ceva sau cand un lucru, o jucarie costa mai mult decat face. Cu toate astea, aveam zile in care-mi faceam reprosuri, usor influentata de moda parentingului de azi. Eram intr-o zi intr-un parc de distractii, in alta tara. R.A a vrut sa se dea intr-un trenulet. Toate bune si frumoase. A venit un baietel de vreo sase ani, a cerut taxa pe tura, iar o fetita de vreo opt ani ne-a dat jetonul. Dupa ce in trenulet s-au ocupat toate locurile, cei doi copii au inceput sa impinga trenul, ca acesta sa poata porni. Un adult, tatal lor cred, incerca sa repare ceva pe acolo. Practic, isi impartisera atributiile.Practic, copiii invatau sa-si castige banii. Si-mi amintesc ca si bunicii mei ne antrenau in treburile gospodariei, promitandu-ne si o recompensa in bani, pentru o inghetata, pentru o eugenie. …dar nu-mi amintesc ca acest lucru sa ma fi influentat negativ sau sa fi lasat vreun soi de sechele. Concluziile mele? Copilul trebuie crescut mai mult din instinctul matern. Copilul trebuie sa fie integrat in familie, sa participe, sa se simta membru al ei. Copilul trebuie crescut in realitate, nu in basme. Sa fim din nou copii Trebuie sa reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. Este vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta si si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical. Daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am determinat ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine. ….acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vis-a-vis de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. “Imi pare rau! Te rog, iarta-ma! Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul!” Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. “ Mama si Copilul. Iubirea materna prin ochii stiintei Rebecca Saxe, neurolog la MIT, a capturat aceasta imagine uimitoare realizata cu ajutorul unui aparat RMN 3 Tesla, creand o lucrare de arta abstracta emotionanta, scrie gizmodo.co. "Mama si copilul reprezinta un simbol puternic al iubirii si al inocentei, frumusetii si fertilitatii. Desi aceste valori materne si femeile care le intruchipeaza pot fi admirate, acestea sunt de obicei privite in opozitie cu alte valori: intelect, progres si putere. Dar eu sunt un neurolog si am lucrat pentru a realiza aceasta imagine; si sunt de asemenea si mama in ea," spune Rebecca Saxe.

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000