Cei pe care ii criticam au devenit deja imuni. Isi apara pozitiile cu o incrancenare iesita din comun. Un lucru insa ii deranjează la culme: sa le spui adevarul in fata. Dar mai ales sa-l afle si altii. Cu cat stim mai multi ce fac ei, cu atat sunt mai vulnerabili.



-----
Siria. Arme chimice. Gaz sarin. Imagini socante care au facut inconjurul lumii

Siria. Arme chimice. Gaz sarin. Imagini socante care au facut inconjurul lumii

at least 1400 killed in alleged chemical attack in syria 21 august 2013 Siria. Arme chimice. Gaz sarin. Imagini socante care au facut inconjurul lumii
at least 1400 killed in alleged chemical attack in syria 21 august 2013
Pariul lui Barack Obama Odata buzduganul aruncat public privind iminenta inteventie militara in Siria lui Bashar al Assad este greu de presupus ca s-ar mai putea schimba ceva. In ultimele zile, nici interventia sefului diplomatiei americane, nici pozitionarea intregii administratii SUA, nici sustinerile aliatilor n-au putut din pacate raspunde la cateva intrebari esentiale. In Siria, de 2 ani si jumatate, este macel, razboi civil in toata puterea cuvantului, unul dintre cele mai periculoase si infioratoare din cate cunoaste contemporaneitatea. Ultimul bilant al ONU, din Iulie acest an, indica 100.000 de morti, dintre care zeci de mii de copii. Sigur, pana acum, marile cancelarii occidentale au condamnat uneori vehement cum isi macelareste Bashar al Assad poporul, diligentele diplomatice au esuat in cascada, dar totul a ramas la nivelul cuvantului si destul de putin la nivelul actiunii concrete, cel putin vizibil. Asadar, de unde atata precipitare? "De ce Occidentul a asteptat atat? Daca Occidentul era mai ferm in interventia sa, daca situatia era mai limpede de la inceput, cu mai multe linii rosii, atunci ar fi fost mai clar si cine se lupta cu cine in Siria. E o stare de precipitare oarecum suspecta, dincolo de intarzierea iresponsabila a oricarei actiuni. Sigur, exista un punct in care nu se mai abtine nimeni, dar sunt multe necunoscute", cum bine subliniaza Emil Hurezeanu, intr-o analiza pentru Digi 24. Orice razboi, orice interventie militara inseamna, mai intai de toate, decizie politica. De ce s-a asteptat atat de mult? Poate suna crud, cinic, sinistru chiar, dar Occidentul a cam avut treaba. Mai precis, alte prioritati. Siria lui Bashar al Assad l-a prins pe presedintele american in plina campanie pentru cel de-al doilea mandat. Nu poti castiga niste alegeri cu republicanii in ceafa pornind un razboi din care nu se stie cum vei iesi. Ei nu oriunde, ci tocmai in Siria. Ei asta cu o Europa destul de instabila si cu un Vladimir Putin si el la gandul celui de-al treilea mandat. Dupa Afganistan si Irak, asta insemna pur si simplu sinucidere politica. Dar la fel de adevarat e ca fara SUA, NATO sau orice alta coalitie occidentala, in Siria nu putea intra. NATO nici n-a vrut. Asadar, Siria a stat intr-un permanent " waiting game ", asa cum notam anul trecut. Acum, jocul pare sa se fi sfarsit. De ce nu s-au trasat mai multe linii rosii? Este intr-adevar o greseala la care nimeni nu poate raspunde cinstit. Daca ar raspunde, probabil ne-am intoarce la aceeasi problema: decizia politica prioritara. Probabil, nimeni n-a crezut ca Bashar al Assad poate fi atat de puternic dar, paradoxal, in acelasi timp toata lumea stia ceea ce inseamna, cu adevarat, regimul presedintelui sirian, un infiorator dictator de tip nou cu care, de multe ori, s-a negociat. Un alt lucru este insa cert: nici inarmarea oficiala a rebelilor nu a ajutat. Bashar al Assad a supravietuit, omul e crud, e un mincinos prin definitie, patologic- asa cum il descria recent pentru CBS Colin Powell, dar nu este deloc un tampit. Ar folosi arme chimice impotriva propriului popor? Bineinteles. Dar le-ar folosi stiind ca risca o interventie ce i-ar aduce sfarsitul? Iata o alta intrebare. Este panicat, se apropie de sfarsit, o interventie i-ar fi fatala? Nu se stie. Nimeni insa nu poate spune deocamdata daca armele chimice care este foarte posibil sa se fi folosit au fost din ordinul lui direct. In Siria, in acest moment, ar fi putut sa le foloseasca oricine. Generali ai sistemului, "rebeli", alte forte doar pentru a chema pentru o interventie militara. Ei George Friedman noteaza ca o alta problema a Siriei este ca asa numitii rebeli nu sunt foarte departe de Assad, ceea ce ridica alte probleme. Sunt aproape la fel de nemilosi, miile de marturii si de imagini filmate in ambele tabere beligerante arata cat se poate de clar asta. Se roaga si omoara in nestire. Un tanar rebel ce defectase din trupele lui Assad imi aduc aminte ca numai si numai pentru asta traia. "Nici in 50 de ani nu ne vom reveni dupa asta", tin minte ca marturisea un sirian prins pur si simplu pe campul de lupta intre cele doua tabere. Falia incredibila generata, complexitatea fenomenului religios, factiunile diverse, sustinerea din partea organizatiilor teroriste, din partea Iranului, situatia extrem de complicata din Orientul Mijlociu, toate acestea fac din Siria un nou butoi cu pulbere din care nimeni nu stie cum se va iesi, daca se va iesi. Care-i planul? Ce se va intampla dupa? - sunt alte intrebari la care nimeni nu poate raspunde onest si credibil. Cu cate arme chimice mai exact s-a inarmat Assad? Se stie insa ca are printre rezervele cele mai mari ale planetei. Daca le va folosi, ce se intampla? Daca vor fi lovite din greseala? S-a mai intamplat sa se incurce hartile intre toti factorii de decizie americani. Cate tari din Orient sunt interesate, de fapt, sa se implice direct in conflict? Va fi o "interventie limitata"? E mai buna tactica aceasta decat sa nu faci nimic? Categoric. Ei daca va esua? Va fi rusinos. Va schimba asta ceva in miscarile lui Assad? Nu se stie. Il vor slabi? Foarte posibil. Il vor darama de-a dreptul? Regimurile pot fi schimbate doar prin interventii aeriene si avioane? Categoric, nu. Democratiile se implementeaza la sol. Iar pana acum, la sol, a fost esec. Din Afganistan de 12 ani nu s-a iesit, totul s-a transformat intr-o lupta virulenta cu talibanii si al Qaeda, din Irak s-a iesit cu greu, zonele sunt instabile, multe decizii au fost proaste. E adevarat, a fost si alta administratie, a fost si alta tensiune generata de 11 Septembrie, dar memoriile lui George Tenet, "in mijlocul furtunii. Anii mei la CIA", un om care a condus Agentia 7 ani, sub doi presedinti, in cele mai dificile momente din punctul de vedere al securitatii nationale, arata ca razboaiele pot incepe din "aproape nimicul" decis de politic si, a doua zi, post conflict, pot continua cu nimicul absolut. Ei cu greseli in lant. Cum a "reusit" vechea administratie americana sa transforme SUA si restul trupelor in Irak din forta eliberatoare in prima tinta vanata, cum s-a reusit inarmarea populatiei si transformarea multora in beligeranti- cititi-l pe Tenet in marturisirile cutremuratoare, halucinante de-a dreptul pentru orice om rational. Se numesc decizii politice profund eronate luate de oameni extrem de importanti ai lumii care nu cunosc, nu inteleg si nu vor sa accepte realitatile, nici macar cele transmise de serviciile de informatii. Pentru asta poate ca a trebuit sa moara si oameni, dar sunt convinsa ca Dick Cheney sau Donald Rumsfeld nu-si pun astfel de intrebari. Pe Rumsfeld am avut ocazia sa-l cunosc personal la ceva timp dupa criza din Kosovo, era inca in functie. Un om care mi-a transmis, inexplicabil la acea vreme, un sentiment infiorator. In cartea lui Tenet l-am regasit. Era el. Tenet mai spune clar ca nici in Afganistan si nici in Irak nu a existat un plan de "a doua zi" si descrie cum s-a improvizat totul si cum s-a ajuns la tot ce a vazut o lume intreaga- niste state din care nu se mai putea iesi. Exista acum un plan post interventie intr-un razboi civil ce poate aduce pe linia de plutire un stat ca Siria, intr-un Orient ce da tot mai mult in clocot? Greu de spus. Daca exista, e imposibil de crezut ca nu sunt sanse mari ca totul sa nu se poata impotmoli. Administratia Obama promite ca in aceasta saptamana, maine chiar, va declasifica documente, dovezi ce vor face justificabila interventia. Va arata cum Bashar al Assad a folosit armele chimice. Sunt si aici insa mai multe fatete pentru ca, din pacate, exista un deja vu. Ei iar ma intorc la Tenet. Vechea adminstratie a mai aratat in plina sesiune ONU, prin Powell si in fata intregii lumi armele de distrugere in masa ale Irakului, arme care nu au fost gasite dupa interventie pentru ca, de fapt, ele nu existau. Cititi-l pe Tenet sa vedeti cum s-a simtit atunci, stand in spatele lui Powell si mult dupa aceea. intr-un fel, toata aceasta uriasa problema dar si boicotul pe care constant il aplica o parte a administratiei celor de la CIA, cazul "Slam Dunk" dar si "cele 16 cuvinte" au dus la demisia lui. Drept dovada ca politicul, si la marile case, poate calca in picioare absolut orice. Ei atunci s-a incercat justificarea. S-a reusit. Cu multe eforturi si planuri complexe de comunicare. Dupa care totul s-a prabusit. Ei acum este la fel. Pentru un razboi iti trebuie motive si dovezi fara tagada. Trebuie convinsa in primul rand populatia iar cifrele, asa cum arata in aceste zile, nu sunt deloc favorabile administratiei Obama. Un sondaj Reuters, dat publicitatii acum cateva zile, arata ca doar 9% din cei intervievati ar sustine fara rezerve o interventie in Siria iar procentul ar creste doar la 25% daca s-ar aduce probe indubitabile. 60% se declara ferm impotriva. Asadar, americanii nu sunt convinsi deloc. Poate n-au uitat Irakul, poate istoria se razbuna in cel mai incredibil mod cu putinta. Dar cam asa arata realitatea. Un razboi inseamna si bani, fara trupe inseamna alti morti, cu trupe inseamna si mai multi morti. Americanii nu vor sa opreasca un om ce-si ucide metodic poporul, folosind poate chiar arme chimice, doar din cauza unor greseli din trecut facute de altii pentru care multi au murit. E limpede ca opozitia evidenta a americanilor de rand reprezinta clar rezultatul a ceea ce a fost pana acum. Cu un Congres ce nu-i total de partea lui, cu un ONU de la care e foarte putin probabil sa obtina un mandat pentru interventie, cu o Rusie ce-l sustine in mod halucinant pe Assad fara rezerve si China tot impotriva, cu un Egipt intors pe dos, cu o Turcie fragilizata, cu Iran, Israel, Arabia Saudita si o gramada de alte necunoscute, Siria arata ca un joc de biliard pe care nu se stie cine-l va castiga cu adevarat. Siria nu e Libia. Asta stie toata lumea. Cert este ca administratia Obama a fost pana acum rezervata din punctul de vedere al interventiilor militare. Friedman spune ca acum Obama ori trebuie sa mearga pana la capat, ori va parea un farsor de zile mari. "E greu de vazut cum va evita interventia militara si ii va ramane credibilitatea nestirbita. E la fel de greu de vazut cum va interveni militar fara vreo revolta politica interna daca da gres, ceea ce de obicei se intampla",concluzioneaza Friedman. Afirmatiile sunt aspre. Multe comentarii si analize din presa americana si britanica sunt destul de dure la adresa interventiei. Fiecare are cate un flashback. De la "impeachmentul" lui Joe Biden, din 2007, la adresa lui Bush daca va intra, ilegal, in Iran fara aprobarea Congresului si daca nu exista o amenintare directa, pana la asumarea unei noi cai legale de interventie in alte state sau acuzatii explicite, isterice ca, de asta data, Obama va lupta cot la cot in Siria, culmea paradoxului, de partea al Qaeda. Ei pentru asta va plati cu varf si indesat. "Pentru presedintele american "yes, we can", credibilitatea interna si internationala se bat fix cap in cap in aceasta situatie fierbinte, foarte dificil de gestionat. Greu de crezut ca cineva, oricum s-ar numi el, ar putea scapa cu amandoua intacte. Fara indoiala insa ca, pentru Barack Hussein Obama al II-lea, marele pariu este ceea ce a evitat cu intentie, din multe considerente, de doi ani si jumatate. Adica ceea ce numeste chiar si acum..."Siria lui Bashar al Assad".
at least 1400 killed in alleged chemical attack in syria 21 august 2013

Comentarii

- Dacă acționezi cu maturitate și considerație pentru alți utilizatori, ar trebui să nu ai nici o problemă.
- Nu fi neplăcut! Demonstrează și împărtășește informațiile, înțelepciunea și umorul pe care știm că le posezi.
- Ia o parte din responsabilitatea pentru calitatea convorbirilor în care ești participant.

Vă mulțumim!


2019
martie (3)
2018
martie (3)
mai (2)
2017
martie (6)
2016
martie (141)
aprilie (64)
mai (44)
iunie (36)
iulie (30)
august (35)
2015
martie (110)
aprilie (46)
mai (38)
iunie (65)
iulie (68)
august (69)
octombrie (116)
2014
februarie (141)
martie (102)
aprilie (72)
mai (105)
iunie (94)
iulie (50)
august (63)
2013
martie (102)
aprilie (115)
mai (88)
iunie (65)
iulie (80)
august (129)
octombrie (147)
noiembrie (132)
2012
ianuarie (149)
martie (53)
aprilie (33)
mai (40)
iunie (30)
iulie (17)
august (19)
2011
decembrie (154)
2009
ianuarie (547)
februarie (649)
martie (361)
aprilie (308)
mai (243)
iunie (362)
iulie (256)
august (170)
octombrie (150)
2008
iulie (1)
august (10)
decembrie (174)
0000